AUR „nu conta prea mult pe scena politică”, asta până când USR nu a „validat-o” prin asociere pentru a demite Guvernul Cîțu, consideră deputatul PNL Alexandru Muraru.
Alexandru Muraru a vorbit, într-un interviu acordat EURACTIV România, despre pozițiile radicale adoptate de Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), despre declarațiile președintelui de onoare al partidului, Călin Georgescu, care și-a exprimat public admirația pentru mareșalul Antonescu și pentru Corneliu Zelea Codreanu, dar și despre ideea lansată în spațiul public privind scoaterea în afara legii a partidului condus de George Simion și Claudiu Târziu.
Pe scurt, din interviu:
- primii care s-au folosit de colaborarea cu AUR au fost foștii parteneri de guvernare de la USR;
- scoaterea AUR în afara legii ar fi o acțiune sanitară, perfect democratică;
- școala care l-a format cu adevărat pe George Simion a fost peluza stadioanelor;
- cred că societatea românească are stimulii necesari pentru a respinge un astfel de scenariu în care Călin Georgescu va candida la prezidențiale;
- încă nu avem în Parlament o poziție comună împotriva AUR;
- instanțele românești au judecat puține cazuri de fapte antisemite și xenofobe în istoria recentă;
- se lucrează la un proiect de creare a unui serviciu la Parchetul General care să preia și să investigheze cauze de antisemitism și xenofobie;
- instigarea împotriva mass-media face parte din metodele extremist-radicale la care AUR apelează și trebuie sancționată;
- există un fond ultraconservator la nivelul societății pe care AUR îl exploatează pe fondul crizelor.
Un interviu realizat de: Sebastian Rotaru, Cătălina Mihai
EURACTIV: George Simion declara la un moment dat că nu este extremist, ci radical, și nu suficient de radical pe cât ar trebui. Există vreo diferență între radicalism și extremism?
Alexandru Muraru: Singurul lucru pe care chiar trebuie să îl luăm în serios din declarația acestei persoane este partea în care el spune că nu ar fi atât de radical pe cât ar trebui. Asta este o amenințare directă în stilul extremismelor de dreapta din urmă cu un secol.
Este genul de profeție autoîmplinită, adică ne anunță, avertizează dinainte ce ar trebui să facă, apoi urmează chiar să devină și mai radical, după care ne va reaminti că el a spus asta și că este o probă că el face ceea ce spune. Instituțiile responsabile cu asigurarea și păstrarea ordinii publice, Poliția, Jandarmeria, ar trebui să înțeleagă clar de aici că acest personaj va forța, va apăsa pedala violenței tot mai mult în acțiunile publice alături de brutele de care se înconjoară.
Altfel, nu există diferențe între radicalism și extremism. Este același lucru, iar dacă această persoană a declarat așa ceva, asta spune multe și despre lipsa lui de cultură politică. De altfel, școala care l-a format cu adevărat a fost peluza stadioanelor. Acolo a deprins stilistica radicalismului și a extremismului. Dacă ar fi să facem o comparație pentru a ilustra și mai bine nonsensul, este ca și cum niște membri ai Gărzii de Fier ar fi spus despre ei că nu sunt fasciști, și că ei sunt legionari.
Noul președinte de onoare al AUR, Călin Georgescu, posibil candidat al partidului la prezidențiale, și-a exprimat public admirația pentru mareșalul Antonescu și pentru Corneliu Zelea Codreanu. Ar fi afectată imaginea României pe plan internațional în eventualitatea unei candidaturi și care ar fi efectele pe plan intern ale unei amplificări a unor astfel de mesaje de admirație pentru personaje controversate din istoria recentă?
Fără îndoială că imaginea României ar avea enorm de suferit dacă un asemenea personaj ar candida la funcția supremă în stat. Sigur, multe alte țări au trecut prin experiențe cvasi-asemănătoare. Extremismul este prezent în state europene și în multe alte locuri. Lumea va fi cu ochii pe noi atunci doar din aceste considerente, să urmărească evoluția candidaturii unui fascist, cu acțiuni, mesaje delirant pro-legionare, să vadă până unde se poate ajunge. Ar fi un aspect nociv în sine.
