În limba engleză anul 2022 sună ca „asemenea lui 2020”. Și o memă cu personaje care conștientizează semnificația circula viral pe rețelele de socializare. Nu știu alții cum sunt, dar riscul ca pentru noi, pui de daci, 2022 să fie clona lui 2020, pare extrem de ridicat.
În 2020 am așteptat ca prin votul masiv al românilor să avem o guvernare legitimă care să ia măsurile necesare pentru a construi o țară ca afară. Până la alegeri și până la noul guvern totul a fost pus pe pauză și tot ce au făcut partidele politice a fost pentru campanie.
Votul a venit și a însămânțat actuala coaliție de guvernare pentru că era evident că Fidesz de România nu poate funcționa într-o coaliție cu progresiștii sau cu fostul premier „Forță a Dreptei”. Acum avem o coaliție largă ce poate face multe și care reflectă votul românilor responsabili, și anume al celor care au putut să își răpească puțin timp să se deplaseze până la cabina de vot.
Odată aleși, parlamentarii noștrii pot face orice consideră necesar pentru propășirea democrației, de la coordonarea unui atac asupra „Capitoliului” în fruntea a mii de oameni care trec înarmați cu covrigi de bodyguarzi fără a folosi un șampon de topmodel până la asumarea unor inițiative legislative care să treacă în schimbul unui pupic dulce hectare de teren proprietatea statului în stăpânirea unor nevoiași care să dezvolte proiecte imobiliare în beneficiul românilor prosperi care suspină după un penthouse mizer.
Deocamdată semnul bun al anului viitor este că avem un buget care nu a mărit impozitele pentru a sancționa lăcomia străinilor care vor să ne „fure răul și ramul” așa cum face Ford la Craiova sau Renault la Pitești. Cel puțin deocamdată, prioritatea ANAF pare a fi optimizarea colectării fiscale și apropierea de cetățean, cu promisiuni de măsuri concrete de eliminare a fraudelor fiscale produse de cetățeni fără nicio bonitate fiscală, care coordonează sute de societăți comerciale ca adevărați „warrenbuffeți” de România.
2020 din nou va fi un an în care se va juca soarta țării pe mulți ani de acum înainte. Orice termen limită pierdut, orice inițiativă a celor la putere prin care vor submina statul de drept, tolerarea politrucilor incompetenți care vor pune partidul înaintea interesului național, vor afunda și mai mult nația în băltirea de subdezvoltare în care ne scăldam de vreo treizeci de anișori.
Nu e suficient să mai tragi câte un sprint în dezvoltare așa cum a fost cel necesar pentru integrarea în Uniunea Europeană, ci e nevoie de un maraton în care direcțiile de acțiune să fie clar stabilite și asumate de către toate partidele politice.
Ca și în 2020 cei de la putere se tem să ia măsuri prin care pandemia să fie ținută sub control, indiferent de costuri. În timp ce Omicron este la vedere în Franța sau în Spania pentru că se testează masiv, la noi testarea la locul de muncă pe o perioadă de timp suficientă pentru a trece cu bine de valul cinci a celor nevaccinați a devenit cuiul lui Pepelea pentru că banii ar fi fost cheltuiți nejustificat, spre deosebire de banii din programul Anghel Saligny.
Dacă nu ești în stare să vaccinezi atunci ar cam trebui să testezi, chiar dacă marja de eroare pe teste antigen la Omicron se pare că este relativ mare.
2020 pare că a fost un an bun din punct de vedere pandemic față de tornada epidemică prognozată în 2022 de către Organizație Mondială a Sănătății. Atunci când un pericol este evident, cea mai proastă soluție este să stai să aștepți să pice „drobul de sare de pe sobă”, fără nici măcar să te jeluiești, ci chiar să te mândrești cu libertatea de a lăsa drobul de sare să omoare copilul.
