În urmă cu un an de zile, românii își vedeau liniștiți de treabă. Nicio secundă nu s-a luat în calcul că viețiile lor se vor schimba. Deși virusul ucigaș făcea prăpăd în China, mulți români considerau că aici, în estul Europei, nu îi va atinge nimic. Chiar mai mult, în luna ianuarie, medicul Streinu Cercel susținea că virusul este foarte departe de România și că Wuhan este un punct mic pe harta lumii. Numai că, virusul nu a vrut să rămână doar în China, el a început să călătorească și a devenit o problemă medicală complexă. Deja cu acest virus nu se mai confruntă doar epidemiologii, ci și cardiologii, interniștii, urologii, etc, adică, toată lumea medicală. Despre acest virus, particularitățile lui, despre schemele de tratament și analizele ce se impun, dar și despre vaccinul anti-Covid am stat de vorbă cu medicul specialist Alexandru Andrițoiu, de la Spitalul Militar de Urgență din Craiova, autorul a zeci de cărți medicale, care a descoperit la mai mulți pacienți, prin ecografie pulmonară, prezența virusului SARS -COV-2.
D-le doctor, la începutul anului, în timp ce epidemiologii spuneau că e o simplă răceală, că virusul e departe de noi, că virusul gripal e de 10 ori mai periculos ca SARS-COV-2, dumneavoastră i-ați contrazis și ați scris pe rețelele de socializare să nu ne lăsăm păcăliți, să ne protejăm pentru că ne aflăm în fața celei mai mari provocări… Cum vedeți acum situația?
Omenirea, de la începuturile ei s-a confruntat cu mai multe epidemii (molime) care au dus la decesul a milioane de oameni. Istoria consemnează 11 molime mari ce au schimbat însăși evoluția omenirii. Profesoara mea de Boli infectioase ne spunea ca ,,secolul XXI va fi secolul virușilor,, făcând trimitere la arsenalul terapeutic imens de care dispunem în prezent în domeniul antibioticelor cu care luptăm împotriva infecțiilor bacteriene. Din păcate, nu același lucru putem afirma când este vorba despre virusuri. În ultimele decenii, lumea medicală se confruntă cu o mare provocare în domeniul bolilor infecțioase. Apar tot mai multe cazuri de infecții virale la om, cu sursa animale sau păsări. Lucrul este cu mult mai îngrijorator cu cât știm foarte puține despre diversele mutații care se produc în timp de la animale la om, și apoi, de la om la om. Infecția cu noul coronavirus care s-a transformat în câteva luni într-o veritabilă pandemie se încadrează în acest model de răspândire rapidă pe toate continentele, afectând deja sute de milioane de oameni și provocând până acum circa 1.5 milioane de victime.
De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că acest virus, chiar dacă seamănă cu alte coronavirusuri, are o particularitate: marea capacitate de răspândire, cel mai frecvent pe cale aerogena. În acest context, era de așteptat ca un focar, indiferent unde a apărut, cu atât mai mult în China, să se extindă cu repeziciune, având în vedere marea circulație a populației de pe un continent pe altul, iar chinezii sunt, dacă vreți, foarte răspândiți pe glob. Nu pot să afirm că am știut că ne vom confrunta cu o pandemie, inclusiv noi românii!
Însă, dacă ne amintim doar de Forumul Economic Mondial de la Davos din octombrie 2019 unde mai mulți experți au abordat tema unei eventuale pandemii, și cum va putea reacționa lumea medicala, dar si cea economică, sau guvernele la o posibilă pandemie, vedem că exercițiul simulat pe computer denumit EVENT 201 se desfășoară acum chiar sub ochii noștri, ca o realitate și o mare provocare mondială.
Adică, a fost doar…. intuiție. Din păcate, timpul mi-a demonstrat că am avut dreptate.
