A nu datora nimic României. Cazul Angela Gheorghiu

Da și nu. Educația am primit-o de la părinți și de la bunici. La școală am învățat, pentru că acasă am fost îndrumat să învăț. Facultatea am terminat-o cu o medie mult peste 9, alături de alți colegi care au învățat ca și mine, pentru nota 10. Dar și alături de colegi care au învățat pentru nota 5, pentru că mergea și așa, și care erau oameni din aceeași comunitate. Comunitatea m-a învățat însă cum să chiulesc, opțiune pe care n-o aveam acasă…

Si daca totusi ? Oare caracterele adevarate , nu cele formate de catre societatile trecute si abuzive ,nu ar trebui sa ne arate normalitatea discursului ce contine neimplicarea numelor unor cetateni ,ce deja si-au confirmat valoarea la un nivel extraordinar de mare si putin tangibil de catre orisicine ?In textele supuse dezbaterilor publice concluzia finala ce ar deduce implicit teoria valorilor unor caractere este cumva nedorita . Parerea personala nu poate fi asimilata , in acest caz , adevarului . A ataca principii este una dar a ataca persoane este cu totul alta .Exista o vorba ce ne spune : ce vezi nu-i adevarat .Pojghita subtire ,ce tine de declaratile de moment ale unor personalitati , nu poate fi suprapusa peste realizarile , de o exceptionalitate fara precedent si nici nu putem emite pretentii de cunostere a caracterelor unor astfel de oameni .Nu vom sti niciodata suferintele „ doamnei cu pricina ” cum nu vom sti nici daca aceste suferinte au respondent sau nu in realitate .O Romanie a trecutului , ce a produs atitea pagube , uneori atasate si caracterelor , a lasat urme vizibile in societate ele find vadit pozitionate cind de o parte, cind de alta .Cineva ne spunea daunazi cum omenirea ,ca un intreg apartine, lui „Homo Sapiens” si nicidecum zicerilor sefului de la Budapesta ce arunca in eter vechea teorie a natiunilor de o puritate mult dorita .Uniformizarea , cea atit de mult contestata , nu exista . Fiecare individ are dreptul de as exprima singur pozitia pe acest subiect .Ar trebui ca unor astfel de oameni sa le aratam greseala , atunci cind ea exista , fara a intra in masuratoarea competentelor ce ar fi parte a caracterului personal . Cind vorbim despre caractere nu exista un model de perfectiune si nici nu putem acuza pe altii fara a ne uita in oglinda .Exista o veche vorba romanesca : ce tie nu iti place altuia nu ii face si ea este valabila in toate cazurile ce se refera strict la persoane ( de evitat )si nu la principii . Nemultumirile persoanei au si ele radacini adinci si ce uneori nu foarte multa lume are curajul in a o spune . Un drept la replica ar fi binevenit in acest caz .

Foarte scurt si la obiect – lamentarile d-nei Gheorghiu nu-i fac cinste, ca persoana, nu in calitatea sa profesionala. Este de necrezut ca nici macar frumusetea muzicii n-a reusit sa-i cizeleze comportamentul. Daca public se exprima arogant si cinic in privinta unei alte persoane publice, la ce sa te astepti ca face in particular, cu persoane anonime, care-i stau in cale.

In mod normal trebuie sa te inchini in fata unei astfel de persoane si sa te bucuri ca este o valoare a Romaniei.
Sincer, din pacate, prin mesajul transmis, m-a dezamagit profund!
Asa ca, din respectul care il port totusi din punct de vedere profesional, al muncii depuse pentru unde a ajuns in cariera, ma abtin de a mai comenta!

Doamna Felicia Mihali, dumneata de ce n-ai ramas in Romania ”draga” unde ai toate amintirile frumoase ? Ai tulit-o imediat dupa 2000 in strainatate . Asta e ! Nu te condamna nimeni dar, am tinut sa subliniez. Stiu ca, de departe toti suntem nostalgici dupa Romania(si asta e normal), dar cand revi in tara si te lovesti de mizeria si mafia autohtona care, daca nu prestezi pentru ea, te desfiinteaza, nu stiu daca ai mai gandi asa. In primul rand ca doamna Angela Gheorghiu, nu a spus ca dispretuieste Romania. Probabil ca asta ai inteles dumneata. Angela Gheorghiu a spus ca nu datoreaza nimic Romaniei. Si are dreptate.In Romania sunt scoliti milioane de oameni dar numai cei deosebiti ajung departe. Ba mai nou, Romania ”scoleste” toti dobitocii cu diplome false(contra cost). Stai bine acolo unde esti doamna ca , daca te hotarasti se vii in Romnia, cu toata faima dumitale in afara, vei ajunge o neica nimeni pe aici prin tara si va trebui sa iti lansezi cartile tot prin strainatate ca sa te mai citeasca cineva. Asta e adevarul !!!

