Galaţi: Aur şi pietre semipreţioase, descoperite în timpul cercetărilor arheologice preventive la Cavoul Roman

1.966

Cavoul Roman, monument istoric de importanţă regională situat între blocurile de pe strada Oţelarilor din Galaţi, le-a oferit arheologilor o surpriză extraordinară: un mic tezaur format din 20 almandine (pietre semiprețioase de culoare roșu – rubiniu, din categoria granatelor) șlefuite și 30 de fragmente de foiță de aur. Comoara se afla ascunsă într-o mică groapă săpată în camera mică a monumentului funerar, acolo unde a fost depus defunctul. Descoperirea s-a făcut în cadrul cercetărilor arheologice preventive finanţate de Primăria municipiului Galaţi şi realizate de Muzeul de Istorie „Paul Păltănea”. Raportul cercetării arheologice preventive a primit deja aviz pozitiv din partea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii, iar Primăria poate demara procedurile pentru studiul de fezabilitate necesar punerii în valoare a Cavoului Roman.

„A trebuit să evacuăm zeci de camioane de resturi menajere, de pământ şi moloz, până să ajungem la resturile Cavoului Roman, care se află într-o stare de conservare precară. Construcţia a fost întreagă în 1974, dar a fost aproape distrusă de cei care au făcut groapa pentru fundaţia blocului”, a dezvăluit arheologul Gabriel Jugănaru, şeful şantierului arheologic, în cadrul unei conferinţe de presă în care au fost prezentate concluziile cercetării arheologice preventive desfăşurate la Cavoul Roman.

Monumentul funerar de tip hypogeu (construcţie îngropată), a fost descoperit în decembrie 1974, când se lucra la construcţia unui bloc.

„Deasupra cavoului, timp de trei ani de zile, în perioada 1974-1977, s-a aruncat gunoi, după care s-a aşezat un strat de zgură caldă luată din combinatul siderurgic, peste care s-a turnat planşeul de beton armat în 1984”, a explicat directorul Muzeului de Istorie din Galaţi, Cristian Căldăraru, adăugând că, după spargerea planşeului de beton, a fost nevoie de îndepărtarea unui strat de aproape un metru şi jumătate de gunoi, pentru a ajunge la Cavoul Roman.

Construcţia descoperită are formă rectangulară, o lăţime de 8,2 metri, o lungime de 9,4 metri şi o amprentă la sol de circa 60 de centimetri înălţime, şi este compusă din două camere. Zidurile groase, construite din piatră adusă din zona munţilor Măcin – şist verzui nefasonat, legat cu mortar roman, prezintă particularităţi. Se pare că, la un moment dat, constructorii au dublat grosimea zidurilor tocmai pentru a putea consolida structura, în vederea susţinerii bolţii. Mai mult, datorită dimensiunilor impresionante, este posibil ca elevaţia pereţilor şi bolta să fi depăşit nivelul de la care a fost săpată groapa de fundare, şi implicit nivelul de călcare antic. Peste toată construcţia a fost ridicat un tumul, o movilă distrusă în 1964, când s-a făcut nivelarea zonei pentru extinderea cartierului Dunărea. Despre tencuiala interioară a celor două camere, pictată cu roşu aţi mai putut citi în cadrul proiectului „Oraşul Uitat”.

Arheologii o consideră o caracteristică spectaculoasă a monumentului funerar de la Galați

„Sunt benzi orizontale, deasupra cărora se află chenare verticale, iar în camera mică, o bandă foarte groasă, de circa zece centimetri plină cu vopsea roşie, toate colţurile cavoului fiind marcate cu nişte benzi verticale, tot cu vopsea roşie. Este ceea ce s-a mai păstrat. Din relatările profesorului Mihalache Brudiu (arheologul care a cercetat situl la momentul descoperirii, în 1974) care a găsit pe loc bucăţi din pereţii cavoului şi din cupola acestuia, erau şi alte tipuri de decor care, din păcate, nu s-au mai păstrat. Putem propune, totuşi, o reconstituire a acestui decor”

Gabriel Jugănaru

Tezaurul

 

Cea mai importantă descoperire s-a făcut în zona centrală a camerei mici, într-o alveolă cu diametrul de zece centimetri și adâncimea de cinci cm.

„Am reuşit să găsim într-o groapă un mic tezaur format din foiţe de aur, decorate cu diverse motive geometrice, şi 20 de pietre semipreţioase, numite almandine. Sunt nişte pietre roşu-rubiniu care se foloseau ca piese de montură la inele, broşe şi la pandantive, în antichitate. Faptul că ele au fost depuse intenţionat într-un loc ascuns dovedeşte că au avut o misiune certă: au făcut parte din bagajul din lumea de dincolo al defunctului care fusese îngropat acolo cu mari onoruri. Foiţele de aur asociate cu aceste pietre preţioase au fost găsite şi la Constanţa, într-un mormânt de copil, datat în secolul II după Hristos, lângă consulatul turc. Din secolul II până în secolul V, aceste piese de montură capătă o mare răspândire”, a dezvăluit arheologul Gabriel Jugănaru.