Sunteți medic internist la Spitalul Militar Craiova, sunteți unul dintre cei mai buni ecografiști, nu stiu dacă este chiar corectă terminologia, dar știu din surse sigure că nu ați ratat niciun diagnostic. În acest context, v-ați întâlnit cu pacienți cu Covid-19? Aș vrea să ne spuneți dacă v-ați confruntat cu cazuri speciale, știu că ați făcut mai multe ecografii pulmonare și sunteți într-un plin proces de analize care scot la iveală particularități ale acestui virus.
În ultimele două luni asistăm la un adevarat tsumani de cazuri cu Covid-19 care iau cu asalt camerele de gardă ale spitalelor, inclusiv în Dolj și Craiova. Din statistici aflăm că 80% dintre pacienții care au contractat virusul evoluează cu forme ușoare. Cazurile grave pot reprezenta 15%, dar 5% evoluează cu forme critice. Acestea, din urmă ajung în secțiile de terapie intensiva (ATI) unde într-adevăr, mortalitatea rămâne la cote ridicate. Nimeni nu știe de ce unii dintre cei ce se infectează evoluează asimptomatic sau cu forme ușoare, ca o ,,banală viroză” iar alții dezvoltă forme grave, cu insuficiență respiratorie sau complicații grave, cu afectare multisistemică de organe.
Nu toti pacienții infectați dezvoltă afectare pulmonară! Studiile ne arată că 10% dintre pacienți nu prezintă celebrele ,,pneumonii focale în sticlă mată” la examinarea computer-tomografica (CT). Din păcate, am descoperit cazuri asimptomatice cu afectare pulmonară. Sa nu uitam un aspect cu care ne confruntam in ultima perioada: in spatele unor manifestari digestive, neurologice, oftalmologice, poate fi de fapt infectia cu virusul SARS-Cov 2.
Ecografia pulmonară este o metodă rapidă, neinvazivă, care ne permite depistarea leziunilor pulmonare chiar la camera de gardă. Ulterior, examenul CT confirmă aceste date, iar testele de laborator sunt cel mai adesea pozitive. De asemenea, am observat discrepanțe inedite între diversele metode imagistice și de laborator în diagnosticul acestei afecțiuni, pe care personal, am denumit-o ,,boala discrepanțelor”. Și pot adăuga, că cea mai mare ,,curiozitate medicală” rămâne discrepanța între toleranța clinică bună a lipsei de oxigen (lipsa dispneei) și valorile scăzute ale saturației în oxigen indicate de aparatele de monitorizare.
S-ar putea creiona acum, la aproximativ 10 luni după ce sistemul medical românesc a fost pus la încercare, câteva concluzii, particularități, chiar indicații, pentru acest virus sau mai bine zis de contracarare a acestui virus ?
Da, cred că aș putea face o listă, dar la care colegii mei medici ar putea în mod cert să facă adăugiri sau să scoată anumite lucruri, pentru că posibil să ne fi confruntat cu situații (cazuri) diferite.
În primul rând, tratamentul trebuie inițiat cât mai devreme. Prima săptămână de la debutul simptomelor este crucială. Din fericire, o largă majoritate dintre pacienti evoluează favorabil chiar la propriul domiciliu sub o atenta supraveghere medicală.
Corticoterapia salvează vieți! Dar, să nu fie folosită în perioada asimptomatică. În plus, nu se vor folosi corticoizi la o saturație a oxigenului de peste 95%.
Remdesivir sau un alt antiviral nu reduce mortalitatea dacă se folosește în ATI. Adica, în cazurile critice. El ar trebui administrat mult mai devreme, adică, în faza replicării virale.
Plasma cu anticorpi nu este atât de eficientă în stadiul critic. Ar putea fi recomandată la trecerea dintre faza replicării virale și faza inflamatorie.
Azitromicina este benefică, dar sunt și alte antibiotice cu aceleași rezultate și mai puține reacții adverse.