Ii dau complet dreptate Angelei Gheorghiu pentru ultima sa rabufnire !
Institutul Cultural Român nu si-a onorat factura fata de prestigioasa editura In Fine-Editions d’Art din Paris : https://infine-editions.fr/…/peintres-roumains-en…/ pentru volumul meu „Les Peintres Roumains et la France (1834-1939)”, singura publicatie consacrata acestui subiect dintotdeauna, pe care am facut-o neplatit.
In timp ce Bibliotecile cele mai însemnate de arta din lume : Metropolitain Museum, Getty Research Institute, INHA, Bibliothèque de l’Ecole du Louvre, bibliotecile universitare franceze, etc, cele care au cumparat-o se poate vedea pe worldcat : https://www.worldcat.org/search?qt=worldcat_org_all… cele din România nu aveau bani sa o achizitioneze, am donat mai multe exemplare la BCU Bucuresti, Iasi, Cluj si la altele. Nu mi s-a multumit niciodata…
In acest timp învârtitilor din regim, unul a avut chiar tupeul sa îmi scrie ca „dragostea de patrie nu se negociaza !”, li se platesc chirii si salarii de mii de euros pentru a nu face nimic !
Si atunci cum sa nu fii dezgustat sau poate chiar asta se urmareste ?

Felicitări doamnei Mihali pentru frumoasa viziune asupra României ca izvor de talente si valori, și superba metaforă de început. Mi-a amintit de replica d-lui Hollender, fost director al Operei din Viena, cu care d-na in cauză a avut un conflict pe baza de onorarii (ceea ce cerea dânsa era de negândit pentru dansul), conflict care i-a închis artistei porțile operei din Viena pentru foarte multi ani. Domnul director a spus atunci într-un interviu „doamna Gheorghiu vrea sa ne convingă că a căzut din lună! Ceea ce nu este adevărat” (citat aproximativ), enumerând apoi teatrele mici din vest în care d-na AG și-a început cariera. Teatre despre care nu vorbește niciodată, cum nu vorbește (decât negativ dacă!) nici despre cea care a format-o și a lansat-o in toate felurile in care o putea face: maestra Arta Florescu. Mi-a mai amintit și despre replica Metropolitan Opera House când d-na AG a refuzat să cânte Traviata in scenografia considerată de ea învechită, a lui Franco Zeffirelli. Atunci i sa răspuns că există într-adevăr un precedent în cazul Mariei Callas (care refuzase și ea, dar o anumită succesiune de producții in care urma să apară), dar că doamna Angela Gheorghiu sa nu uite că ea NU ESTE CALLAS. După cum tot acolo, când a protestat împotriva perucii blonde pe care trebuia să o poarte în rolul Micaelei din Carmen spunând ori Gheorghiu, ori peruca, răspunsul a fost „peruca rămâne”. Și Metropolitan i-a închis porțile niste ani. A fost modul ei de a-si înțelege „cariera”, in primul rand prin aere de divă, și povești gen Hollywood, și apoi prin altceva. Cum-necum, a funcționat. Dar sa vii acum, la bătrânețe practic, și să scuipi în fântâna de unde ai băut apă, să te ridici tu, un biet interpret vocal împotriva unui Enescu (căci de aici a pornit totul!), asta îți anulează orice realizare. Căci talentul trebuie sa meargă de mână cu caracterul. Lipsa de cultură nu este o scuză. Românii au inventat și expresia „a trăi cu frică de Dumnezeu”. Asta a caracterizat dintotdeauna ceea ce de fapt era bunul simț al țăranului român. Doamna Gheorghiu, de extracție modestă, a fost surdă la această învățătură, ea devenind din punct de vedere educațional o struțocămilă, nici țărancă, nici orășeancă, nici cultă, nici incultă, in schimb extrem de vocală, amintind de alte expresii românești neaoșe cum ar fi cea cu poalele-n cap, sau urcatul in copac. Cât despre valoarea ei artistică, mă aliniez celor care prefera sa nu se arunce în osanale. Dânsa este o mare artistă in contextul ACTUAL. S-a născut pur și simplu in epoca potrivită, după cum cu adevărat uriașa Virginia Zeani s-a născut în epoca nepotrivită, și anume contemporană cu Maria Callas care a umbrit mult tot ce i-a fost contemporan. Astăzi, in lumea dominată de media, d-na Gheorghiu a știut să se vândă, a făcut o mare cariera de imprimări, și cu siguranță câteva mari producții de opera în mari teatre. Dar dacă mă gândesc cum – cu adevărat INEGALABILUL NICOLAE HERLEA se împărțea între Metropolitan și Scala din Milano in anii 60, cât era de modest, de cald, de adevărat în tot ceea ce spunea și făcea, zbaterile doamnei Gheorghiu și lupta ei cu coloșii, Romania, Enescu, Maria Tănase, Ciprian Porumbescu mi se pare de-a dreptul comică, daca nu ar fi trist. Trist și dezgustător.

Bunica mea nu era o persoana cultivata dar avea mult, mult bun simt….. Avea o vorba: muzica a imblinzit si serpii!! Se pare ca nu in toate cazurile,,,

Angela Gjeorghiu are dreptate.

Si ce anime datoreaza si de ce?

Nu mă interesează prea mult comentariile făcute pe marginea acestui articol…totuși s-a spus un adevăr:
Angela Gheorghiu si-a format vocea cu care a fost înzestrată de Divinitate în țara în care moșii și strămoșii ei își fac somnul de veci…într-o perioadă când un biet pui de țăran putea să facă Conservatorul, Arhitectura, Medicina… le enumăr doar pe acestea , deoarece aici este nevoie de multă deșteptăciune, talent nativ, și multă, foarte multă muncă. Păcat că dânsa ignoră un lucru atât de simplu: Pământul strămoșesc, România. Un împărat german, Ferdinand, a venit în România și de la patru milioane populație a dublat-o doar in câțiva ani. Fiindcă țara care l-a chemat s-o ridice din evul mediu este o țară majoritar ortodoxă, a trecut și el la ortodoxism. Ăsta înseamnă respect!
Se spune că fiecare pasăre pe graiul ei piere! Și eu am făcut destule greșeli la mânie, însă atunci când somnul rațiunii se trezea, îmi ceream scuze.

Ca mare iubitoare de opera de cateva zeci bune de ani, o admir pe Angela Gheorghiu, talentul sau iesit din comun si stralucita cariera a Domniei sale.
Cu toate acestea, ca traitoare in afara Romaniei din motive pe care nu ma sfiesc sa le declar ca fiind dincolo de vointa mea, si, indraznesc sa spun, ca o persoana cu multe realizari in cariera profesionala (nu artistica, ci in domeniul IT), acest articol al D-nei Felicia Mihali m-a uns la suflet, de la primul pana la ultimul cuvant si gand.
Am simtit toata viata exact asa cum atat de frumos a descris autoarea, si ma consider si acum tot romanca, prin tot ceea ce s-a spus in acest articol, pe care il simt ca se refera si la mine, care o recunosc deschis, dar si la multi altii carora le este poate mai comod sa n-o recunoasca public.
Atata timp cat putem inca citi astfel de ganduri, nu suntem saraci si nici singuri si inca apartinem lumii 🙂
Va multumesc din suflet pentru tot ceea ce ati scris, Va stimez si Va iubesc 🙂

-Enescu a murit in exil, cu „Poema Romana” interzisa de comunisti
-Caragiale a murit tot in exil (cu „Napasta” criticata a fi antiromaneasca) si a zis:
„În România, linguşirea şi hoţia sunt virtuţi”
”Nu mai pot trai aici! E prea grea duhoarea”
-Brancusi are muzeu la Paris, dar operele lui au fost refuzate de guvern cand el a vrut sa le doneze Romaniei
-Eliade are universitate numita dupa el in SUA, iar in Romania nu era publicat (pana in 89)
-Cioran a fugin la Paris, a refuzat sa scrie sau publice in romana si a zis „In neîntreruptă răzvrătire împotriva propriei mele ascendenţe, toată viaţa am dorit să fiu altceva: spaniol, rus, canibal — orice, numai ce eram nu.”
„Pentru nimic in lume n-as parasi acest colt de viata straina pentru a ma reintoarce in patrie. Sa mai vad ceea ce am vazut, sa mai sufar ceea ce am suferit, aceleasi mutre, aceleasi fosile care conduc viata publica, otravindu-te numai cu privirile lor stupide si banuitoare. Nu, dragul meu, nu. M-am exilat si atata tot. Aerul de aicea imi prieste, sunt multumit cu ai mei si n-am ce cauta intr-o tara unde lingusirea si hotia sunt virtuti, iara munca si talentul, virtutii demne de compatimit” I.L.Caragiale intr-o scrisoare catre A.Vlahuta.

Mulți care scrieti aici cu sufletul de public iubitor de muzica, o faceti sincer, dar muzica predata la Conservator e altceva și ea se canta școlit și exersat o viata.
Ceea ce judecați ca excepțional e banal sau la indemana oricui. O școală de canto este un univers cultural de mare profunzime și studiu, de uriasa modestie și respect pentru istoria ei.
Noi cei mai mulți am rămas aici și am dus în teatrele românești aceasta școală, fiecare cum a însușit mai bine sau excepțional acest univers. Și am făcut cultura autentica. Unii am plecat și ne-am întors și am ramas . Mulți necunoscuți mediei…deh….fără compromisuri.
Ceea ce vad și aud și citesc mi se pare o declarație de singurătate și de disperare ale unei persoane care a lipsit la orele de univers muzical unic, românesc, cu nume mari, multe și rezonante, care au ales doar vocea sa le fie interpret.
Falsul în intonație, manierele, abordare non stilistica generalizata, plafonari actoricești desuete, goluri de tehnica reala, s.a., nu au fost permise niciodată la Conservatorul bucureștean și profesorii noștri, buni și rai, calzi și duri, ne-au făcut sa NU UITAM NICIODATA CA DATORAM TOTUL SCOLII NOASTRE DE CANT SUBLIME SI BANULUI PUBLIC OFERIT SPRE GRIJA PENTRU VALOARE!

