Primul tur de scrutin al alegerilor franceze nu a adus un șoc, dar partida încă se joacă, chiar dacă acum președintele în exercițiu, centristul Emmanuel Macron, pare a pleca din postură de favorit.
Joacă în favoarea lui avansul pe care pare să-l fi luat în primul tur, conform primelor sondaje – 28% față de 23-24% în dreptul contracandidatei Marine Le Pen (Adunarea Națională, dreapta radicală).
Imediat după aflarea primelor estimări, al treilea sosit în cursă, stângistul radical Jean-Luc Melenchon (20-21%) s-a exprimat clar: „Niciun vot pentru Le Pen”. La rândul lor, ecologistul Yannick Jadot (4,9%) și republicana Valérie Pécresse (4,8%) au cerut „barajul republican” contra reprezentantei dreptei radicale.
Este interesant de remarcat că Emmanuel Macron, Le Pen și Melenchon s-au detașat pe ultima turnantă, probabil grație „votului util”: republicanii au mers către Macron, susținătorii extremistului de dreapta Eric Zemour către Le Pen, dar socialiștii s-au aliniat în spatele lui Melenchon, abandonând-o practic pe primărița Parisului, Anne Hidalgo (sub 2%) – o adevărată catastrofă pentru Partidul Socialist.
Ce urmează?
Vor fi două săptămâni de campanie intensă, în care este de așteptat ca Emmanuel Macron să iasă din discreția în care s-a cantonat în bătălia pentru primul tur. Pe de altă parte, rata de absenteism de peste 26% lasă o rezervă de voturi care ar putea face impredictibil rezultatul celui de-al doilea tur, în cazul în care Marine Le Pen ar reuși o mobilizare pe această direcție.
De altfel, în fața „barajului” declarat de majoritatea competitorilor din primul tur, ea a cerut mobilizarea celor care nu s-au prezentat la urne în primul tur.
Există nemulțumiri mari în societatea franceză, legate de puterea de cumpărare și de criza economică generată de pandemie și de război. Cu toate acestea, „efectul Putin” se simte destul de puțin în societatea franceză – războiul e departe și o împăcare cu Kremlinul după încetarea ostilităților nu este chiar o chestiune de neimaginat.
Nu este sigur că invocarea războiului de agresiune și a atrocităților comise de ruși vor genera o mare mobilizare pentru Macron, în condițiile în care Marine Le Pen este cunoscută ca o susținătoare ferventă a lui Vladimir Putin. În plus, nemulțumirile legate de migrație și angoasa identitară pot juca în favoarea candidatei dreptei radicale.
Trebuie să privim însă și dincolo de acest tur doi al prezidențialelor. Urmează alegerile parlamentare, în iunie.
An complicat pentru Franța
Dacă Macron va câștiga prezidențialele, nu este sigur că și partidul său, En Marche, va reuși aceeași performanță. Dacă el va fi ales, va fi mai curând rezultatul „barajului republican” împotriva extremei drepte. Dar nu înseamnă că alegătorii francezi vor fi la fel de entuziaști în a-i propulsa și partidul.
La fel, în situația în care Marine Le Pen va reuși să răstoarne situația, acesta va fi un vot împotriva lui Macron, nicidecum o susținere pentru partidul său.
Alegerile din iunie se profilează ca fiind foarte importante, indiferent cine va câștiga turul al doilea. Și este de prevăzut că președintele Franței, oricare ar fi acesta, nu se va mai putea baza pe un executiv sută la sută fidel, ci mai degrabă pe o coaliție. Ba chiar o coaliție de sens sontrar în cazul unei victorii a candidatei dreptei radicale.
Sistemul constituțional francez stabilește clar regimul „coabitării”, în care președintele și executivul sunt de culori diferite.
În această situație, puterea președintelui, regaliană în cazul în care deține și guvernul, se reduce mult. Statutul șefului statului ajunge să se apropie de cea a președinților unor republici parlamentare, chiar dacă își menține dreptul de a formula orientările în politica externă.
