Știu că toată lumea e cu gândul la finala Campionatului European de pe Wembley, dar în Republica Moldova se joacă azi un meci cel puțin la fel de palpitant și cu o miză uriașă: alegerile parlamentare anticipate.
După ce anul trecut au ales-o președinte pe Maia Sandu, la pachet cu o agendă proeuropeană și reformistă, moldovenii trebuie să decidă dacă îi dau pe mână și instrumentul să o pună în aplicare: o majoritate solidă care să guverneze. Șansele ca lucrul acesta să se întâmple par mai mari ca niciodată, dar în Moldova nimic nu e cu adevărat ceea ce pare- am văzut asta cu ochii mei, în luna de campanie electorală pe care am petrecut-o la Chișinău, alături de colegii de la TVR Moldova.
Am stat față în față la dezbateri cu aproape 50 de candidați de la toate cele 22 de formațiuni înscrise în alegeri, de la foști miniștri, parlamentari, semnatari ai Declarației de Independență și lideri de partide până la activiști debutanți în politică, dinozauri încremeniți în utopii sovietice, impostori sau personaje cu probleme penale. Pentru că da, toate aceste categorii se regăsesc pe buletinul de vot pe care trebuie să pună azi ștampila moldoveanul de rând. O șerpărie pe care n-o s-o uit curând, cu personaje care bat cam tot ce am întâlnit în 20 de ani de jurnalism politic la noi.
Serghei Perciun (exact, așa îl cheamă, nu e vreun personaj din Gogol), președintele Partidului Patrioții Moldovei, vrea referendum pentru unirea cu Federația Rusă. A fost la două dezbateri pe care le-am moderat, s-a enervat că am adus vorba despre ajutoarele de la UE și București și a prezis că în România o să murim toți de foame pentru că l-am omorât pe Ceaușescu. Bonus, m-a acuzat că am furat limba moldovenească și am numit-o abuziv română. Am avut probleme mari să îl iau in serios, recunosc.
Președintele formațiunii Mișcarea Profesioniștilor Speranța-Nadejda (cel mai poetic nume dintre toate partidele, în opinia mea) a defilat toată campania cu sloganul ”Stop genocid!”, care e, de altfel, însemnul lor electoral de pe buletinul de vot. La prima dezbatere a anunțat senin soluția pentru stoparea corupției: introducerea pedepsei cu moartea pentru judecători. Ar fi fost ușor să spui că e un exaltat și să nu îl iei în seamă, dar omul e primar într-o suburbie a Chișinăului, unde a candidat independent. Deci mesajul prinde.
Dorin Chirtoacă, fostul primar al Chișinăului și speranța expirată a politicii moldovenești a venit la dezbatere îmbrăcat într-un tricou negru cu sigla AUR. Pentru că acum candidează pe listele lor. A schimbat promisiunile de integrare europeană cu cele de Unire cu România, soluția imediată prin care toți moldovenii vor avea pensii și salarii la nivelul celor din patria mamă. Cînd l-am întrebat cine o să le plătească, s-a enervat și a citat ceva din Ion Antonescu. Când i-am spus că în România apologia mareșalului e interzisă prin lege, s-a enervat și mai tare, a uitat pentru moment de agenda unionistă și a replicat că aici suntem în Republica Moldova, încă nu există o astfel de lege. A rămas nervos toată campania, până a ajuns să primească o palmă, într-o altercație cu socialiștii lui Igor Dodon.
Gheorghe Cavcaliuc, fost șef al poliției, despre care se spune că a protejat cît era în funcție diverse scheme de corupție ale lui Plahotniuc, plus rețele de contrabandă din Transnistria a fondat Partidul Acasă Construim Europa- PACE. Ca să lupte, evident, cu corupția și cu hoții. Mi-a făcut cadou un pachet de cărți de joc pe care sunt portretele candidaților partidului său. Politica e un joc de noroc, în care el este, evident, Asul.
Cristian Rizea, infractorul român condamnat pentru corupție, fugar și dat în urmărire internațională, s-a dus în prima zi de campanie la aproape toate televiziunile, prezentându-se drept Mihai Cristian, cetățean moldovean, candidat al Partidului NOI. E greu de descris senzația de suprarealism când îl vezi pe Rizea la televizor cu alt nume, luptând cu hoții și urlând la colegii de platou că și-au schimbat numele partidelor ca să îi păcălească pe moldoveni.
La TVR Moldova nu l-am primit, motiv de amenințări, urlete și live-uri pe Facebook de la poarta studioului. Până la urmă CEC (BEC-ul moldovean) i-a respins candidatura și lumea s-a lămurit ce e cu el. A continuat însă să meargă pe la alte televiziuni și să facă circ.
Un vechi și respectat unionist ne-a povestit într-o seară ce succes are unionismul oportunist, care vinde unirea cu România strict din rațiuni de aliniere a nivelului de trai: la Ocnița, raion de la granița cu Ucraina, populația rusofonă îl întâmpinase cu lozinci pe care scria: „Возьми нас, Иоханнис!” (Vozmi nas, Iohannis!- în românește: Ia-ne, Iohannis!) Încă zâmbesc de câte ori îmi imaginez reacția lui Klaus Iohannis la un eventual contact direct cu unioniștii ruși din oportunism economic de la Ocnița.
N-aș putea să închei fără puțină poezie, pentru că în Republica Moldova totul e mai melodios și mai romantic ca la București, de la numele vinurilor (Isterie, Mâini în șold, Admir lucrurile aparent imposibile) până la siglele de partide și noțiuni politice: avem ”agitație electorală” în loc de campanie, ”sâmbăta tăcerii”, înainte de ziua alegerilor, când sunt interzise acțiunile electorale și, preferata mea, ”economie tenebră”, în loc de prozaica și lipsita de imaginație economie subterană sau la negru de la noi.
P.S. Cine nu e microbist sau prin absurd își poate călca pe inimă să pună interesul pentru geopolitică înainte de dragostea pentru Italia, ne poate vedea pe mine și pe Mihai Radulescu, cu rezultate în timp real plus comentarii mai deștepte decât cele ale lui Pițurcă, imediat după închiderea urnelor, de la 21, pe site și pe Facebook, iar de la 22.30 și pe TVR1. Hai Moldova!