O singura expresie: FELICITARI DOAMNEI FELICIA MIHAI!

Îmi plac comentatorii care semnează a la Caragiale ,, o semnăm anonimă”. Angela Gheorghiu nu datorează nimic acestui stat. Studiile ei au fost plătite de părinții ei, bunicii ei prin impozitele și taxele plătite lună de lună acestui stat. Nici un om care a muncit și muncește nu datorează nimic acestui stat, așa că mai lăsați-o cu afirmațiile astea …prostești. Cât privește partea artistică, Angela Gheorghiu este o Artistă Lirică. Cântărețe sunt multe, dar Artiștii Lirici români îi numeri pe degetele de la o mână. Un anonim spunea că marele cântăreț Nicolae Herlea…. Nu a făcut carieră nici măcar cât Ludovic Spis și asta ,cu toate eforturile depuse de partid și securitate, pentru că nu a putut surmonta handicapul de a fi ,,șeptar”. De aceea nu a reușit in afară. Duduia care a scris articolul e ridicolă și chiar amuzantă. Ca să verși patriotism lacrimogeno-sentimental tu stând în Canada, asta mă duce cu gândul la banii din fondurile Institutului Cultural Român. Am obosit , e prea multă prostie și minciună în țara și populația recenzată.

Autoarea articolului se cațără pe statura uriașă a Angelei Gheorghiu, doar-doar o baga-o și pe ea cineva în seamă. Ce ne spune în final? Că Angela Gheorghiu n-ar avea cultură și caracter. Așa ceva!!! Soprana de talie mondială nu s-a referit la Romania ca loc pe pământ, ca loc al nașterii și al formării sale ci la Statul Român. „Nu datorez nimic României, nu am fost susținută de acest stat sau de instituțiile lui niciodată în cariera mea”. În acest sens România este o organizație. Una preponderent detestabilă. „Statul este organizația care deține monopolul asupra unor servicii pe un teritoriu delimitat de frontiere. Statul este titular al suveranității și personifică din punct de vedere juridic națiunea. Din punct de vedere social, statul nu trebuie confundat cu societatea, el fiind o instituție separată care poate să reflecte mai mult sau mai puțin interesele societății.” De aceea zic și eu odată cu conu Leonida „Națiune, fii deșteaptă!” Părinții, familia, locul nașterii sale, școlile urmate, comunitatea locală, regiunea, cultura, societatea … România. Angela Gheorghiu nu s-a dezis niciodată de ele. Pe fond, îi reproșa dirijoruluio român, chiar lipsa cunoașterii și interesului pentru valorile majore ale României și cantonarea în folclorismul facil. Așa și autoarea articolului „a mers după fentă” ca să mai scrie o dată despre Țara brânzei.

Nu cred ca s-a referit la educatia solida, gratis pe care a primit-o ca mai toate generatiile pana ptin 1993. Cu siguranta s-a referit la faptul ca instutie statului nu au avut niciun aport la o sprijini in cariera artistica.
Nu mi se pare corect sa fie judecata pentru declaratiile facute, mai ales ca, in acest caz, acestea faceau referire la institutiile statului, si nu la poporul roman. In plus sunt topit dupa cei care judeca sau emit pareri ce ar trebui si ce nu ar trebui sa faca romanii, de la mii de kilometri distanta.

Ba se poate,când ești venita de la coada vacii ,când marea vorba românească,,a urcat scroafa n salca și canta de acolo arii de Verdi ,, se potrivește , când ți se cuvine , creierul fiind ți spălat de ,,staff-ul ,,ce încearcă de ani de zile transformarea ta într un agent de influenta politic.

Da chiar n-o cunoașteți. Daca ați citi ce a scris ea nu v-ati exprima asa. Chiar declara ca e mandra de originea ei si respecta tot ce-i romanesc. Se scoate ditr-un context ce le convine celor ce se bucura ca în sfârșit au un subiect cu care sa o pună gata. Nemultumirea-i este data de comentariile aduse Domniei
Sale ca urmare a gestionarii anumitor relații contractuale si-n acest context se declara ca nu-i datorează nimic României. Trebuie sa fii rău intenționat , ca citind articolul sa comentezi în maniera aceasta, chiar si erijandu-te în mare cunoscătoare în toate si tot.
Citiți articolul dumneaei si o sa vedeți ce a făcut dansa pentru România.

