Alegerile din SUA. Blocaj sau remiză? (I)

Cel mai dezbătut aspect al politicii internaționale la noi și în alte țări a fost în ultimele zile rezultatul alegerilor pentru Congresul SUA, așa-numitele midterms (de la jumătatea mandatului prezidențial) de patru ani. Aceste scrutinuri sunt importante nu numai ca un vot de apreciere sau de respingere dat președintelui în funcție, ci și pentru configurarea majorității în legislativ.

La fel ca și în Europa, uneori se poate ajunge la o coabitare între președintele aparținând unui partid, și un Congres dominat de celălalt partid. E mai simplu pentru că sistemul politic american este unul bipartid. O altă particularitate este că vorbim despre o republică prezidențială (la fel ca în Turcia, Kenya, Nigeria, Zambia, Zimbabwe, Filipine, Indonezia, Brazilia, Bolivia, Chile, Columbia, Uruguay, Venezuela, etc), președintele fiind concomitent și prim–ministru. Nu poate exista riscul unui premier din alt partid.

De obicei, aceste midterms sunt dezavantajoase pentru partidul locatarului de la Casa Albă, dar nu întotdeauna s–a întâmplat așa. Uneori numai una din cele două camere ale Congresului de la Washington au avut culoarea politică potrivnică președintelui.

Începând de circa o săptămână, conducerea Partidului Republican, mulți analiști politici și mai ales țarul Donald de la Mar–A–Lago prognozau un tsunami republican. Dar rezultatul a fost oarecum ca la surfing. Valul s–a dezumflat, iar surferul a dat cu capul în nisip. La Camera Reprezentanților republicanii au un avantaj de 18 locuri, iar la Senat situația este cam egală, spun unii, incertă spun alții.

Trump, ca orice dictator, își arogă meritele în caz de victorie, dar fuge de răspundere în caz de eșec. Comportamentul său a adus mari deservicii republicanilor. Aproape toți candidații susținuți de el au fost înfrânți. Nici el în timpul mandatului său nu a tras partidul în sus.

La midterms–urile din 2018 republicanii au pierdut Camera Reprezentanților, pe care o dețineau din 2010. Donald Trump a reușit în 2020 performața rară de a pierde, fiind la putere, președinția, Senatul (republican din 2012) și Camera Reprezentanților (din nou după 2018). Este și printre puținii președinți care au pierdut după un singur mandat.

Este destul de ciudat cum un asemenea personaj grotesc cu comportament de dictator latino–american a ajuns să domine un partid de tradiție. Partidul Republican a avut până acum 19 președinți. A fost în permanență la Casa Albă între 1861 și 1933. Înainte de 1989, Ronald Reagan vorbea despre Uniunea Sovietică ca fiind „imperiul răului”, iar acum Donald Trump îi admiră pe Vladimir Putin, pe Kim Jong–un și pe alții ca ei. Și–a numit în funcții fiica și ginerele, ceea ce nici la noi nu se întâmplă.

Destui oameni la noi cred gogoașa propagandistică potrivit căreia Donald Trump este un conservator. Conservatorismul american este o filozofie socială și politică, caracterizată prin respect față de tradițiile americane și valorile creștine, republicanism, universalism moral, opțiunea pentru un guvern minimal, individualism și capitalism, comerț liber, o politică externă și de securitate activă, precum și apărarea valorilor și culturii occidentale împotriva dictatorilor.

Conservatorii americani consideră libertatea individuală ca unul din conceptele de bază ale democrației. Susțin echilibrul între puterile guvernului federal și drepturile statelor. Spre deosebire de Europa și Asia, termenul de conservator are o semnificație diferită, neexistând o singură școală de gândire conservatoare sau un partid cu acest nume. Întâlnim neoconservatori, paleoconservatori, conservatori fiscali, conservatori libertarieni etc.

Regimurile prezidențiale sunt mult mai susceptibile să producă lideri populiști și demagogi gen Donald Trump, față de regimurile parlamentare. Aceasta datorită faptului că nu a depins atât de mult de sprijinul unui partid politic. Vorbim aici despre oameni fără nici o experiență politică sau publică anterioară și care nu cred în respectarea regulilor, în compromis și în alegeri corecte.

Conservatorii americani consideră că SUA trebuie să promoveze democrația în lume indiferent de costuri. În acest sens, fostul președinte este un naționalist care se preocupă numai de ceea ce se întâmplă pe teritoriul național. Este similar izolaționiștilor republicani de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial.

Trump se distanțează de conservatorism și în alte două privințe, adică respingerea globalizării și atacurile la adresa elitelor intelectuale. Așa–zișii suveraniști au o mentalitate feudală, considerând că trbuie să conducă numai cei care au forță și bani și că respectarea legii nu are nici o importanță. Suveraniștii privesc relațiile internaționale ca în secolul 19, cu imperii și sfere de influență.

Dacă Trump ar fi fost reales, ar fi vândut Rusiei Ucraina, sau chiar mai mult. El îl admiră de Putin pentru că vrea să fie ca el, dar nu poate. În consecință, vrea să schimbe totul ca să fie cum dorește el. Anti-elitismul nu este nou nici în politica americană, nici în politica altor state. Dar Donald Trump este împotriva tuturor elitelor, atât conservatoare, cât și liberale.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!