29 de ani de la moartea lui Corneliu Coposu, „Președintele moral al României”

„Negociem orice, dar nu negociem principii“ (Corneliu Coposu)

Se împlinesc astăzi 29 de ani de la moartea președintelui PNȚCD Corneliu Coposu. Lider al opoziției împotriva Frontului Salvării Naționale, care căuta să monopolizeze puterea confiscând Revoluția din decembrie 1989, „Seniorul” Corneliu Coposu a murit în 11 noiembrie 1995, la Spitalul Universitar din București.

«Astăzi, 11 noiembrie 2024, se împlinesc 29 ani de când, într-o dimineață de toamnă senină, telefonul din casa de pe strada Mamulari a sunat sec, de 2 ori, si, de la celălalt capăt ni se anunța ca „dl. Corneliu Coposu a decedat”. Ma intorsesem de la spital impreuna cu doamnele Coposu, pe la 4 dimineata, pentru cateva ore de odihnă înainte de a reveni la „Municipal”.

„Domnul președinte”, „Prezidentul”, „Seniorul”, „Președintele moral al României”, atâtea titulaturi pentru un Om de o modestie incredibila. Eu i-am spus mereu „Nenea Puiu” si asa imi va ramane întotdeauna intiparit in minte!

Cei 29 de ani fără Senior ne prind într-un moment teribil de complicat pentru viitorul nostru de zi cu zi. Mulți, foarte mulți dintre români îl invocă și-l dau de exemplu pseudo-politicienilor de astăzi, amintind profeticele sale cuvinte din aprilie 1990, legate de o stare de spirit, de mentalități, de povara care se agață de noi de …79 de ani, de la acel fatidic 6 martie 1945.

Am avut câteva semnale, câteva drumuri pe care să o luăm, dar…..am ales altceva, am făcut altceva, am lăsat să vină să ne conducă tocmai ceea ce a combatut acest Om întreaga sa viață.

Mai există oare o speranță în aceasta lume cenușie ” și la vorbă, și la port”? Cu siguranță, DA! Iar această speranță sunt tinerii nepătați, tinerii interesați, tinerii curați. Pe aceștia avem datoria sa-i creștem in spiritul Seniorului! Pentru ca aceștia să reprezinte viitoarea elită a țării, așa cum a fost cea de la 1918, TREBUIE să luptăm și să nu ne lasam infrânți, indiferent cât de greu este și va fi. Când nu mai puteți să suportați mizeria umană, gândiți-vă un minut la Senior, la zecile de mii de foști detinuți politic care nu au cedat și s-au jertfit pentru principii si valori. Ei au câștigat această luptă!

În „Testamentul” său ne-a lăsat convingerea și speranța că binele va învinge dacă știm și înțelegem ce înseamnă credință, jertfă și luptă pentru un ideal și pentru o cauză!

Îi mulțumesc Domnului că mi-a oferit privilegiul de a-l cunoaște și de a sta în preajma lui!

Dumnezeu Să vă ierte și Să vă odihnească în pace, dragă nene Puiule! Mă plec în fața luptei și jertfei domniei voastre!», este mesajul președintelui Fundației Corneliu Coposu, Ion-Andrei Gherasim.

„Patriotismul este o dragoste discretă pentru ţară, o disponibilitate de a-ţi da oricând viaţa pentru ea şi de a nu mărturisi acest sentiment. Găsesc că afişarea patriotismului este indecentă. Un om care simte dragostea pentru ţară, un om care este decis ca în interesul ţării să-şi sacrifice propria existenţă nu are să se bată pe piept cu sentimentul acesta.“ (Corneliu Coposu)

Citește și: Pieleanu revine cu o nouă firmă și un sondaj de opinie diversionist

Biografia lui Corneliu Coposu

Corneliu Coposu s-a născut la 20 mai 1914, în comuna Bobota din județul Sălaj, într-o familie de prelați ai Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.

1930 – 1934 – Studii juridice si economice la Universitatea din Cluj.

1935 – 1937 – Presedinte al Organizatiei de Tineret PNT din Cluj, colaborator la ziarul „Romania Noua”, condus de Zaharia Boila,”Mesajul” (Zalau), „Unirea” (Blaj), etc.

1937 – 1940 – Secretar personal permanent al lui Iuliu Maniu, pe care il insoteste in toate misiunile si negocierile politice importante.

1940 – Primeste titlul de secretar politic al lui Iuliu Maniu, indeplinind aceasta functie pana la arestarea sa si a lui Maniu, la 14 iulie 1947. In aceasta calitate l-a insotit in toate negocierile si tratativele purtate cu negociatorii occidentali si cu liderii partidelor politice din coalitia antihitlerista.

14 iulie 1947 – este arestat impreuna cu intreaga conducere PNT, dupa inscenarea de la Tamadau, desi nu facuse parte din grupul arestat acolo.

1947 – 1956 – Ramane timp de 9 ani in arest preventiv, fara sa fie judecat. S-a incercat implicarea lui in numeroase procese politice, dar nu a putut fi condamnat din lipsa de probe.