Va felicit pentru ce ati scris aici! Asa gandesc si eu. Am fost apropiat unei tinere care s-a pregatit si a urmat conservatorul la sectia canto in aceeasi perioada cu d-na Angela Gheorghiu.
Multi din ceilalti care au tastat aici au ocupat spatiul paginii.

Soprana de talie mondiala Angela Gheorghiu, pe care o apreciez și o respect foarte mult , ori unde s-ar afla, face cinste locului de unde a plecat.
Nu ar trebui să-și faca reclama prin modalitatea de scandal ,practicată de multe persoane din România.
Angela Gheorghiu are cu ce să se remarce, cu vocea ,inteligența și frumusețea.

Excelent articol!!!!!Felicitari! In sfârșit a avut cineva curajul sa-i spună adevarul acestui personaj! Păcat de talentul pe care i l-a dat Dumnezeu!!!! Are un caracter urat.

Ca și oricare dintre noi, nici Angela Gheorghiu nu este o persoană perfectă. Totuși, să i se arunce cu pietre și noroi din partea unui Tribunal ad-hoc al jurnaliștilor, colegilor și unora dintre cititori care cunosc doar ceea ce s-a scris în presă, depășește limitele unei realități și bune cuviințe. Autoarea acestui articol denigrator este tipic presei și mediei din România unde a studiat, care fură speculativ câte o propoziție sau frază dintr-un interviu sau mesaj mai lung, pentru a-l publica apoi scos din contextul si circumstanțele în care a fost spus. Murdărie !
Vor trece ani și ani, însă numele Angelei va fi pe mai departe rostit și admirat de generații întregi, pe când despre autoarea rândurilor de la Press Hub(! !) nu își vor aduce aminte decât eventual câțiva membrii ai familiei sale.
Angela nu îl consideră pe Enescu sau Porumbescu ca cei mai mari compozitori români, spunând că există alți compozitori români pe care ea îi apreciază mai mult. In ceea ce privește artista și profesoara de canto Arta Florescu pomenită de către Angela Gheorghiu, am citit acuzații mult mai grave aduse acestei securiste din partea foștilor colegi sau studenți. Pentru toate acestea, artista Angela Gheorghiu este huiduită și etichetată ca nepatriotică, trădătoare de țară !!! ESTE CORECT ASA CEVA ??? Eu, unul mă abțin să îmi dau o părere aici ne având pregătirea muzicală și culturală a jurnaliștilor de la Can Can sau a cititorilor care o scuipă. Asist trist și plin de invidie, neavând capacitatea intelectuală a celor din Tribunalul ad-hoc, la manifestarea plină de revoltă a multimii elevate, capabilă să eticheteze prompt pe cea care este considerată în țara sa că habar nu are de valorile în muzica romanească.
In fine, o altă frază furată din contextul unui mesaj al marei artiste și speculat de ”jurnaliști”: ”NU DATOREZ NIMIC ROMÂNIEI ”. Trebuie să fi plin de ură și rea credință pentru a diseca separat această frază( adevărat, putea fi spusă mai diplomatic!) ruptă de contextul întregului lung mesaj, fapt pentru care voi prezenta mesajul original al marei artiste române aplaudată pe cele mai mari scene ale lumii:
” Dragii mei,
Deși nu am dorit să revin asupra acestui subiect, sunt nevoită să scriu un mesaj clar, după ce în mass-media din România au apărut reacții foarte virulente – majoritatea exprimate în necunoștință de cauză.
Reacția mea vis-à-vis de dirijorul Cristian Macelaru vine după ce am fost dusă cu vorba sau, mai pe românește, mințită de acesta – al doilea român care s-a comportat în acest mod inexplicabil și incalificabil în ultimele 12 luni.
Am fost invitată încă de anul trecut, în octombrie 2021, de catre Didier de Cottignies (prietenul meu de o viață, pe care l-am cunoscut de pe vremea când am semnat contractul cu Decca, la începutul carierei mele), să particip la concertul anual de 14 iulie de la Paris, de Ziua Națională a Franței. Didier este cel care l-a numit în funcția de Director Artistic al Orchestrei Naționale a Franței pe Cristian Măcelaru, iar invitarea mea la concert a survenit după ce Didier a vorbit cu Cristian Măcelaru.
Contractele mele se fac din timp, prin agenția de management, eu nu mă ocup de detaliile contractuale direct cu promoterul și nici nu aș putea pentru că nu am timp și am o echipă care știe exact ce are de făcut. Totuși, Cristian Măcelaru fiind român, am zis că pot discuta direct cu el despre repertoriu, mi s-a părut un gest colegial normal vis-à-vis de un conațional de-al meu, pe care l-am cunoscut așteptând în fața cabinelor mele, la final de spectacol, în principal în America. Așa am avut câteva convorbiri telefonice și schimburi de mesaje, în perioada noiembrie 2021 – aprilie 2022… Apoi, cum spuneam, inexplicabil, Cristian Măcelaru a dispărut! Ba mai mult decât atât, de la agenția mea am aflat, cu greu, printr-o secretară a Orchestrei, că nu voi mai lua parte la acest concert. Fără niciun motiv. De la o secretară…
