Alegerile prezidenţiale: „Dărâmăm casa sau să așezăm lucrurile?”. Îmi imaginez alegerile prezidenţiale din mai anul acesta, mai cu seamă pe cele din turul doi, ca pe un tablou – în diverse tonuri de gri, estompate la stânga, care reprezintă Vestul, şi tot mai accentuate la dreapta, care reprezintă Estul –, un tablou în care apar o mulţime de oameni pe buza unei prăpăstii şi alţi doi, în faţa lor. Ce ar putea urma?
Într-o variantă, unul dintre personaje, necunoscut până mai ieri mulţimii, având veleităţi mesianice, dar de fapt profilul unui guru de sectă, va da semnalul saltului în gol; îl vor asculta cei care cred orbeşte în el, dar în învălmăşeala căderii îi vor trage după ei pe toţi ceilalţi. Celălalt, un personaj cunoscut, dar faţă de care mulţimea, o parte a ei, are resentimente mai vechi, ar face apel la raţiune şi va încerca să o convingă să se îndepărteze de la marginea hăului şi să se îndrepte spre partea vestică a tabloului în care tonurile de gri se tot estompează.
Unul dintre personaje, cel care dă semnalul saltului în hău, este aspirantul pro-rus la Preşedinţia României, Călin Georgescu. Locul acestuia, în cazul în care nu va ajunge să candideze, l-ar putea lua un al politician din tabăra „suveranistă” (extremistă, anti-occidental / pro-rusă). Celălalt personaj al tabloului ar putea fi liberalul Crin Antonescu – discutabila opţiune electorală a coaliţiei PNL, PSD şi UDMR, care dă însă garanţia menţinerii României în zona euroatlantică.
Cum am scris într-un articol precedent, potrivit unui sondaj CURS, realizat în perioada 21-25 ianuarie, locul întâi în preferinţele electoratului este candidatul din zona „suveranistă”. În varianta în care ar candida Călin Georgescu, spre el ar merge 37% din voturi, fiind urmat de Nicuşor Dan – 21%, Crin Antonescu – 18%, Elena Lasconi – 7%, Diana Şoşoacă – 4%, altul – 13%.
Continuarea în Puterea a Cincea
Citește și: Ministerul Afacerilor Externe, între realitate și aparență
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
