Este foarte clar că mișcarea conservatoare autentică din SUA îl privesc ca pe un parvenit și un outsider. Prin ceea ce face și ceea ce spune se situează în afara conservatorismului modern.
Donald Trump, datorită trecutului său, a înțeles mult mai bine decât alții puterea mass-mediei și a rețelelor de socializare în răspândirea de fake-news-uri și în construirea unei realități inexistente. Nu degeaba se asociază cu indivizi gen Elon Musk, care cred că dacă sunt foarte bogați se pricep la toate. Datorită inculturii sale, confundă politica cu un show, sau cu un meci de fotbal, model adoptat și de unii politicieni români.
Mișcarea care îl susține pe el, MAGA, este similară AUR–ului de la noi, cu unele ingrediente de la Kremlin (borș rusesc, kompromat, maskirovka). Cei care au asaltat Capitoliul sunt elementele declasate ale societății, coordonați de profesioniști ai dezinformării, similar minerilor din Bucureștiul anului 1990. Adepții MAGA propovăduiesc violența politică, ceea ce a dus printre altele la atacul împotriva soțului lui Nancy Pelosi.
Dacă republicanii ar fi obținut acum un rezultat bun, Donald Trump era foarte îndreptățit să își lanseze candidatura pentru 2024. Dar se pare că noua stea republicană este Ron De Santis, guvernatorul Floridei. Chiar și Fox New acreditează această idee. Donald Trump caută să îl descurajeze să facă acest lucru. Ca orice dictator, se crede de neînlocuit.
Dar altă candidatură a locatarului de la Mar–A-Lago poate întâmpina și obstacole de ordin legal. Nu discutăm aici numai evenimentele din august referitoare la documentele secrete. Al 14-lea amendament la Constituția Statelor Unite este unul dintre amendamentele formulate în perioada Reconstrucției (perioada de după Războiul Civil, 1865 – 1877). Secțiunea 3 prevede că o persoană care a participat la insurecție după ce a depus un jurământ de susținere a Constituției nu poate ocupa nici o funcție publică, cu excepția cazului în care Congresul permite acest lucru.
Citește și: Alegerile din SUA. Blocaj sau remiză? (I)
Prima dată al 14-lea amendament a fost invocat din 1919. Atunci Victor L. Berger, condamnat pentru încălcarea Legii privind spionajul pentru opiniile sale antimilitariste, nu a putut să își ocupe locul în Camera Reprezentanților.
Ar fi prima dată când ar fi invocată împotriva unui fost președinte. Chiar și în cazul în care Congresul nu dă curs cazului lui Trump, iar el încearcă să candideze din nou în 2024, orice alegător republican înregistrat va putea depune o plângere cu privire la al 14-lea amendament la biroul electoral pentru a cere respingerea candidaturii.
Folosirea amendamentului 14 este mult mai utilă, deoarece necesită o majoritate simplă în ambele camere, nu 2/3 în Senat. Republicanii moderați ar putea înclina spre această alternativă. Dar și această alternativă ridică probleme de ordin legal. Unii spun că este necesară o punere sub acuzare sau o condamnare de către o instanță de judecată. Conform opiniei contrare, dacă Trump s–a implicat într–o insurecție împotriva Constituției, nu este necesară intervenția puterii judecătorești.
Scena politică americană a mai cunoscut asemenea specimene, majoritatea aparținând Partidului Republican. Primul exemplu este Ulysses S. Grant (1869–1877), iar al doilea este Warren Harding (1921–1923), ambii președinți republicani. Deși președintele Grant a fost comandantul armatelor nordiste între 1863–1965, pe care le–a condus la victorie, ca om politic a fost dezastru. Se poate face o paralelă și cu România.
William Hale Thompson a fost un politician republican care a ocupat funcția de primar al orașului Chicago, între 1915-1923 și 1927-1931. Cunoscut drept „Big Bill”, este ultimul primar republican al orașului Chicago. Este considerat printre cei mai demagogi și corupți primari din istoria americană, în special pentru alianța sa deschisă cu Al Capone. Cu toate acestea, alții recunosc eficacitatea metodelor sale politice și a campaniei electorale orientate spre publicitatea agresivă și irațională.
Nu fac propagandă pentru Partidul Democrat. Dacă aș fi fost american, aș fi fost republican. Pentru mine Partidul Republican înseamnă Abraham Lincoln, Ronald Reagan și George Bush senior. Reculul suferit de democrați este datorat în primul rând situației economice. Dar concomitent, în opinia unor democrați, Joe Biden, deși este un om onorabil, nu este un lider și nici nu are charisma lui Barrack Obama. În opinia mea, el și Trump în 2024 vor fi istorie, dar din motive diferite.
Cred că rezultatul scrutinului de marți se datorează unui număr de patru factori. În primul rând abrogarea dreptului la avort, care a fost percepută ca o restrângere a libertăților individuale. Datorită faptului că instanța supremă este configurată de Donald Trump și este percepută ca total refractară la părerile opiniei publice (cam cum e și la noi), republicanii au decontat negativ acest aspect. În al doilea rând, unii alegători nu au votat împotriva Partidului Republican, ci împotriva lui Trump și a MAGA. În al treilea rând, electoratul democraților s–a mobilizat mai bine. În sfârșit, au votat mulți cei din generația Z, adică născuți după 2000.
Nu cred că politica externă va suferi schimbări importante. Dar elementul care trebuie să ne îngrijoreze cel mai mult este creșterea populismului, a violenței politice, a mentalităților iliberale (antidemocratice), precum și absența unor lideri politici autentici nu numai în SUA, ci și în Uniunea Europeană.
- „Încă o victorie ca aceasta şi suntem pierduţi.” – Pyrrhus
- „Orice laş poate lupta într-o bătălie, atunci când e sigur de victorie; dar arată-mi mie omul care luptă şi atunci când e sigur că va pierde. Dar asta e calea mea, domnule, şi să ştii, domnule, că sunt multe victorii mai rele ca o înfrângere.” – George Eliot
- „Dacă nu îţi învingi ura, ea te va învinge pe tine.” – Silvestar Istuk
- „Îmbătarea cu victorii poate duce la alcoolism.” – Stanislaw Jerzy Lec
- „Dacă refuzi să fii răspunzător de înfrângeri, nu vei fi răspunzător nici de victorii.” – Antoine de Saint-Exupery
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