În ultimul an, același lucru s-a întâmplat și la Opera Națională București, și nu numai mie, deși numai eu am avut curajul să spun, spre deosebire de alți colegi în situații similare, care fie s-au bâlbâit, fie au tăcut. Pe scurt, am fost invitată anul trecut, în iunie 2021 (și asta doar după un mesaj devenit viral pe facebook), să cânt într-un concert extraordinar, în preajma Anului Nou, la aniversarea centenarului ONB.
Toate detaliile contractuale au fost stabilite de către managementul meu și, pe 14 iulie 2021 a fost confirmat, de ambele părți, un concert de gală pentru 31 decembrie 2021. Managerii mei au așteptat contractul luni de zile, au întrebat, au scris… dar ONB a dispărut complet și nici măcar nu a mai răspuns (așa cum avea să o facă și Cristian Măcelaru peste câteva luni).
Protagonistul acestui episod a fost Daniel Jinga, numit, între timp, Director General la ONB, în urma unui concurs cu un singur candidat.
Lucrurile sunt foarte clare.
Cele de mai sus se încadrează într-un tipar de comportament pe care, de-a lungul vremii, prea mulți compatrioți l-au manifestat față de mine. Și de care aș fi putut, și pot să mă lipsesc.
Cât despre preferința mea pentru anumiți muzicieni români, muzicieni cu adevărate cariere, alții față de cei care sunt “promovați” excesiv în România – aceasta vine după ce timp de decenii am fost prezentă în toată lumea, în toate sălile mari de concerte și de operă, în toate capitalele culturale, și am cunoscut și m-am împrietenit cu colegii mei muzicieni, fie ei cântăreți sau mari dirijori… și unde am aflat – din perspective obiective și autorizate, ale unor veritabile legende ale muzicii și în conversații deschise și oneste, fără propagandă și fără interese meschine – cine a avut cu adevărat cariere importante și cine nu.
Desigur, fiecare este liber să asculte pe cine dorește, să-i placă de cine alege, dar e păcat că în România nu se vorbește mai mult și de alți muzicieni români, compozitori, cântăreți de operă, ale căror compoziții sau cariere sunt cu mult mai importante pentru istoria muzicii UNIVERSALE.
Radu Lupu, o legendă autentică a pianului, ar fi meritat zi de doliu național atunci când acesta a murit, recent… un muzician de geniu, ignorat aproape complet in țara lui de origine, România… Clara Haskil, Dinu Lipatti, Virginia Zeani, Maria Cebotari, Ileana Cotrubaș, Viorica Cortez, Ionel Perlea, Sergiu Celibidache, Gheorghe Zamfir, Paul Constantinescu, Pascal Bentoiu, Nicolae Bretan, Vladimir Cosma… lista nu e scurtă.
Nu datorez nimic României, nu am fost susținută de acest stat sau de instituțiile lui niciodată în cariera mea, dimpotrivă eu am susținut muzicieni și colegi români, invitându-i în concertele și spectacolele mele, pe onorarii importante, în toată cariera mea.
Dintre aceștia amintesc pe dirijorii Ion Marin, Tiberiu Soare, Ciprian Teodorașcu, pe tenorii Teodor Ilincai, Stefan Pop,Bogdan Mihai Ionut, Marius Brenciu, Marius Manea, Calin Bratescu, Vlad Miriţă, Marius Budoiu… pe soprana Iulia Isaev si pe baritonul George Petean, pe pianiștii Alexandru Petrovici, Alexandra Dariescu și Dan Grigore.
Ba chiar am invitat Filarmonica „George Enescu” din București la concertul meu din Oman, Muscat și la concertul meu de la Luxemburg (cu ocazia aderării României în Uniunea Europeană)… deși Filarmonica nu m-a invitat niciodată…Am invitat Corul Madrigal și pe Marin Constantin pentru înregistrarea discului cu muzica sacră (religioasă) Mysterium, la Londra, disc pe care am înregistrat inclusiv muzica ortodoxă românească orchestrată special pentru această înregistrare. La inițiativa mea, BBC a venit în România și a realizat un documentar cu această muzică, la mănăstirile din Moldova.
Nu am fost obligată să ii invit pe ei, puteam să invit pe cine doresc eu, așa cum pot să o fac și acum.
În România, în 32 de ani, am avut 4 sau 5 concerte cu onorarii și 8-10 concerte sau apariții în concerte de caritate, niciun spectacol de operă cu excepția examenului de licență a Universității de Muzică București, care a avut loc la Cluj în 1990… Nu am ajuns niciodată să semnez un contract cu ONB sau cu o altă instituție culturală din România.
Mi-am dedicat toată viața muzicii și în particular muzicii românești, pe care o cânt în toate concertele mele, naționalitatea mea e română, originea mea din Adjud o știe o lume întreagă și o menționez în toate prezentările și biografiile care mi se cer.
Nu datorez, în fapt, nimănui nicio explicație, ba dimpotrivă, mie mi se datorează explicații din partea multora, dar am considerat ca măcar o dată lucrurile trebuie spuse clar.
Vă doresc tuturor mai multă înțelegere și mai mult patriotism autentic, care să depășească stadiul de comentariu pe facebook. Sentințele naționaliste, extreme, anti feministe, comentariile făcute de dragul scandalului, fără un minim de informare și de respect, nu își au loc în anul 2022 și niciodată.
A voastră și a lumii întregi,
Angela Gheorghiu”