Santierul arheologic a fost vizitat de prof. dr. Bernd Päffgen de la Universitatea Ludwig Maximilians din München, Germania

Pietrele semipreţioase vor fi analizate la Universitatea „Ludwig Maximilians” din München, Germania, pentru a fi determinat locul din care provin – Tirol, India sau Sri Lanka. Cert este că toate sunt obiecte finite, pregătite pentru a fi încastrate în monturi. Cât despre foiţele de aur, arheologii spun că au decorat probabil veșmintele, fiind aplicate peste unele accesorii vestimentare. Foiţele sunt decorate cu motive șerpuite dispuse simetric, care par mai curând rezultatul unor impresiuni (prin presare), decât a unui motiv ornamental realizat voit.

„Acest mic tezaur este foarte important nu numai pentru spectaculozitatea lui – arată că defunctul avea un potenţial economic important – ci ne ajută foarte mult şi în ceea ce priveşte datarea acestui mormânt. Toate aceste elemente pe care le-am descoperit în Cavoul Roman ne-au determinat să propunem o datare cuprinsă între a doua jumătate a secolului al II-lea şi a doua jumătate a secolului al III-lea după Hristos, deci în plină dezvoltare a lumii romane aici, la Dunărea de Jos. Această datare este întărită şi de cele peste 60 de cărămizi, decorate cu ştampila flotei dunărene Classis Flavia Moesica, găsite din bolta camerei mici, cărămizi realizate într-un singur lot, special pentru această construcţie. Acest mormânt este contemporan cu ceea ce se întâmpla la Barboşi, castellumul de la Barboşi, cu castrul de la Barboşi, cu necropola şi cu aşezarea civilă, deci toate făceau parte din peisajul arheologic al acestei zone”

Gabriel Jugănaru.

Este vorba despre din situl de la Tirighina-Barboși, despre care aţi putut citi în cadrul proiectului „Oraşul Uitat”.

Defunctul a fost comandant militar

Cercetătorii au mai descoperit şi oase: fragmente de femur şi de bazin care vor fi analizate de un expert în antropologie pentru a se vedea dacă aparţin aceleiaşi persoane, sexul şi caracteristicile acesteia.

Potrivit arheologului Gabriel Jugănaru, monumentul este unicat prin tipologia şi prin cronologia lui.

„Cavoul Roman de la Galaţi este, din câte am investigat noi până acum, cel mai timpuriu monument de acest fel, descoperit în lumea romană din zona aceasta. Pe de altă parte are şi un specific militar, pe care noi l-am dedus din piesele descoperite aici, în 1974, de profesorul Mihalache Brudiu. Nişte părţi componente – opritoare din os – ale unui arc de tip reflex, pe care romanii îl foloseau la scară largă, arc care îşi are originile în Asia Centrală, fiind adus în zonă la noi de către sarmaţi. Mai avem nişte mici catarame din argint, care se foloseau pe harnaşament. Toate ne fac să credem că mormântul a aparţinut unui comandant militar din perioada de maximă dezvoltare a zonei Barboşiului”

Gabriel Jugănaru

Ce urmează

În opinia arheologilor există suficiente dovezi în favoarea existenței unui monument funerar bogat decorat fapt care, alături de dimensiunile impresionate, constituie încă dovadă a impactului civilizației romane la nord de Dunăre, până la abandonarea acestui „cap de pod al Moesiei Inferior”.

„Mormântul hypogeu consacrat în literatura de specialitate sub denumirea de „Cavoul Roman”, alături de celelalte vestigii arheologice din situl de la Tirighina-Barboși ce vor fi puse în valoare, poate deveni un reper important pe harta culturală a României. Pe baza informațiilor obținute în cele două campanii arheologice din 1974 și 2018 propunem restaurarea mormântului – hypogeu și înglobarea acestuia într-un mic muzeu de sit”, se arată în raportul de cercetare arheologică.

În prezent, cavoul a fost acoperit cu un cort de tip tunel, acoperit cu o prelată specială, ignifugată şi rezistentă la apă, dar trebuie realizat un dren cu un bazin de captare a apei pluviale. După ce va fi racordat la energie electrică, vor fi montate aparate pentru controlul umidităţii, în vederea conservării în condiţii optime a tencuielii pictate.

„Urmează ca Primăria, în urma raportului pe care îl va primi de la Muzeul de Istorie, să întocmească un studiu de fezabilitate în vederea punerii în valoare a Cavoului Roman, iar în urma documentaţiei să depunem toate eforturile de a atrage fonduri europene”

Ionuţ Pucheanu, primarul municipiului Galaţi

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata