A murit Mihai Șora

Cunoscutul intelectual și activist Mihai Șora a murit sâmbătă, la vârsta de 106 ani.

„Iubitule, ai fost fericire pură: nu doar un om frumos, ci Frumusețea însăși, credința, nădejdea și dragostea, cum spune cuvântul apostolic. Și niciodată nu-ți voi fi îndeajuns de recunoscătoare pentru tot ce mi-ai dăruit timp de aproape două decenii.

Tu m-ai scos de pe șinele destinului meu și m-ai legat ireversibil și armonios de al tău, cu o grație de care numai tu erai capabil și pe care nu mulți pământeni o pot cuprinde cu mintea sau cu inima.

Încă nu știu cum va arăta ziua de mâine, nici toate cele care vor urma. E dincolo de puterea mea de acceptare. Unii oameni ar trebui să trăiască veșnic – nu numai în Rai, unde, negreșit, tu vei sta, ci și pe punctul acesta albastru, boțul de apă și humă care plutește în spațiu și pe care opt miliarde de alte făpturi omenești – dar niciuna ca tine – conviețuiesc, se ceartă sau se iubesc, se războiesc ori își sunt – unele, altora – sprijin.

E frig fără tine, iubitule”, a transmis soția lui Mihail Șora.

Cine a fost Mihai Șora

Mihai Șora s-a născut pe 7 noiembrie 1916, în satul Ianova, Remetea Mare, pe atunci în Austro-Ungaria. Avea doi ani când Banatul s-a unit cu România.

Și-a început studiile la școala primară din comuna Izvin, județul Timiș, apoi la Timișoara (1923–1927), încheind liceul la „Constantin Diaconovici-Loga” din același oraș (1927–1934), unde a studiat filosofia și limbile clasice, latina și elena.

A continuat să studieze Filosofia la Universitatea din București (1934–1938). I-a avut ca profesori, printre alții, pe Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu, iar la seminar, ca asistent, timp de trei ani, pe Mircea Eliade.

A obținut o bursă din partea Institutului Francez din București în 1938 (concomitent cu Eugène Ionesco) și a mers în Franța. A părăsit Parisul aflat sub ocupație germană în 1940 și a ajuns în Grenoble, unde, sub îndrumarea lui Jacques Chevalier, a realizat o teză de doctorat despre opera lui Blaise Pascal.

De ce a devenit comunist

Când intrarea germanilor în Paris a fost iminentă, soții Șora au plecat în sudul Franței și, după lungi peregrinări, s-au stabilit la Grenoble. Aici rămân până după eliberarea Franței, în 1944. Antifascist militant, Mihai Șora s-a înscris în Partidul Comunist Francez

Mihai Șora a explicat opțiunea politică de atunci în cartea-interviu redactată de Leonid Dragomir.

„Discutasem îndelung cu prietenii mei din studenție despre procesele staliniste din anii ’30, știam exact care le fuseseră dedesubturile, dar pe vreme de război s-a înfiripat (sau, cel puțin, așa mi se părea) un fel de democratizare reală, s-au deschis bisericile etc.

Totul s-a dovedit, în cele din urmă, a nu fi fost decât o manevră prin care Stalin voia să-și câștige o platformă populară; în presa aliată lucrurile erau însă prezentate ca o democratizare reală, ca o îndulcire a regimului. Un proces ireversibil, credeam eu.

Nu m-am lămurit decât atunci când am ajuns aici (în România – n.r.). Și cred că, dacă rămâneam în Franța, s-ar fi putut să încremenesc și eu, ca toată intelectualitatea franceză, în postura unui intelectual de stânga – ba chiar comunizant”, a explicat Mihai Șora de ce a devent un comunist.

A refuzat cetățenia franceză

Între anii 1945 și 1948, activează ca cercetător la Centre national de la recherche scientifique din Paris. A debutat la Gallimard cu „Du dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique” în anul 1947.

Cartea a avut ecouri printre mari personalități filosofice franceze. A refuzat cetățenia franceză, care i-a fost propusă imediat după apariția volumului.

