30 de ani de la semnarea Tratatului de la Maastricht

Luni, 7 februarie, sunt aniversați 30 de ani de la semnarea Tratatului privind Uniunea Europeană, cunoscut și sub numele de Tratatul de la Maastricht.

„Conform acestui tratat, Uniunea este întemeiată pe Comunitățile Europene, având două domenii suplimentare de cooperare Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) şi Justiția şi Afacerile Interne (JAI)”, amintește Biroul Parlamentului European în România.

Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) / Tratatul de la Maastricht

Oficial cunoscut sub numele de Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatul de la Maastricht a marcat începutul „unei noi etape în procesul de creare a unei uniuni tot mai strânse între popoarele Europei”, dând comunităților anterioare o dimensiune politică.

Tratatul privind Uniunea Europeană a fost semnat la Maastricht în prezența Preşedintelui Parlamentului European, Egon Klepsch. Conform acestui tratat, Uniunea este întemeiată pe Comunitățile Europene (primul pilon), având două domenii suplimentare de cooperare (pilonii doi şi trei): Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) şi Justiția şi Afacerile Interne (JAI).

La intrarea în vigoare a Tratatului privind Uniunea Europeană, CEE devine Comunitatea Europeană (CE). Puterile legislativă şi de supraveghere ale PE sporesc odată cu introducerea procedurii de codecizie şi cu extinderea procedurii de cooperare.

Conform noului tratat, Parlamentul European are dreptul de a solicita Comisiei să prezinte o propunere legislativă pentru chestiuni care, în opinia sa, impun elaborarea unui act comunitar. De asemenea, întreaga Comisie trebuie acum să fie aprobată de PE, care desemnează şi Ombudsmanul European.

• Semnat la: Maastricht (Țările de Jos) la 7 februarie 1992
• Intrare în vigoare: 1 noiembrie 1993

CARE ESTE ROLUL ACESTUI TRATAT?

• Tratatul de la Maastricht este un tratat ambițios. Creează Uniunea Europeană. Acesta cuprinde trei componente separate (așa-numiții piloni):
  • Comunitățile Europene;
  • o politică externă și de securitate comună; și
  • cooperarea dintre guvernele UE în domeniul justiției și afacerilor interne.
• Printre inovațiile sale cele mai proeminente, tratatul:
  • pune bazele pentru uniunea economică și monetară, moneda unică (euro) și criteriile de utilizare a acesteia;
  • oferă temeiul juridic pentru şase noi politici comune ale UE;
  • consolidează competențele Parlamentului European; și
  • introduce conceptul de cetățenie europeană.

ASPECTE-CHEIE

Comunitățile Europene (primul pilon)

Acesta grupează activitățile tradiționale, procedurile de lucru și de luare a deciziilor ale celor trei organizații originale din UE:

• Comunitatea Economică Europeană;
• Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului;
• Euratom.

Politica externă și de securitate comună (pilonul al doilea)

Acesta are ca scop:

• să protejeze valorile comune, interesele fundamentale și independența UE;
• să consolideze securitatea UE și a țărilor membre ale acesteia;
• să păstreze pacea și securitatea internațională în conformitate cu principiile Organizației Națiunilor Unite;
• să promoveze cooperarea internațională;
• să dezvolte și să consolideze democrația și statul de drept, precum și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Cooperarea în domeniul justiției și afacerilor interne (pilonul al treilea)

Scopul este de a oferi publicului un nivel ridicat de siguranță, prin:

• stabilirea de norme și controale pentru frontierele externe ale UE;
• combaterea terorismului, a crimei organizate, a traficului de droguri și a fraudei internaționale;
• organizarea cooperării judiciare penale și civile;
• crearea unui Oficiu European de Poliție (Europol) pentru schimbul de informații între forțele naționale;
• controlul imigrației ilegale;
• elaborarea unei politici comune de azil.

Uniunea economică și monetară

Țările UE trebuie:

• să își coordoneze politicile economice;
• să asigure supravegherea multilaterală a acestei coordonări;
• să respecte disciplina financiară și bugetară.

Moneda comună (euro)

Aceasta:

• este introdusă în trei etape:
  • liberalizarea mișcărilor de capital (de la 1 ianuarie 1990);
  • convergența politicilor economice naționale (de la 1 ianuarie 1994);
  • crearea unei monede unice și instituirea unei Bănci Centrale Europene (cel târziu de la 1 ianuarie 1999);
• stabilește criteriile privind inflația, nivelurile datoriei publice, ratele dobânzilor și cursurile de schimb pe care trebuie să le îndeplinească țările înainte de adoptarea monedei euro;
• oferă o opțiune de neparticipare pentru Regatul Unit (¹) la etapa a treia și condiționează participarea daneză de rezultatul unui referendum național.

Noi politici

UE este responsabilă pentru:

• rețelele transeuropene (TEN);
• politica industrială;
• protecţia consumatorilor;
• educaţia și formarea profesională;
• probleme de tineret;
• cultură.

Protocolul privind politica socială

• Aceasta extinde responsabilitatea UE în ceea ce privește:
  • promovarea ocupării forței de muncă;
  • ameliorarea condițiilor de viață și de muncă;
  • asigurarea unei protecții sociale adecvate;
  • organizarea unui dialog social;
  • dezvoltarea resurselor umane care permit un nivel ridicat și durabil de ocupare a forței de muncă;
  • integrarea persoanelor excluse de pe piața forței de muncă.
• Regatul Unit (¹) nu participă la acest protocol social.

Cetățenia europeană

Acest lucru oferă fiecărui cetățean al unei țări a UE dreptul:

• de liberă circulație și de ședere oriunde în UE;
• de a vota și a candida la alegerile europene și locale din statul în care își are reședința;
• la asistență și protecție diplomatică de către ambasadele și consulatele celorlalte state membre;
• de a adresa petiţii Parlamentului European și de a adresa Ombudsmanului European orice plângeri privind neregulile administrative ale UE.

Modificări instituționale

Printre acestea se numără:

• sporirea competențelor legislative pentru Parlamentul European;
• creșterea numărului voturilor cu majoritate atunci când guvernele UE adoptă legislația;
• crearea unui Comitet al Regiunilor;
• aplicarea principiului subsidiarității, prin care UE va acționa doar dacă acest lucru este mai eficient la nivelul UE decât la cel național.

DE CÂND SE APLICĂ TRATATUL?

Tratatul a fost semnat la 7 februarie 1992 și a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.

Sursă Parlamentul European, Eur-lex.europa.eu