15 organizaţii civice le cer senatorilor, într-o scrisoare deschisă, să nu voteze pentru lărgirea interceptării comunicaţiilor prin Codul Comunicaţiilor.
Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet, ActiveWatch, Centrul pentru Inovare Publică, Sindicatul Român al Jurnaliştilor MediaSind, Declic, Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociaţia Naţională a Internet Service Providerilor ANISP, Code for Romania, Asociaţia Parcul Natural Văcăreşti, Funky Citizens, Asociaţia Miliţia Spirituală, Asociaţia Respiro, CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică, Asociaţia Átlátszó Erdély (Transilvania Transparentă) și Asociaţia Interlan.
Potrivit ONG-urilor, proiectul de lege obligă furnizorii de servicii de găzduire electronică cu resurse IP să creeze infrastructură de interceptare a conținutului și să o pună la dispoziția organelor de cercetare penală și SRI nu doar în condițiile Codului de procedură penală, ci și în condițiile Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională. În opinia semnatarilor apelului, Facebook ar putea fi, de exemplu, obligat să ofere acces la chat-ul din Facebook Messenger.
Redăm mai jos scrisoarea deschisă transmisă de cele 15 ONG-uri
„Organizaţiile semnatare fac un apel la dvs. pentru a respinge, în şedinţa de plen în care va fi votat Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul comunicaţiilor electronice şi pentru stabilirea unor măsuri de facilitare a dezvoltării reţelelor de comunicaţii electronice (L532/2021, Codul Comunicaţiilor), prevederile prin care este introdus Articolul 10 indice 2, în integralitate, sau a-l retrimite în Comisiile de specialitate pentru acest lucru.
Amintim că proiectul de lege menţionat are ca scop principal transpunerea în legislaţia românească a Directivei (UE) 2018/1972 de instituire a Codului european al comunicaţiilor electronice. Contrar prevederilor Directivei, Guvernul României, ca iniţiator al proiectului de lege, a adăugat unele măsuri de extindere a interceptării comunicaţiilor electronice. Tocmai aceste prevederi care nu fac parte din legislaţia europeană sunt controversate.
Chiar şi în forma modificată în urma şedinţei comune a Comisiilor juridică, economică şi pentru comunicaţii, din 8 februarie 2022, acest articol continuă să ridice o serie de probleme grave:
1. Lărgirea interceptării comunicaţiilor NU trebuie făcută prin Codul Comunicaţiilor. Furnizorii de servicii de găzduire electronică cu resurse IP nu au nicio legătură şi nu sunt reglementaţi prin Directiva europeană 2018/1972 (Codul european al comunicaţiilor) pe care Codul Comunicaţiilor are rolul de a o integra în legislaţia românească.
Adăugarea acestor furnizori în lista celor care au obligaţii de interceptare a comunicaţiilor sau a obligaţiilor suplimentare de interceptare (detalii la pct. 4, mai jos) ar putea fi făcută doar prin amendarea Codului de procedură penală, într-un proces transparent şi cu respectarea garanţiilor legale.
2. Furnizorii de servicii de găzduire electronică (inclusiv cei cu resurse IP) sunt deja reglementaţi de Legea 365/2002 privind comerţul electronic, iar obligaţia prevăzută de Articolul 10 indice 2 din Codul Comunicaţiilor ca aceşti furnizori să notifice ANCOM intră în conflict şi cu legea deja în vigoare, cu Directiva Ecommerce în vigoare dar şi cu propunerea de directivă europeană Digital Services Act, aflată în proces de adoptare la nivelul UE.
3. Obligă furnizorii de servicii de găzduire electronică cu resurse IP (şi nu doar pe cei de pe teritoriul României, ci pe toţi cei care oferă servicii pe teritoriul României) să creeze infrastructură de interceptare a conţinutului şi să o pună la dispoziţia organelor de cercetare penală şi SRI nu doar în condiţiile Codului de procedură penală (deci cu mandat de la judecător), ci şi în condiţiile Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională.
În practică, teoretic, Facebook ar putea fi, de exemplu, obligat să ofere acces la chat-ul din Facebook Messenger. Iar dacă un furnizor ca Facebook poate ignora presiunile organelor de cercetare penală, care acţionează fără mandat de la judecător, nu la fel vor sta lucrurile şi pentru micile companii româneşti, care furnizează astfel de servicii de găzduire electronică cu resurse IP. Aceştia nu vor mai putea garanta confidenţialitatea informaţiilor.
4. Obligaţii de a pune la dispoziţie anumite date – de exemplu „istoricul accesărilor cu momentele de timp aferente” (practic orice pagină web cu ora, minutul şi secunda vizitei) nu există în Codul de procedura penală, deci vorbim în mod evident de o lărgire a spectrului interceptării.
5. Articolul 10 indice 2 nu respectă garanţiile Curţii Constituţionale a României, care a precizat în mod constant că astfel de texte vagi şi neclare nu pot sa fie constituţionale, în special în domeniul interceptării comunicaţiilor şi a datelor de trafic (Decizia CCR 461/2014 par. 37; Decizia CCR 17/2015 par. 63).
Pentru rezolvarea acestor probleme, vă solicităm să retrimiteţi la Comisii proiectul de lege, sau să votaţi un amendament care elimină din textul proiectului teza a doua a Art. 2, pct. 28 al proiectului de lege L532/2021 (prin care se introduce Art. 10 indice 2 în OUG 11/2011 privind comunicaţiile electronice).”
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
