Ion Raţiu, politician, gazetar, jurist şi om de afaceri, s-a născut la 6 iunie 1917, în localitatea Turda, judeţul Cluj.
A studiat la liceele „Regele Ferdinand” din Turda şi „Gheorghe Bariţiu” din Cluj (1927-1934). A urmat apoi cursurile Universităţii din Cluj (1934-1938), fiind licenţiat în Drept, conform volumului „Personalităţile României contemporane. Protagonişti ai vieţii publice” (Bucureşti, 1995, editat de Agenţia Naţională de Presă Rompres, denumirea oficială de la acea dată a ANP AGERPRES, n. red.). A obţinut o diplomă Master of Arts (Ştiinţe Economice) şi titlul de doctor în ştiinţe politice al Universităţii din Cambridge, Marea Britanie (1940-1943).
A fost avocat stagiar într-un cabinet de avocatură (1938-1939), urmând în paralel Şcoala de ofiţeri în rezervă de artilerie din Craiova, pe care a absolvit-o în 1939.
În perioada aprilie-septembrie 1940 a fost cancelar diurnist la Legaţia română din Londra. Rechemat în ţară, în septembrie 1940, demisionează şi apoi obţine azil politic în Marea Britanie, aderând, în acelaşi an, la „Mişcarea Românilor Liberi”, fondată de V.V. Tilea. Avea să se repatrieze la 24 ianuarie 1990, după Revoluţia din decembrie 1989.
Ion Rațiu, președinte al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi
Ion Raţiu a fost preşedinte al Asociaţiei Culturale a Românilor din Marea Britanie (1965-1985) şi, din 1985, preşedinte de onoare al acesteia. În 1984, a devenit preşedinte al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi.
A lucrat ca ziarist independent, fiind colaborator extern al ”Radio Londra” (BBC), corespondent la Paris al „International News Service” în timpul Conferinţei de Pace (1946-1947). Angajat la diferite societăţi comerciale între anii 1951-1957, şi-a întemeiat apoi, în 1957, propria sa companie – J.R. Shipping Co. Ltd. A fost fondator şi administrator delegat al liniei comerciale „Regent Line” – transporturi maritime lunare între Europa de Nord şi Statele Unite ale Americii (1963-1975), conform lucrării amintite.
A fost, de asemenea, fondator şi director al „Presei Libere Române” (1955-1985), fondator şi director al publicaţiei „Românul liber” (1985). În 1991 a fondat, la Bucureşti, ziarul „Cotidianul”. Împreună cu Nicolae Manolescu, a editat, tot la Bucureşti, revista ”România literară” (1993). În 1990, a înfiinţat Catedra de studii româneşti „Ion Raţiu” la Universitatea Georgetown din Washington DC (SUA).
A fost membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Române de Comerţ Exterior – BRCE (1991-1994), membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din România (începând din 1991), membru de onoare al Fundaţiei „Doris” pentru combaterea SIDA în România şi întrajutorarea persoanelor afectate (1991), membru al Asociaţiei Ziariştilor din România (din 1992), membru al Fundaţiei Raţiu – Fondul de ajutorare pentru copii şi tineri români cu leucemie (1993), preşedinte de onoare, alături de Corneliu Coposu, al Fundaţiei „Iuliu Maniu”, fondator al „Relief Fund for Romania” (1990), membru de onoare al Societăţii „George Enescu” din SUA.
De asemenea, a mai fost membru fondator al Fundaţiei Bibliotecii Naţionale (1992), membru de onoare al Clubului Alpin Român (1991), membru de onoare al Asociaţiei inventatorilor străini din România (1991), membru de onoare al „Jockey Club” (1992) ş.a.
Începând cu 1936, a publicat cursuri de drept, studii cu caracter politic şi economic, dintre care amintim „Policy for the West” (Harvill, Londra, 1957), „Bassarabia a Romanian Land” (Londra, 1968), „Contemporary Romania” (Londra, 1975), „Moscow Challenges the World” (Sherwood, Londra, 1986) etc. A fost un pasionat conferenţiar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial împotriva nazismului, a efectuat turnee de conferinţe în SUA şi Canada (1960), iar, după 1990, şi în România. A participat la numeroase emisiuni de radio şi televiziune, multe dintre acestea la posturi străine.
A participat la primele alegeri libere din România
Fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc (PNŢ) în tinereţe, după 1990 a devenit un membru de frunte al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (PNŢCD). A candidat, din partea acestui partid, la alegerile prezidenţiale din 20 mai 1990, obţinând 617.007 voturi valabil exprimate (4,29 %), precum şi la cele parlamentare. La Congresul PNŢCD din 27-28 septembrie 1991 a fost ales vicepreşedinte al partidului. Ion Raţiu a fost deputat PNŢCD de Cluj în primele trei legislaturi (1990-1992, 1992-1996, 1996-2000), vicepreşedinte al Biroului Permanent al Adunării Deputaţilor (3 septembrie 1990-14 octombrie 1992), vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor (28 octombrie 1992 – 6 februarie 1995), precum şi preşedinte al Delegaţiei parlamentare române la Adunarea Atlanticului de Nord, conform cdep.ro.
A fost distins cu decoraţia „Polonia Restituta”, în grad de Comandor. Ion Raţiu a murit la 17 ianuarie 2000, la Londra, fiind înmormântat la Turda, titrează MONITORUL DE CLUJ.
