60 de copii cu dizabilități înghesuiți în 8 apartamente de la periferia Iașului. Locuințele în care au fost băgați câte 6-7 copii au devenit închisoarea acestor bătuți de soartă.
Soluția aleasă e nefericită: din ianuarie 2023 până în martie 2024, cu puține excepții, acești copii n-au mai fost scoși afară.
Apartamentele sunt propriul lor cavou: o îngrijitoare pe tură îi supraveghează, le dă să mănânce și-i schimbă. Acești copii nu mai au săli de joacă, nu mai au curte, nu ies la aer, nu mai văd soarele.
Decizia lui Ion Florin de a desființa Centrul „Sf. Andrei” a fost un mod de a se spăla pe mâini: 60 de copii cu afecțiuni psiho-motorii sunt ținuți ostatici în niște apartamente de la periferia Iașului.
Soarta lor e cumplită: o îngrijitoare îi hrănește, dar acești copii nu mai ies afară, nu se mai joacă, nu mai au spații să se miște, nu mai au suport psihologic, nu mai au copilărie.
Unii n-au coborât de la etajul 8, unde sunt cazați, din ianuarie 2023! Lipsa mișcării și a socializării le grăbește moartea.
Acești copii n-au părinți, n-au pe nimeni care să se intereseze de soarta lor, n-au pe cineva care să se revolte și să-i ajute. E doar grija statului, iar decizia șefilor de instituții a fost să-i uite în niște apartamente ținute în semi-întuneric și să arunce cheile de la intrare.
Citește și: România și statele din regiune colaborează cu Rusia la Marea Neagră. De ce nu este exclusă Federația Rusă din OCEMN
60 de copii cu dizabilități înghesuiți. Cine se ocupă de ei
Câte un kinoterapeut îi vizitează o dată la câteva săptămâni prin rotație. Îngrijirea medicală și psihoterapia sunt sporadice. Unii n-au ieșit din propriile camere de luni de zile! Rețeaua de apartamente a devenit un lagăr de exterminare a acestor copii cu sindroame psiho-motorii foarte grave.
„Chiar și la nivelul lor, acești copii socializează, știu să se joace, au nevoie de stimuli, de spațiu, de îngrijire atentă, trebuie scoși în natură, trebuie să le asiguri o copilărie cât mai apropiată de cea normală”, afirmă Livia Simion, psiholog specializat în autism.
Ce-a făcut statul român a fost să se spele pe mâini de soarta acestor copii. Centrul Sf. Andrei a fost renovat dar nu le va mai fi niciodată cămin.
Se caută acum alte soluții.
Acești copii n-au părinți și nu este nimeni care să se intereseze de soarta lor. E doar răspunderea statului, un secret bine păzit.
Articolul integral, în ReporterIS
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
