Povestea avionului de vânătoare al lui Ceaușescu. În lumea mică a aeronauticii românești, proiectul este îndeobște cunoscut, dar extraordinara sa poveste nu depășește cu mult granițele acestei colectivități exclusiviste. La foarte puțin timp după venirea sa în fruntea Partidului Comunist, în 1965, noul dictator a mobilizat resurse pentru ca România să producă în regie proprie un avion de luptă. Planul era ca aparatul să echipeze forțele aeriene românești și să fie exportat către alți prieteni dictatori din lumea a treia ai lui Ceaușescu – în Africa, Asia Centrală, eventual China.
Eforturile României nu au încetat nicio clipă din 1967 până la revoluția din 1989, dar au fost unele zadarnice. Pe scurt, eșecul este sintetizat de istoricul militar Petre Opriș astfel: nu am avut motor.
Toate încercările românilor de a cumpăra, fura sau fabrica pe cont propriu un motor suficient de puternic încât să propulseze un avion de luptă supersonic au rămas fără rezultat. Acesta a fost înca unul dintre multele exemple despre cum megalomania dictatorului comunist a depășit cu mult realitatea. Industriei românești i-au lipsit inteligența, organizarea, tehnologia – într-un cuvânt, competența – ca să poată îndeplini ordinul lui Ceaușescu. Pentru care, însă, timp de 22 de ani s-au consumat eforturi și resurse cu adevărat importante.
Istoria acestui proiect începe în 1967, de la un eveniment aparent fără legătură: rușii au anunțat că renunță să mai fabrice avioane de pasageri Iliusin-18, care erau propulsate cu elice. Românii au început să caute alternative și au tatonat în Occident după noul tip de avioane comerciale care începea să fie produs pe scară largă – cele cu turboreactoare.
Vizitele pe la diverși furnizori din Uniunea Sovietică, Franța, Marea Britanie au coincis cu planul mai larg de reconstrucție a industriei aeronautice românești – industrie pe care rușii o distruseseră în totalitate după ce ocupaseră țara, în 1944.
Planul conținea mai multe paliere. Se avea în vedere producerea de avioane de vânătoare-bombardament, avioane de vânătoare-interceptare, elicoptere, avioane agricole. Proiectul aparatului de luptă era unul cu adevărat ambițios: Ceaușescu visa la o aeronavă de generația a IV-a – ceva similar, în anii 1970, cu MiG-29 ori F-16. Aici, însă, România s-a lovit de probleme care, până la finalul regimului comunist, s-au dovedit insurmontabile. „Un avion se construiește în jurul motorului. Iar nouă ne-a lipsit motorul”, explică istoricul Petre Opriș în interviul acordat aktual24.ro.
S-au făcut toate eforturile posibile. Au fost contactați rușii, cărora Ceaușescu le-a cerut mai întâi motorul de MiG-21, apoi motorul următorului model, MiG-23, iar în 1986 s-a revenit cu o nouă solicitare, pentru motorul de MiG-29. Moscova nu ne-a refuzat niciodată explicit, dar nici nu ne-a furnizat motoarele cerute.
Citiți extraordinara poveste a avionului de luptă al lui Ceaușescu spusă de reputatul istoric militar Petre Opriș în Aktual24.ro
Citește și: Fiica unui fost lider PSD, fost șef în SRI, lucrează la Guvern și are zeci de contracte cu statul
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: Aktual24.ro)
