Povestea comunei transformate în oraș pentru ca România să adere la UE și să acceseze bani de la Bruxelles: accesul la fonduri europene, interzis tocmai din cauza urbanizării forțate
Tradiția spune că, după ce-și terminau târguielile, negustorii din Dobrogea își dădeau întâlnire într-un loc din apropierea Dunării, înconjurat de păduri. Era în secolul al XVIII-lea, locurile aparțineau Imperiului Otoman, așa că opririle dese ale negustorilor i-au făcut pe localnici să-și numească satul Parachioi, adică ”satul cu bani”.
Astăzi, la aproape trei secole distanță, satul se numește Băneasa și este oricum, doar ”cu bani” nu. Din sat a fost tranformat în oraș, în 2004, pentru ca România să poată atinge procentul de urbanizare necesar pentru a adera la UE și, deci, pentru a beneficia printre altele și de fondurile nerambursabile de la Bruxelles. Ironia face însă că tocmai statutul de oraș a împiedicat administrația din Băneasa să acceseze banii europeni.
Comuna făcută oraș ”din pix”, de Adrian Năstase și Octav Cozmîncă
La aproape 100 de kilometri de Constanța și 50 de kilometri de Medgidia (cel mai apropiat oraș din zonă), localitatea Băneasa se învecinează cu sate mici și sărace, rătăcite printre serpentinele pădurilor dobrogene de foioase, iar la sud granița o desparte de Bulgaria.
Zona este una dintre cele mai sărace din Dobrogea, cu puține fonduri europene atrase, cu un procent ridicat de oameni care primesc ajutoare și asistență socială, cu un procent scăzut de oameni care sunt angajați cu forme legale, cu puține facilități și cu o infrastructură slab dezvoltată.
Dintre ele, Băneasa e cea mai răsărită.
Nu degeaba, prin 2002-2003, când Guvernul condus de Adrian Năstase căuta comune mai măricele pe care să le transforme din pix în orașe, Băneasa a fost pe listă.
Pe vremea când Camera Deputaților era condusă de Valer Dorneanu și Senatul de Doru Ioan Tărăcilă, Parlamentul a trimis spre promulgare Legea 83, în 5 aprilie 2004. Articolul 1 spunea că ”se aprobă declararea ca oraşe a unor comune” chiar dacă, în realitate, comunele nu arătau deloc asemenea unor orașe.
Cele mai multe comune transformate în orașe, în 2004, au fost în județele Suceava, Maramureș și Timiș. În total, era vorba de 27 de comunități rurale din județele Arad (1), Argeş (1), Constanţa (1), Dolj (2), Gorj (2), Ialomiţa (2), Maramureş (4), Olt (1), Satu Mare (1), Sibiu (1), Suceava (8) şi Timiş (3).
În Constanța, Băneasa a fost „norocoasa”.
Uniunea Europeană cerea, printre alte condiții impuse candidaților, un minim procent de urbanizare al țărilor respective. Însă România nu avea atâtea orașe câte îi cerea UE, deci nu putea să devină membru al comunității.
Așa că, în locul investițiilor masive și rapide în localitățile rurale pentru ca ele să fie relativ ”ridicate” la rangul de oraș, Guvernul Năstase, prin ministrul Administrației Octav Cozmîncă, a hotărât transformarea lor din pix, din birourile de la Palatul Victoria. La fel s-a întâmplat cu zeci de sate care au fost transformate, peste noapte, în comune.
În total, când au tras linie după perioada 2003-2004, Guvernul Năstase avea pe hârtie 40 de orașe și 221 de comune noi, deși cele mai multe dintre ele nu îndeplineau condiții minime cum ar fi sistem de canalizare, de iluminat public și sistem de alimentare cu apă, străzi asfaltate sau toaletă în interiorul casei.
Chiar și după „urbanizarea” forțată, în 2007, România ocupa ultimul loc în Uniunea Europeană, din acest punct de vedere: cu un grad de urbanizare de 54,9%, țara noastră era întrecută până și de Bulgaria.
Oamenii care au cerut să se întoarcă ”la țară” ca să poată accesa fonduri europene
La scurt timp după ce și-au schimbat buletinele, localnicii au constatat că au devenit ”orășeni” doar în acte. Și la taxe și impozite. Spre exemplu, localitatea Băneasa a fost înscrisă în categoria orașelor de rang III, cum ar fi Năvodari, așadar, localnicii au fost nevoiți să plătească impozite și taxe foarte mari comparativ cu veniturile lor.
Din cei puțin peste 5000 de locuitori câți avea Băneasa la recensământul din 2011, doar un sfert sunt salariați, iar restul trăiesc din ajutoare sociale sau agricultură. Apoi, 20% din populație este rromă și mare parte din ea nu este alfabetizată.
Când a devenit oraș, în Băneasa nu exista canalizare, iluminatul public nu cuprindea toată localitatea, iar sistemul de alimentare cu apă nu era funcțional în întregime. Administrația locală din Băneasa nu a putut accesa fonduri europene pentru astfel de proiecte de infrastructură pentru că figura drept oraș, iar liniile de finanțare pentru mediul urban erau altele.