Tratamentul anticoagulant si-a demonstrat eficacitatea si rămâne o indicatie majoră îndeosebi în formele severe sau la pacienții cu factori de risc. În opinia multor specialiști, obezitatea rămâne un prim factor de prognostic nefavorabil.
Tomografia computerizată rămâne ,,standardul de aur” în imagistica afectării pulmonare din Covid-19.
Ecografia pulmonară poate fi utilă în triajul pacientilor, dar necesită multa experiență…
Testele antigen rapide par să ofere informații aproape identice cu testele rt-PCR. Testele serologice pot confirma răspunsul imun post-Covid sau chiar contribui la diagnosticul retroactiv.
Sindromul post-Covid implică multiple specialități medicale. Cauzele lui, nu se cunosc. Răspunsul imun post-Covid este individualizat. Imunitatea post-Covid rămâne din păcate o incertitudine!
Nu toți pacienții dezvoltă anticorpi și nu se cunoaște încă titrul de anticorpi care ar conferi protecție la o eventuală reinfecție.
Credeți că aceste particularități fac dificilă apariția unui vaccin care să aibă și un efect consistent? Și care e părerea dumneavoastră despre vaccin și campania de vaccinarea ? Stiu că sunteți într-o legătură permanentă cu medicul infecționist Ion Alexie, de la spitalul Summerlin din Las Vegas, cu care purtați discuții aprofundate, serioase, pe acest subiect.
În lupta cu virusurile, din păcate, avem puține mijloace la dispoziție. Măsurile de prevenție rămân pe primul loc. Totuși, trebuie să rămânem realiști și să nu credem că doar prin purtarea măștii, distanțare socială și cu o toaletă riguroasă a mâinilor putem învinge o pandemie. Corpul medical este deja sufocat de numărul mare de cazuri, și așa cum deja știe toată lumea, pare depășit de situație. Nu numai în România, ci peste tot în lume, chiar și în țări cu o infractructură medicală de top.
Evident, că în fața acestei realități dezarmante, privirile sunt îndreptate spre cercetarea cât mai rapidă a unui vaccin care să genereze o imunizare de minim 60-70% în populație. Este oare posibilă această acțiune? Va avea efectul scontat? Chiar dacă populația așteaptă o soluție rapidă pentru ca viața socială să revină la normal, răspunsul nu-l vom putea afla mai devreme de un an.
Cât despre eficiența vaccinurilor deja aflate în stadii avansate de cercetare și producție, trebuie să recunoaștem că ele se bazează pe o tehnologie nouă, alta decât cea folosită până acum în producerea de vaccinuri. O tehnologie care se afla în cercetare de circa 20 de ani, dar care abia acum este aplicată. Cu ce rezultate? Deocamdată ne luăm după raportarile eficienței dovedită în studii de laborator și la subiecti voluntari la care s-a demonstrat dezvoltarea de anticorpi. În ce măsură acești anticorpi ating titrul necesar pentru prevenirea îmbolnăvirii cu noul coronavirus, rămâne de demonstrat ulterior.
Deocamdată, vaccinul rămâne ultima redută în combaterea pandemiei. Personal, sper ca rezultatele anunțate de companiile producătoare de vaccinuri să se regăsescă și în populația generală. Adica, să treacă ,,proba timpului”.
Ați spus că este cea mai mare provocare medicală la începtul sec XXI-lea. România era pregătită pentru provocarea asta ?
Că este o provocare inedită și de mare amploare, cred că nimeni nu mă poate contrazice. O arată statisticile, imaginile din spitale, îndeosebi din secțile ATI cu bolnavi conectați la aparate de ventilație. Este o mare provocare orice boală nouă despre care nu știm aproape nimic despre mecanismul de transmitere sau despre tratament. Observ că lumea medicală, inclusiv, la noi se focalizează doar pe salvarea de vieți. Și este normal până la un punct. Eu vreau să atrag atenția la ce se întâmpla cu pacienții care supraviețuiesc unor forme severe, dar care rămân cu sechele pulmonare, unii dependenți de oxigen pentru multă vreme sau chiar pentru tot restul vieții. Ca să nu mai vorbesc de multiple acuze, simptome, ce acum se încadrează în așa numitul ,,sindrom post-Covid” și care vor influența mult calitatea vieții acestor pacienți și reintegrarea lor socială.