O româncă ce ne ,,reprezinta,,.De foarte proasta calitate

Nu datoreaza nimic STATULUI,adica institutiilor.Intradevar acestui stat ii platesti doar taxa si impozite si facturi!ea nuplateste aici,deci gata discutia! 😀 ;D

Trebuie sa fie ingrozitor sa te nasti atat de putin talentat pentru meseria pe care o practici. Si nu, nu ma refer la cazul Angelei Gheorghiu, ci la cel al doamnei care semneaza acest articol de opinie.
Evident, nu te poti supara pe opiniie unei persoane, fie ca persoana in cauza e Gheorghiu sau Mihali, (desi doamna Mihali pare suparata pe opinia Angelei Gheorghiu), dar te poti supara pe lipsa argumentelor solide care dau directia acelei opinii, in ambele cazuri.
E suparata doamna Felicia Mihali pe argumentele Angelei Gheorghiu?
Nu, in linii mari e suparata pe concluzia lor. Asta pune deja un mare semn de intrebare asupra demersului, alaturi de unul ceva mai mic – pare ca articolul asta e despre frustrarea/invidia omului netalentat care, din postura celui care nu a primit niciodata nimic, ii explica celui talentat cum cat de recunoscator ar trebui sa fie pentru ca a primit acest cadou.
Dar hai sa trecem peste asta si sa ne uitam un pic la argumentele si la constructia acestui articol.
Incepem cu un slippery slope in care bagam cu forta in poza asta care inseamna Romania care merita recunostinta cam orice, de la iubiti, familie, copilarie artistica, limba (?!), practic cam tot ce tine de intamplare, decizie personala, sau decizie parentala in copilarie. Trec peste vestigiul asta de exceptionalism de dinainte de 89, si ma uit strict la impanatul asta cu de toate, care sugereaza lipsa de substanta – daca aveai niste elemente concrete, solide, pentru care ar fi meritat sa mutumesti Romaniei, nu ar fi trebuit sa bagi in poza asta parinti, iubiti, lectii de canto luate in particular si eventual o portie de tochitura.
Exista astfel de elemente concrete, solide, in istoricul formativ si profesional al Angelei Ghorghiu?
Poate ca da, poate ca nu, dar in mod cert nu le aflam din articolul asta de opinie prost documentat, scris probabil pe repede inainte inantea unei iesiri de pranz la o ciorba pentru care, sunt sigur, doamna Mihali e foarte recunoscatoare in mod public Romaniei.
Mergem mai departe cu niste stereotipuri de pensionar care crede ca era mai bine pe vremea lui Ceausescu, de tip „Ceea ce România știe însă este să formeze, să dea o cultură temeinică. Ceea ce știe să facă este să inculce admirația față de adevăratele valori și, atât cât poate, să le formeze.”
Afirmatii factual neadevarate. Ceea ce stie Romania este sa produca analfabeti functional din peste 40% din elevii care ii calca pragul scolilor, sa fie pe ultimul loc din europa la numarul de carti citite anual(93,5% din romani nu cumparau nici macar o carte in 2019, date Eurostat), sa aiba un corp profesoral in care 50% dintre membri nu sunt in stare sa ia 5 la un examen de atestare profesionala, sa aiba cea mai mare rata de abandon scolar prematur de 15,6% in 2020 fata de o medie europeana de sub 9%.
Poate ca doamna Mihali ar fi vrut sa vorbeasca despre un trecut istoric in care s-a format Gheorghiu? E discutabil si ala, dar oricum, a folosit prezentul in articol.
Trecem la „Dacă suntem recunoscuți în altă parte este pentru că prima jumătate a noii nostre identități este românească.”, o afirmatie de o stupizenie asurzitoare, iesita fix din manualele alea in care Ceausescu statea in medalion intre Burebista si Mihai Viteazul.
As putea sa jur cu mana pe inima ca motivul pentru care Angela Gheorghiu e recunoscuta la nivel mondial e dat de vocea, prezenta scenica, talentul si munca ei, nu de faptul ca s-a nascut la Adjud.
Pseudo argumentul asta e unul mai mult intern – e un simptom al ratarii, vine din nevoia mediocrului de a se convinge pe sine ca are si el o samanta de geniu, ceva care sa merite recunoscut, altfel ce sens mai are existenta lui de musca? Cam asta e practic motivul pentru care sloganul PSD la alegeri era „Mandru sa fii roman” – arunca un os identitar unor oameni care nu aveau absolut nimic de care sa fie mandri.
Dar asta e, cand nu ai nimic de spus despre tine la nivel personal, identitatea de grup e mai puternica, iar identitatea nationala e cea mai facila forma de identitate de grup. E un dat, nu trebuie sa faci un efort pentru a intra acolo, nu e Clubul Fortelor Speciale, nici Asociatia Castigatorilor de Premii Nobel.
Pana si a fi dinamovist presupune un efort mai mare decat ala de a fi roman. Presupune timp, pasiune pentru sport, si un nivel oarecare de cunostinte despre ce se intampla pe teren.
Trecem la „prima noastră identitate s-a topit în mod armonios în cea universală.”. O afirmatie nesustinuta nici in articol, nici in realitate. Cultural vorbind, Romania nu a dat nici un scriitor de anvergura globala, si, aici tind sa-i dau dreptate Angelei Gheorghiu, nici un compozitor de talie mondiala. Enescu nu e un Mozart sau Bethoven. Nu e nici macar un Liszt, Brahms sau Haydn. E cel mult un nume de mijloc in lista scolilor nationale.
Brancusi e exceptia in sculptura, poate si Chiparus intr-o oarecare masura, dar va conjur, aratati-mi un pictor roman pe care sa-l cunoasca un elev de liceu din, hai sa spunem, Dusseldorf.
Realitatea trista e ca avem o contributie minora la marea cultura.
„Cand dispretuim Romania, ne dispretuim pe noi”. Doamna, am senzatia ca articolul asta spune mai multe despre problemele dumneavoastra decat spune despre problemele Angelei Gheorghiu.
E ceva acolo care psihologic vorbind, pare ca va chinuie – poate gandul ca ati abandonat si dispretuit Romania in momentul in care ati parasit-o pentru Canada? Poate e o nou gasita apreciere pentru lucrurile care va lipsesc? Cine stie. Oricum, e un simptom destul de des intalnit al imigrantului care devine si mai roman departe de casa. Sau mai republican/conservator uneori, dar asta e o alta discutie.
Altfel, pare ca veniti din lumea lui „asa ceva nu se face”, dintr-un loc la fel de comun in mentalul colectiv ca platitudinile alea de final de articol, in care explicati dumneavoastra cum trebuie sa se comporte vedetele.
Ar fi mers un pic mai multa lectura de Ciao! cand erati mai tanara doamna, ca v-ati fi lamurit ca idealurile astea ale dvs sunt destul de des contrazise de practica.
As putea in egala masura sa spun ca interventia Angelei Gheorghiu e o dovada de caracter, nu de lipsa a acestuia, asa cum e presupune caracter sa spui nu, nu nu imi iubesc familia atunci cand iesi dintr-un mediu familial in care esti abuzat.
Stiti dumneavoastra daca pentru Angela Gheorgiu Romania a fost mai mult o frana in calea dezvoltarii ei, si nu un factor determinant? Ati fost in papucii ei, ati vazut lumea cu ochii ei, stiti cum se vede Romania de acolo?
Nimeni nu iubeste din datorie, doamna. Si a nu iubi pe cineva sau ceva chiar nu e lipsa de caracter.
Dar va spun eu ce e lipsa de caracter – sa ii reprosezi cuiva ca nu te iubeste.

