Suntem în curentul „populist”. Perioadele electorale se înscriu în etapa „postadevăr”, dacă luăm în considerare descrierea din dicționarele Oxford – o perioadă „în care datele obiective au o mai mică influență în modelarea opiniei publice decât apelul la sentimente și convingeri politice.
De ceva timp, mai ales în acest secol, s-a căzut de acord că dezbaterile politice nu mai sunt despre ideologii, curente politice, despre stânga și dreapta sau invers. Suntem în curentul „populism”, care a devenit, în mod frecvent, din America până în Europa, un mod de a face politică.
„Eroul” mulțimii se luptă în numele celor mulți cu „sistemul” corupt, lacom
Adepții acestui curent – am încă rezerve să numesc „ideologie”, deși cei care îl practică abil își construiesc nu doar mesajul, dar și structura acțiunilor în această cheie – pun accentul pe atitudine, mai puțin pe conținut, reușesc să construiască o narațiune și o intrigă simple, ușor de perceput, în care el, liderul populist, reprezintă poporul este vocea celor mulți și suferinzi, nemulțumiți de sistem (establishment).
Intriga se bazează pe această confruntare: oamenii sistemului și cei anti-sistem. Bineînțeles, „eroul” mulțimii se luptă în numele celor mulți cu „sistemul” corupt, lacom, un grup de interese care a devalizat avuția poporului, lăsându-l în frig și fără apă caldă.
Pentru această confruntare, recuzita trebuie să fie la fel de simplă ca intriga, elemente ușor recognoscibile ca simbolistică, ca mesaj.
Cine nu a auzit de parizer? Multe generații s-au hrănit cu el. Îl asociez cu toate sandvișurile adolescenței, iar acum cu o plăcere vinovată (e vreun nutriționist care îl recomandă?), măcar o dată pe lună.
Usturoiul, care face parte din cămara românului, are și valențe magice, te scapă de vrăjitoarele și vrăjitorii cei răi, „establishment-ul”. Unii îl poartă zi de zi asupra lor, prin buzunare, gentuțe sau, după caz, legat de gât.
Acordeonul este un instrument al petrecerii lăutărești, al omului din popor, e de dor, de jale, de iubire, de suflet, pe stradă sau în metrou, de ritm, nimic sofisticat tip Ateneu. Să mănânci pe stradă cu cei mulți, pe un capăt de ziar, cu ceapa zdrobită sub pumnul plin de obidă împotriva celor puțini, dar cu putere mare, te ridică pe piedestalul liderului populist.
Continuarea în Canal33.ro!
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
