Te vei obișnui în curând”, i-a spus Mariei călăul ei. Maria e o tânără româncă de 19 ani care a fost capturată de membrii unei organizații criminale folosind metoda „lover boy”, o procedură care constă în a seduce în mod fals și a păcăli pentru a exercita prostituția. Victima, care folosește un nume fictiv pentru propria protecție, a început să plângă fără să înțeleagă ce se întâmplă: „Deodată m-au luat de braț, m-au scos din casă și m-au băgat într-o mașină. A apărut într-un Polígono de Madrid, unde erau multe mașini și femei aproape în lenjerie”, povestește femeia.
De atunci, Maria a fost mereu supravegheată, au controlat-o pe fiecare dintre mișcările ei și timpul în care a fost cu fiecare „client”. Când ajungea acasă, proxenetul îi lua banii.
Ulterior au transferat-o la Córdoba și, mai târziu, la Ciudad Real. Acolo, a fost nevoită să practice prostituția într-un apartament, fiind disponibilă 24 de ore pe zi. Toți banii pe care i-a câștigat au fost împărțiți între femeia care se ocupă de locuințe și proxenetul. În timpul șederii ei în acea casă, nu a putut ieși singură, nici să primească, nici să sune pe cineva.
După câteva luni, a fost mutată înapoi la Madrid, unde locuia cu o femeie de naționalitate română, și controlată de o altă persoană pe o stradă unde a fost forțată să se prostitueze.
În timp ce se afla pe stradă, ea a vorbit cu o mediatoare a Asociației pentru Prevenirea, Reintegrarea și Îngrijirea Femeilor Prostituate (APRAMP); femei supraviețuitoare ale traficului. Una dintre ele este româncă. Încetul cu încetul, a câștigat încrederea Mariei până într-o zi, profitând de lipsa de atenție a persoanei care o controla, a fugit și a sunat la telefonul organizației 24 de ore.
În acel moment, o mediatoare de naționalitate română s-a deplasat la locul unde se afla, a informat-o despre drepturile sale și a transferat-o la secția de poliție pentru a depune o plângere.
Dilema cauzală
„Trebuie să mergem la problema principală: traficul de persoane în scopul exploatării sexuale nu este considerat o formă de violență„, explică directorul executiv al APRAMP, Rocio Mora, pentru presshub.ro pentru a justifica motivul pentru care a luat mult timp să denunțe la poliție.
„Din copilărie suferă abuzuri intra-familiale sau de partener sentimental și le fac să creadă că nu sunt victime ale traficului de femei în scopul exploatării sexuale”, adaugă activista, care a predat cursuri de formare privind prevenirea, îngrijirea și reintegrarea victimelor în România.
Spania a devenit țara cu cea mai mare cerere de sex plătit din toată Europa și a treia din lume, potrivit datelor Națiunilor Unite. Aceasta înseamnă că este una dintre principalele destinații pentru traficul de femei și unul dintre principalele puncte de tranzit.
Cu toate acestea, detectarea în Spania a celor care sunt implicați în traficul de femei în scopul exploatării sexuale rămâne o sarcină dificilă. Dovada: Poliția Națională a eliberat 83 de victime românce din 629 de femei în 2019. Un număr foarte mic pentru magnitudinea reală a acestui fenomen.
Urmărirea grupurilor infracționale este complicată: le mută în poligoanele industriale, apartamente și chiar le mută dintr-un oraș în altul.
„Fără să folosească efectiv violența fizică, pentru a evita să cadă din dragoste sau suspiciune față de adevărata lor intenție, au făcut datorii false sau au promis că vor întemeia o familie împreună în România, vor cumpăra o casă sau vor cumpăra o mașină nouă”, explică un purtător de cuvânt al Poliția Națională la presshub.ro. Cu aceste scuze, victimele au fost de acord orbite de dragoste, folosind metoda „băiatul iubitor”.
Dar, sunt din ce în ce mai multe cazuri de clanuri familiale în fruntea grupurilor de trafic: „Cine își denunță cu ușurință mama, sora sau unchiul?”, Exclamă Mora, care subliniază că „o fată suferă de exploatare în timp ce ceilalți membri ai familiei profită”.
Operează cu multă libertate
Reprezentantul APRAMP denunță că mafiile funcționează liber în România din cauza inacțiunii autorităților, în ciuda eforturilor de coordonare între poliția spaniolă și cea română. Dar lipsa resurselor, lipsa pregătirii sau retragerea martorilor duc la puține pedepse cu închisoarea. Nici cazurile de complicitate ale cercetătorilor, colaborarea internațională încă deficitară și legislația învechită nu ajută.
„Este ușor de a le capta în țara de origine, nu sunt atât de sângeroși, deoarece nu există niciun control, nici pe teren, nici aerian, pentru a identifica victimele. Ei normalizează fenomenul traficului”, remarcă Mora, care regretă că femeilor și fetelor le lipsesc informații despre drepturile lor.
Dintre victimele care vin la organizația sa, 39% provin din România. Obiectivul său este de a proteja femeile și fetele, o lucrare care este coordonată cu forțele de securitate, deși este dificilă protejarea rudelor de origine, amenințate de proxeneți. De asemenea, Spania ia mult timp pentru a adopta o lege eficientă împotriva proxenetelor
„Mulți dintre ei au copii și vor să se întoarcă în localitățile lor, dar nu au o protecție suficientă, iar sărăcia în care sunt scufundate familiile lor nu îi ajută să trăiască într-o manieră demnă”, spune directorul executiv al APRAMP.
O altă sarcină a asociației este reintegrarea, un proces îndelungat care se realizează prin sfatul mediatorilor din propria țară. Aceste mediatoare sunt supraviețuitoare ale traficului, care au trăit aceeași situație, și-au revenit și îndeplinesc acum funcțiile de mediere și acompaniament în limba lor și cu cheile lor culturale.
În schimb, este dificil, deoarece se confruntă cu problema zero: femeile nu se simt victime. Dar și la consecințele puternice lăsate de exploatarea sexuală.
”Daunele fizice sunt brutale. Pot face până la 40 de servicii pe zi. Câte femei au murit și nu am aflat?”, conchide Mora.