Calculele greșite ale conducătorilor noștri se văd acum la greu în iarnă când stăm și plângem cu ochii la prețurile la energie și la gaze, deși știam de ani buni că liberalizarea unei piețe de tip monopol sau oligopol prezintă riscul unor creșteri exponențiale de prețuri în defavoarea consumatorilor.
Avem resurse de gaze naturale pe care am refuzat să le exploatăm și aici vina este a celor care au întârziat legi care să permită exploatarea gazelor din Marea Neagră. Nu am reușit să punem ordine în piață de gaze sau de energie electrică și acum misiunea grea aparține unui domn care nici măcar nu a fost audiat în parlament să ne spună ce vrea să facă și care sperăm să aibă înțelepciunea să se califice la locul de muncă și să asculte de părerea specialiștilor în viitoarele sale decizii manageriale.
Ar trebui să avem proceduri extrem de rapide în justiție prin care orice conflict legat de PNRR să fie soluționat cu viteza sunetului, deși deocamdată un astfel de proces are șanse să concureze cu succes la cartea recordurilor, mai ales că mai avem de reformat justiția până atingem standardele OCDE.
Dacă nu vom face iarna car și vara sanie, anii ce vor urma vor fi din ce în ce mai grei. Cei care se tem de banii europeni pentru că vor să fure doar din banii de la guvern fără „teamă și fără pastile” pot să învețe din experiența amicilor Fidesz din Ungaria care demonstrează că poți să te înbogățești din bani europeni, cu condiția să fii „scrufulos la datorie” și să respecți fondurile europene așa cum respecți un partener comercial cu care vrei să ai o relație de o viață și dincolo de ea. Statul român are obligația de a facilita absorbția fondurilor, iar coaliția trebuie să transmită celor care sunt abonați la bani publici să își asume cu „atenție și îngrijorare” aceste fonduri pentru că PNRR „nu este al meu sau al vostru, ci al urmașilor urmașilor voștri”.
În 2022 avem o ultimă șansă să mai recuperăm din decalajul istoric pe care îl avem față de celelalte state membre al Uniunii Europene, care oricum au investit masiv banii lor proprii în propriile economii și care au și în prezent un avantaj concurențial major pentru că au infrastructură, predictibilitate fiscală și stat apropiat de cetățean ca mama lui Coșbuc de George.
Nu putem să rămânem atât îndragostiți de valurile Senei cât și de malurile Volgăi, mai ales că nici măcar Petru cel Mare nu a ales ca Rusia să rămână un imperiu în care doar valorile pravoslavnice să producă instituții funcționale.
Marii patrioți promovați la greu de trolii sovietici și de televiziuni ghiocel ne promit o țară în care să putem urla liber ce dorim și să scuipăm pe cine vrem dacă avem resurse specifice unei personalități flegmatice. Avem pe de altă parte oameni decenți care își pot face meseria fără a deveni vedete „insta” care țin statul eșuat în stare de funcționare, chiar dacă avem aprinse luminile de avarie.
Avem de ales între colonelul Joll care ne va apăra de dușmanii închipuiți care vor veni noaptea ca Zânul Nonbinar Măseluță să ne fure în somn heterosexualitatea și între magistratul fără nume care ne permite să trăim decent, care ne rezolva rapid orice conflict între noi și care tratează uman orice străin care ne greșeste cu fapta sau cu gândul.
Subdezvoltarea menținută prin încremenirea în proiectul unui stat cleptocrat care plânge de grija celor ce se hrănesc din afaceri necurate cu statul și care ignoră copiii ce mor de foame ne aduce în fiecare mai aproape de descălecarea colonelului Joll. Alegerea e simplă până la urmă între cultura europeană a „olandezului zburător” sau aceea de tip neosovietic a „reacționarului zburător”, chinuit de greșeala față de patria mamă, care „în nemernicia sa, ca un câine turbat, a mușcat mâna care l-a crescut și care l-a hrănit”.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
