Corupția administrației de ocupație românești din Ungaria, în 1919 este unul dintre capitole cel mai puțin studiate din istoria țării noastre.
Un patriotism greșit înțeles ori, poate, teamă de reacția ostilă a opiniei publice a făcut că istoricii români să evite subiectul și după Revoluția din decembrie 1989, prelungind astfel tăcerea de 45 de ani impusă pe acest subiect de regimul comunist.
Corupția, principala problemă
Povestea este însă una cel puțin la fel de interesantă ca și războiul româno-maghiar în sine. Dacă istoria operațiunilor militare din decembrie 1918 – august 1919 a fost una glorioasă, în schimb cea cuprinsă între august și noiembrie 1919 (când trupele române au părăsit Budapesta) este una mult mai tulbure și cu destule tușe întunecate.
Principala problemă, în aceste aproape 4 luni, a fost una pe care o cunoaștem prea bine și azi: corupția.
Citește și: Incredibilul drum al inimii Reginei Maria. Unde ar trebui să se afle de fapt
Corupția administrației de ocupație românești, după strălucita victorie militară
După victoria militară, care a fost una absolut strălucită și de o importantă decisivă în efortul de a stopa ascensiunea bolsevismului către centrul și vestul Europei, au venit birocrații.
Administrația română a teritoriului ocupat din Ungaria a rămas una militară, dar sub comanda generalilor desemnați guvernatori în diversele zone și localități a apărut și un numeros personal civil adus din țară.
Personalul adus se ocupa de toate soiurile de probleme pe care le presupune gestionarea unor comunități: ingineri, medici, agronomi, contabili, lucrători feroviari, reprezentanți ai diverselor instituții etc.
Această situație a fost percepută, de foarte mulți dintre funcționarii și militarii români, drept o ocazie ideală de a se îmbogăți.
Mărturii care fac lumină
Mărturii ale corupției generalizate care a s-a întins fulgerător în zona de ocupa ție vin deopotrivă din surse străine și românești.
Practica n-a fost însă una locală, firele ducând la clasa politică de la București (premieri Ionel Brătianu până în septembrie 1919, Artur Vaitoianu până în noiembrie 1919 și Alexandru Vaida-Voevod până în martie 1920) și, deopotrivă, către Consiliul Dirigent al Transilvaniei condus de Iuliu Maniu.
Continuarea, în Aktual24!
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