În 1948, a plecat în România pentru a-și vedea părinții, însă autoritățile de la București nu i-au permis să se întoarcă în Franța, acolo unde îl așteptau soția și cei doi copii. Ulterior, aceștia au fost nevoiți să îl urmeze. Forțat să stea în România după 1948, timp de 20 de ani nu a publicat nimic.

A lucrat ca referent de specialitate la Ministerul de Externe în perioada ministeriatului Anei Pauker (1948–1951), apoi ca șef de secție la Editura pentru Limbi Străine (1951–1954) și redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954–1969), unde a fondat noua serie „Biblioteca Pentru Toți”.

În urma publicării Antologiei poeziei interbelice, în care erau prezenți poeți ca Nichifor Crainic și Radu Gyr, foști deținuți politici, iar, din emigrație, Aron Cotruș, Ștefan Baciu și Horia Stamatu, este imediat înlăturat și trimis ca simplu redactor la Editura Enciclopedică.

A fost primul ministru al Educației, după 1989

După revoluția din decembrie 1989, a fost ministru al învățământului în primul guvern Petre Roman (30 decembrie 1989–28 iunie 1990).

Și-ar fi dat demisia din guvern în semn de protest față de mineriadele din 13–15 iunie 1990 și a menționat că ar fi refuzat să fie reconfirmat pe post în guvernul constituit după alegerile din mai, acel an, fapt contestat de Petre Roman.

Andrei Pleșu, ministru al Culturii la acel moment, a afirmat mai târziu că Roman l-a demis pe Șora, „între altele pentru că luase partea studenților”.

Mihai Șora a fost una dintre figurile centrale ale protestelor din 2017-2019, împotriva modificărilor la legile justiției, gândite de guvernele controlate de Liviu Dragnea, deși avea deja peste 100 de ani.

„Nu în 1990 ne întoarcem, ci în 1947. Ceea ce au făcut guvernanții în această noapte pot face oricând, în orice moment, cu orice lege, nu doar în Justiție.

Dacă acum pui lacăt pe independența Justiției, mâine poți interzice circulația persoanelor, poți suprima internetul, presa liberă; poți închide granițele, poți trimite oamenii în lagăre, la munca silnică ori îi poți, pur și simplu, extermina.

Iar toate acestea în numele votului democratic care te-a adus la Putere, în numele «democrației», al poporului… În numele «democrației populare».

Mecanismul de atac la statul de drept este predictibil și își dovedește, iată, ciclicitatea implacabilă. A fost noaptea minții guvernanților. Este prea mult și prea periculos pentru a-i lăsa să-și facă în continuare de cap!”, a scris Mihai Șora cu referire la momentul când guvernul Grindeanu a emis celebra Ordonanță 13.

A continuat să fie critic cu guvernările care au urmat, până când s-a retras discret din viața publică, de la 105 ani.

O inimă pentru Ucraina, cu o zi înainte de moartea sa

Cu zi înainte de a muri, pe contul de Facebook a lui Mihai Șora a fost publicat un desen dedicat Ucrainei, la un an de când Rusia a invadat militar toată țara.

„Am desenat! În linii cât mai simple și inteligibile.

Pentru că nu se poate altfel și pentru că nu există, în fața barbariei, jumătăți de măsură, ezitări, îngăduință care să absolve criminalii de faptele lor, să le bagatelizeze ori să le pună în surdină.

Curajul ucrainenilor este dătător de speranță, eroismul lor ne însuflețește și pe noi. Sursum corda”, este scris pe pagina lui Mihai Șora.

S-a recăsătorit la 98 de ani

Prima soție a lui Mihai Șora, scriitoarea Mariana Șora, a părăsit România la sfârșitul anilor ’70 și a decedat la München, în Germania, în anul 2011, la vârsta de 94 de ani. Din această primă căsătorie, Mihai Șora are trei copii: Alexandra, Andrei și Tom.

Mihai Șora s-a recăsătorit pe 19 iulie 2014, la vârsta de 98 de ani, cu scriitoarea Luiza Palanciuc-Șora. (sursa Wikipedia).

Urmăriți PressHUB și pe Google News!