Acum 47 de ani, la 20 septembrie, în apropiere de Bâlea Lac, în prezenţa „conducerii superioare de partid şi de stat” (aşa se spunea, în limba de lemn a vremii) a fost deschis traficului DN 7C, vestitul drum Transfăgărăşan.
Potrivit argesulonline.ro, lucrările la această capodoperă a ingineriei româneşti au început la finalul anului 1969 şi au fost finalizate în mai puţin de cinci ani, cam tot atâta cât durează, azi, redactarea unui studiu de fezabilitate şi pregătirea documentaţiei pentru licitaţie la un drum asemănător.
I s-a propus preşedintelui comunist al vremii, Nicolae Ceauşescu, ca drumul să-i poarte numele, însă, surprinzător, acesta a refuzat propunerea „oamenilor muncii”.
Un camion SR 101, produs la Braşov, pe şantierul Transfăgărăşanului, în zona barajului de la Vidraru
De menţionat: în plin regim comunist, toate lucrările la drumul Tranfăgărăşan au fost făcute folosindu-se în exclusivitate utilaje şi echipamente fabricate în România: tractoare produse la Braşov, autocamioane şi autobasculante SR 101, SR 131 Carpaţi şi SR 113 Bucegi, fabricate, de asemenea, la Braşov, maşini ARO (IMS) produse la Câmpulung, buldozere, excavatoare şi utilaje terasiere de asemenea, româneşti etc.
Citește articolul integral pe argesulonline.ro!
Surse foto: Imola Martonossy, transfagarasan.info