Singurii bani europeni care au intrat în Băneasa sunt cei cu care a fost construit un centru de informare turistică, deși în localitate nu există obiective turistice, ci doar în comunele din jurul acesteia. Centrul a fost construit în perioada 2014-2015, pe Axa prioritară 5/ DMI 5.3 – „Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare, în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică”, în exercițiul financiar 2007-2013. Alți bani de a Bruxelles nu au mai ajuns de-atunci în Băneasa.
Culmea, unul dintre cei mai supărați pe Legea 83/2004 este chiar actualul primar PSD al localității Băneasa, Paul Coliș. În campania electorală din 2016 el a câștigat primul său mandat de primar tocmai datorită discursului prin care promitea reîntoarcerea la statutul de comună și accesarea fondurilor europene.
Așa că în vara lui 2017, Paul Coliș a organizat un referendum, iar localnicii au fost chemați la urne să stabilească dacă vor să trăiască în continuare ”la oraș” sau nu. 90% dintre localnicii care s-au prezentat la vot au cerut ca localitatea lor să redevină comună (prezența la vot a fost de 39%).
Reprezentanții primăriei susțin că această decizie a fost singura soluție ca oamenii, care locuiesc de fapt la țară, să nu mai plătească taxe și impozite la nivelul orașelor cu nivel ridicat de trai, dar, mai ales, singura soluție ca primăria să beneficieze de fonduri nerambursabile care să ajungă în drumuri, canalizare, sistem de apă, iluminat public, clădiri de școli, grădinițe și alte instituții publice.
Negru Vodă, făcut oraș din pix în timpul ”urbanizării” lui Nicolae Ceaușescu
Negru Vodă este o altă localitate din județul Constanța transformată din comună în oraș doar pe hârtie, de data aceasta prin semnătura lui Nicolae Ceaușescu. Cu doar puțin timp înainte de Revoluție, fostul președinte comunist a declarat Negru Vodă oraș-industrial, deși avea doar puțin peste 5000 de locuitori și se întindea doar pe 6,8 hectare, adică 7% din suprafața retrocedată de Radu Mazăre la prima strigare. Negru-Vodă se află la graniță cu Bulgaria, la aproape 50 de kilometri de municipiul Constanța, și este cel mai mic oraș din județ.
Așa cum arată și primăria într-un memoriu de prezentare, orașul cunoaște un trend descendent din punct de vedere socio-economic după ce, în ultimul deceniu, au fost închise toate micile companii și industrii care mai funcționau în Negru-Vodă. Orașul a fost condus neîntrerupt, din 1990, de primarul PSD Ion Nicolin pe care l-a clintit din funcție doar Agenția Națională de Integritate, în 2016, cu puțin timp înainte să își termine al șaselea mandat și să candideze pentru al șaptelea. A fost găsit incompatibil și a fost eliberat din funcție printr-un ordin al prefectului.
Abia după acest moment, administrația locală a început să scrie proiecte și să acceseze bani europeni, însă, la fel ca în cazul Băneasa, nu au putut fi accesate fondurile europene care, în mediul rural, sunt direcționate în infrastructura de bază (canalizare, apă, lumină). Cu toate acestea, Negru Vodă a reușit să obțină o finanțare în cadrul programului „Interreg Va Romania Bulgaria 2014-2020”, în colaborare cu administrația din General Toshevo (Bulgaria).
Proiectul, „Creșterea accesibilității la rețeaua TEN-T în aria transfrontalieră Negru-Vodă General Tohevo”, are o valoare totală de aproape 8 milioane de euro, dintre care 4,9 milioane vor ajunge în străzile din Negru Vodă: 17,59 kilometri de drumuri vor fi asfaltați în cadrul acestui proiect transfrontalier. Primăria Negru Vodă a mai accesat, în cadrul POR 2014-2020, un proiect prin care își propune să amenajeze spațiile verzi din oraș și a depus spre finanțare, prin POCU 2014-2020, proiecte privind îmbunătățirea procesului educațional, prin creșterea gradului de competențe ale cadrelor didactice.
Administrația locală nu este însă mulțumită de taxele și impozitele pe care localnicii le plătesc, comparativ cu condițiile de care beneficiază. Totodată, la fel ca în cazul Băneasa, administrația locală din Negru Vodă ar fi avantajată mai mult de liniile de finanțare destinate comunităților rurale, decât de cele dedicate orașelor, la care are acces acum Negru Vodă.
Este și motivul pentru care actualul primar din Negru Vodă vrea să îi urmeze exemplul colegului său din Băneasa și să organizeze un referendum prin care să îi întrebe pe localnici dacă sunt de acord să locuiască, din nou, „la țară”.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Acest articol a fost publicat pe PressHub.ro și Info Sud-Est în cadrul proiectului “Cohesion Policy: Better Understanding, Reporting, Dissemination”, cofinanțat de UE prin DG Regio.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a UE. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.
