Între surprizele pe care ni le-au oferit recentele alegeri, una m-a frapat în mod deosebit: reacția exilului românesc. Faptul că diaspora i-a acordat credit lui Călin Georgescu mi s-a părut de neînțeles. Explicația e totuși simplă: imaginea pe care o aveam despre românii din exil nu mai corespunde realității, scrie Alexandru Călinescu (foto), profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor.
O prietenă care trăiește de două decenii în străinătate mi-a spus că, de-a lungul anilor, noile valuri de emigranți au venit cu altă mentalitate și alte opțiuni. Ea însăși a fost siderată să constate că prieteni și cunoscuți care păruseră persoane rezonabile erau acum de-a dreptul fanatizate când venea vorba de Georgescu. Cei din diaspora se comportau, așadar, la fel ca cei rămași în țară.
Lucrurile se complică atunci când e vorba de persoane care au ales să ceară azil politic cu multă vreme în urmă. Ne închipuim că sunt atașate valorilor occidentale și că resping tot ceea ce amenință Vestul democratic. Am două exemple la îndemână care contrazic această presupunere. Mai întâi, o prietenă rămasă în Franța în anii ’80, o intelectuală cu lecturi întinse și cu un gust artistic sigur. Ca mulți alți francezi de dreapta (fiindcă acum putem spune că e franțuzoaică) admiră Rusia în care vede nu numai o țară ce a dat mari valori culturale, ci și țara care apără creștinismul (clișeul acesta e foarte răspândit în Occident). După ce Rusia a atacat Ucraina, a deplâns în repetate rânduri boicotul pe care unele țări europene i-au supus pe artiștii ruși care îl sprijină pe Putin: mare melomană, era dezolată că au fost anulate turneele în Franța ale cutărui dirijor sau al unei cântărețe celebre. Acest boicot este, într-adevăr, discutabil, dar n-am auzit-o niciodată pe amica mea deplângând soarta locuitorilor orașelor și satelor ucrainene bombardate de ruși.
Citește articolul integral, în Ziaruldeiasi.ro
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
