Un adevăr trebuie spus, oricât ar fi de dureros: bombele care cad astăzi peste orașele ucrainene sunt plătite (și) din banii noștri, ai Occidentului. Ca și formidabila mașinărie de propagandă care atâta amar de ani a otrăvit minți și suflete în democrațiile noastre, a influențat alegeri decisive și a hrănit monstrul extremismului.
Numeroși analiști politici și militari prezic deja înfrângerea catastrofală a lui Vladimir Putin. A crezut în propria propagandă și a mizat pe faptul că ucrainienii – care nu-i așa, nu sunt o națiune și n-au dreptul la propriul stat – nu vor lupta. Că armatele sale vor ajunge în două zile la Kiev.
Nu s-a întâmplat. Războiul-fulger s-a blocat din cauza unor decizii militare inepte și a planificării logistice sub orice critică. Iar Vladimir Putin a ales teroarea, bombardamentele oarbe, distrugerea metru cu metru.
Drumul pe care a apucat-o este fără de întoarcere, oricâte suferințe va mai provoca el lumii. El este pierdut – desigur, dacă în nebunia lui, nu va apăsa butonul nuclear, ceea ce ar face ca orice discuție să nu-și mai aibă rostul.
Citește și: Aproape 3.000 de americani s-au oferit voluntari să lupte pentru Ucraina
Dar atunci când Putin va fi pierdut, o discuție despre responsabilitatea noastră, a Occidentului, devine inevitabilă.
Mai întâi, am crezut că libertatea economică de după prăbușirea comunismului va duce la crearea unei clase mijlocii care, cu timpul, va cere tot mai multe drepturi și libertăți. Iar acestea, în cele din urmă, vor pune bazele unei democrații funcționale. În multe părți a funcționat – nu peste tot. În Rusia, în niciun caz.
Clasa mijlocie rusă a apărut, odată cu investițiile străine și banii veniți în schimbul materiilor prime, dar între ea și putere s-a încheiat un pact nescris: voi nu criticați puterea, noi vă asigurăm venituri decente și vă lăsăm să vă plimbați în Europa.
Azi, acest pact a fost încălcat, veniturile s-au prăbușit, dar clasa mijlocie nu mai poate contesta puterea din cauza regimului represiv și a aparatului de propagandă.
Citește și: Câți soldați a pierdut Rusia în războiul din Ucraina
Abandonarea de către Rusia a oricărei pretenții de democrație nu este un fapt recent. Ar fi trebuit să observăm asta.
Procesul este vizibil de un deceniu încoace. Timp în care ne-am complăcut în „business as usual”. Am mestecat comozi ideea că Rusia este o țară mare, cu care trebuie să păstrăm relații bune. Am văzut cum foști lideri europeni de prim rang se angajau în mari companii de stat rusești – ei spun că pentru a reprezenta interesele europene acolo. Dar, nu cumva, pentru a acționa împotriva intereselor cetățeanului european?
Miliarde și miliarde de euro s-au scurs, lună de lună, an de an către Rusia, care și-a perfecționat mașina de război și a alimentat propaganda antioccidentală. În timp ce un număr limitat de lideri și companii își vedeau veniturile crescând, pericolul se profila tot mai clar, umbra nesiguranței se întindea – dar cine să le mai vadă, din spatele grămezilor de euro?
Nu se va putea vorbi despre o cădere completă a lui Vladimir Putin fără o asumare a responsabilităților și câteva lecții pe care trebuie să le luăm după tot acest episod terifiant.
Nu putem pretinde că facem afaceri reciproc avantajoase cu autocrațiile – facem doar să le dăm funia cu care vor vrea să ne spânzure. Și nu putem acepta extremismul ca pe o simplă greșeală copilărească a democrației.
Azi, prin inflație și criza energetică, dar mai cu seamă prin victimele Ucrainei și nesiguranța de zi cu zi, plătim prețul naivității noastre.
E timpul să învățăm ceva din toate acestea.