1956 – I se intenteaza un proces de inalta tradare. Este condamnat conform practicilor comuniste la munca silnica pe viata pentru”inalta tradare a clasei muncitoare si crima contra reformelor sociale”.

1954 – 1962 – 8 ani de regim sever de izolare la Ramnicu Sarat.

1962 – Se imbolnaveste grav ca urmare a tratamentului de exterminare aplicat detinutilor politici.

1962 – 1964 – Domiciliul fortat in Baragan la Valea Calmatui in comuna Rubla.

aprilie 1964 – Pus in libertate dupa 17 ani de detenție in penitenciarele de la Văcărești, Jilava, Pitesti, Malmaison, Craiova, Aiud, Râmnicu Sărat, Poarta Albă, Capul Midia, Canalul Dunăre-Marea Neagra, Gherla.

dupa 1964 – Lucreaza ca muncitor necalificat pe santierele de constructii, fiind angajat la Intreprinderea de Constructii Montaj Bucuresti, atelierul de tamplarie mecanica. Este permanent urmarit si convocat periodic la Securitate.

I se fac 27 de perchezitii intre 1964-1989, i se confisca dulapuri intregi de documente si manuscrise.

1987 – Afiliaza Partidul National Taranesc, aflat in clandestinitate, la Internationala Crestin Democrata, adresand o cerere lui Jean-Marie Daillet, vicepresendintele organizatiei.

22 – 23 decembrie 1989 – Anunta printr-un mesaj-manifest reintrarea in viata publica a Partidului National Taranesc, devenit ulterior Crestin si Democrat – PNTCD.

Dupa 1989 a fost solicitat, cu ocazia fiecarui eveniment politic major in Romania, sa-si exprime opiniile in interviurile luate de posturile internationale de Radio: Europa Libera, BBC, Deutche Welle, Vocea Americii si posturilor de radio interne. A acordat numeroase interviuri aparute in presa romaneasca si straina.

28 – 29 ianuarie 1990 – Devine practic liderul opozitiei impotriva Frontului Salvarii Nationale, care cauta sa monopolizeze puterea executiva si legislativa, confiscand Revolutia din decembrie 1989.

Intelegand ca Revolutia a fost furata de noua putere „emanata”, inzestrata cu vechi reflexe totalitare, Corneliu Coposu va prelua misiunea grea de a conduce Opozitia in Romania postcomunista. Incepand cu data de 29 ianuarie 1990, devine tinta unei virulente campanii de presa prin care se lanseaza zvonuri pentru compromiterea lui. Campania avea sa continue cu aceeasi intensitate pana dupa alegerile legislative din aprilie 1992.

iulie 1991 – Face o vizita Regelui Mihai I la Versoix in Elvetia, fidel crezului sau monarhic. Legaturile lui cu suveranul si familia regala au continuat pana la sfarsitul existentei sale.

27 septembrie 1991 – Este reales presedinte al PNTCD la primul Congres al partidului.

1991 – 1993 – Presedinte al Conventiei Democrate Romane. Ideea formarii Conventiei ii apartinuse si o propusese inca din 1990.

aprilie 1992 – Alaturi de alti lideri ai partidelor de Opozitie, oameni de arta si cultura, il intalneste pe Majestatea Sa, Regele Mihai I de Romania, cu ocazia memorabilei vizite regale in Romania, cu ocazia Sfintelor Pasti din 1992.

august – septembrie 1992 – Efectueaza un turneu de prezentare al candidatului Conventiei Democrate Romane, Emil Constantinescu, in Belgia, Olanda, Luxemburg, Franta, Germania si Anglia.

27 septembrie 1992 – In urma alegerilor, devine senator de Bucuresti.

1992 – 1995 – Activeaza pe plan international, printre altele in calitate de membru in Consiliul Uniunii Europene Crestin Democrate si in Internationala Crestin Democrata; efectueaza calatorii si participa la diverse congrese ale partidelor crestin democrate fratesti (Marea Britanie, Luxemburg, Suedia, Grecia, Franta, Elvetia).

februarie-martie 1995 – Efectueaza o vizita in SUA, la invitatia Cogresului American.

mai 1995 – Numit Ofiter al Legiunii de Onoare, cea mai inalta decoratie a Republicii Franceze.

6 octombrie 1995 – Ceremonia acordarii Legiunii de Onoare cu grad de ofiter de catre Ambasadorul Frantei la Bucuresti, Bernard Boyer, la sediul Ambasadei Frantei la Bucuresti in numele Presedintelui Jacques Chirac.

11 noiembrie 1995 – Inceteaza din viata la Spitalul Universitar din Bucuresti, ca urmare a neoplasmului pulmonar operat in 1994.

14 noiembrie 1995 – Este inmormantat la Cimitirul Belu Catolic, fara funeralii nationale, dar sute de mii de romani vin sa-l conduca pe ultimul drum.

(Sursa informațiilor biografice: Fundația Corneliu Coposu)

Citește și: Nelu Tătaru rămâne sub control judiciar în dosarul de luare de mită

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

(Sursa foto: Fundația Corneliu Coposu / Facebook)