„mi-a platit statul scoala” – poftim ? nu va e rusine ? cum adica ? adica familia mea nu a platit nimic ? eu ca am invatat nu inseamna nimic ? totul se reduce la cuvintul „gratis” din lege ? voi stiti citi bani au intrat in buzunarele profesorilor si al institutiilor de scolarizare NUMAI pentru ca eu (si multi) am ales sa invat(am) ? voi stiti cit s-a furat in sistemul de invatamint NUMAI pentru ca eu (si multi) am ales sa invat(am) ? voi stiti citi bani au fost ceruti in numele meu de student ca sa am „invatamint gratuit” ? voi stiti cite abuzuri s-au facut numai pentru ca eu (si multi) am ales sa invat(am) ? vad ca astea nu se contabilizeaza deloc. doar cuvintul „gratis” si „patriotism” au valoare in capetele voastre – invatati sa taceti ! la cit s-a furat/abuzat/fitilit/mintit pentru ca eu am fost studenta, s-a platit nu doar scoala mea „gratuita”, ci si scoala „gratuita” a colegilor mei si a multor generatii. voi credeti ca muntele asta de teze de doctorat false exista pentru ca … „invatamint gratuit” si „patriotism” ?
nu stiu ce probleme a avut sau are doamna – nici nu ma intereseaza. ceea ce ma indigneaza este felul in care se judeca punctual anumite chestii si cum se pune INCA problema faptului ca ai facut scoala in Romania.