„Tehnica minciunii e la fel de veche ca Rusia”. De la această ipoteză pleacă Alain Besançon în eseul său „Sfânta Rusie”.
Strategiile războiului purtat de ruși în Ucraina sugerează o continuitate cu deformările adevărului din comunism, dar și cu propaganda actuală, care își are rădăcinile în cele două trepte pe care le indică autorul: (i)„minciuna logică” sau „vorbirea mincinoasă” și (ii) „minciuna ontologică”.
De unde vine minciuna la ruși? Se întreabă Besançon, acest istoric al ideilor care a scris toată viața despre Rusia și intelectualii ei.
Răspunsul pare simplu: „în fundalul diferitelor tipuri de minciună, religia ortodoxă introduce propria ei atmosferă”.
Autorul citează mai departe sentințele călugărului Filotei din Pskov: „Două Rome s-au prăbușit, dar a treia stă în picioare și nu va mai exista o a patra”. De la acest călugăr s-a extins asupra Moscovei această analogie, copiată din antichitatea târzie când, după măreția Romei a urmat cea a Constantinopolului, care devenise Noua Romă, deci noua capitală a imperiului, locul cel mai important din lume.
Altfel spus, în spatele celei de-A Treia Rome au apus pe rând imperiile universale, deschizându-i celei din urmă calea.
Călugărul din Pskov mai spune că „În toată lumea există un singur țar creștin, țarul întregii Rusii”, iar Besançon trage concluzia că începând din acel moment „ideologia autocrației rusești e stabilită”, iar „misiunea țarului devine aceea de a extinde granițele domniei ortodoxiei”.
Biserica devine cumva garantul unei expansiuni care nu este doar spirituale, ci mai cu seamă teritoriale. La întrebarea retorică pe care și-o punea Petru cel Mare, „S-a obținut oare ceva altfel decât prin forță?”, răspunsul Rusiei de astăzi este doar continuarea aceleiași tradiții crude, de dinaintea lui Petru.
Există pe pământul rusesc, după cum spunea Gogol „un făcător de pace pe care deocamdată nu-l văd toți, e Biserica noastră”.
Numai că această Biserică a fost mereu în prima linie a violențelor declanșate de conducătorii țării. Cartea se bucură de traducerea excelentă a lui Vlad Russo (Humanitas, București, 2022).
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