Dacă România era pregătită să facă față acestei provocări? Evident, realitatea ne demonstrează că în multe locuri din țară, corpul medical răspunde cu devotament și mult profesionalism. Este vorba nu numai de numărul de paturi de ATI, ventilatoare sau sursele de oxigen necesare. Este vorba și despre organizare.
Noi toți am învățat din mers să ne protejam de acest virus, să respectăm normele de igienă cu mai multă responsabilitate, să depistăm această boala la timp și mai ales să găsim formule terapeutice salvatoare.
Timpul a demonstrat ca în țările care s-au confruntat în primul val cu un număr foarte mare de cazuri (Italia, Franța, Statele Unite ale Americii), acum, în al doilea val, mortalitea a scăzut simțitor, în ciuda afluxului foarte mare de pacienți. Asta demonstrează că în ultimele luni corpul medical s-a adaptat situației și a răspuns mult mai eficient acestei provocări.
Medicul Rafila susține că statul are obligația să ia biserica partener…Ca medic cum vedeți declarația asta? Era în contextul pelerinajelor. Sunt surse de infectare aceste pelerinaje ?
Grea întrebare. Cred că profesorul Rafila a lansat un avertisment în privința riscului de contaminare printre credincioșii care aglomerează lăcașurile sfinte. Biserica trebuie să fie un partener al statului, mai ales în această situație nefericită în care se află întreaga populație.
Și totuși nu am lămurit partea cu pelerinajele…
Da, e clar, domnul Rafila de la un timp se poziționează diferit…
Oferiți-ne un termen estimativ… când vom renunța definitiv la mască ?
Când OMS va declara ca am ieșit din pandemie…
Dr. Alexandru Andrițoiu este de 21 de ani medic în cadrul Spitalului Militar Craiova. A fost director medical (2002-2008) și șef al Ambulatoriului de specialitate (2004-2008) la Spitalul Clinic de Urgență Militar Dr. Ștefan Odobleja Craiova. Pe lângă legătura strânsă pe care o are cu pacienții săi, dr. Andrițoiu îşi doreşte în permanență să demonstreze că, în medicina militară, se poate face performanță.
Este doctor în medicină, a publicat numeroase articole şi a participat de-a lungul carierei sale la o mulțime de congrese şi conferințe naționale şi internaționale, obținând, pe lânga experiență, şi foarte multe premii. Ultima carte publicată, a 11-a – „Ecografia intervențională în patologia hepato-bilo-pancreatică”, a fost premiată de către Societatea Română de Ultrasonografie în Medicină şi Biologie, cu marele premiu „Gheorghe Badea”, cel mai important pe care-l poate primi un medic, iar premiul în bani a ajuns la copiii cu autism din Craiova. Deşi specialitatea sa este medicină internă, i-a plăcut să abordez de fiecare dată domenii noi, care au prezentat interes dar şi controverse, şi nu de puține ori a fost un deschizător de drumuri în domeniul diagnosticului, cât mai ales în domeniul unor intervenții şi al unor investigații noi, pe care le-a introdus în Spitalul Militar Craiova, uneori fiind printre primii din regiune sau chiar din țară.
Acest articol a fost publicat pe PressHUB în cadrul proiectului
“COVID-19 FactsNotFake -The Emergency Newsroom. Infodemic Lie Detector”, un proiect Freedom House Romania, în parteneriat cu Trinitas TV, Radio Trinitas, Ziarul Lumina și Agenția de Știri Basilica, finanțat de Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în România.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a Ambasadei Marii Britanii. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.