Efectele pe plan intern nu ar putea fi altele decât stimularea admirației pentru personaje funeste din istoria recentă a României și transformarea unor criminali în eroi, adică o răsturnare a valorilor care creează un prejudiciu pe termen lung unei țări. Totuși, eu am convingerea că acest lucru nu se va întâmpla și tot acest vis urât se va opri în momentul în care instituțiile statului vor aplica legislația privind negaționismul Holocaustului.
Cred că societatea românească are stimulii necesari pentru a respinge un astfel de scenariu, o asemenea candidatură nu poate aduce nimic pozitiv, decât o reambalare a discursului extremist, național-ceaușist, o luptă stupidă cu valorile europene și idealurile democratice, o profanare a narativelor pe care România le-a dezvoltat în ultimele două decenii.
Ați vorbit în repetate rânduri despre scoaterea AUR în afara legii. Nu poate fi această acțiune considerată ca fiind una de combatere a radicalismului prin măsuri radicale, în sensul că o astfel de decizie poate crea un precedent în care să fie prinse în viitor victime și alte partide de opoziție?
Permiteți-mi o corecție: combaterea radicalismului s-ar face prin măsuri legale. Așadar răspunsul meu este: în niciun caz! Pentru că scoaterea AUR în afara legii nu s-ar face pe criterii politice, ci din motive strict legale. Avem încălcări ale prevederilor constituționale.
Când o formațiune politică neagă drepturi fundamentale și exprimă prin toate mijloacele și instrumentele sale ură, instigă la încălcarea principiilor constituționale, incitarea la discriminare, la ură etnică, acestea sunt lucruri grave care nu pot continua. De asemenea, avem o legislație clară privind negaționismul privind Holocaustul.
Dacă aplicăm legea, rezolvăm problema. Ar fi ridicol să punem semnul egal între extremismul sau radicalismul AUR și legislația românească și internațională, nu-i așa? Repet ca să întăresc ideea: combaterea radicalismului s-ar face prin măsuri legislative. Instituții fundamentale ale statului, justiția, Curtea Constituțională sunt chemate să constate dacă o formațiune politică încalcă ordinea constituțională. Orice partid de opoziție care respectă legislația nu are niciun motiv să se îngrijoreze privind scoaterea în afara legii a promotorilor violenței.
Între 1928 și 1933 în Germania au fost mai multe tentative de a scoate NSDAP în afara legii, dar partidele conservatoare s-au opus pentru că au sperat că extremismul lui Hitler le-ar putea fi de folos din punct de vedere politic, electoral. Știți ce invocau acești politicieni conservatori? Exact acest lucru, că scoaterea în afara legii ar fi o măsură prea dură. Astăzi știm cu ce preț a plătit întreaga omenire aceste scrupule false.
Trebuie, totuși, să învățăm lecțiile istoriei și noi, cei care îmbrățișăm democrația și recunoaștem pericolele care o pândesc, să fim fermi, vigilenți, atunci când o formațiune neagă sau încalcă drepturi fundamentale constituționale, instigă permanent la ură și violență degradează societatea profund.
Ar fi o acțiune sanitară, perfect democratică. Lipsa de acțiune, indiferența, complicitatea prin tăcere, nepăsarea sunt acțiuni care nu trebuie să ne ocupe misiunea noastră de oameni politici, de reprezentanți ai intereselor naționale. Un om politic indiferent este indirect un ajutor pentru ascensiunea extremiștilor.
Citește și: Călin Georgescu produce ruptura între co-președinții AUR
Politicieni importanți din alte partide parlamentare nu văd o problemă în a colabora cu AUR, sub diverse pretexte. În unele țări – Germania fiind un bun exemplu – formațiunile extremiste sunt izolate de celelalte partide. Cum vedeți raportarea formațiunilor politice din România și atitudinile unor lideri politici față de AUR?
În bună măsură am răspuns deja prin exemplul istoric din Germania de dinaintea accederii lui Hitler la putere și de atitudinea indiferentă a multor oameni politici. Dar am să dezvolt în continuare, pentru că este de discutat pe marginea modului în care se raportează partidele politice din România la AUR. Trebuie să atrag atenția că primii care s-au folosit de colaborarea cu AUR au fost foștii parteneri de guvernare de la USR.
Fără nicio jenă, fără să tresară, fără mustrări de conștiință, parlamentarii USR au sprijinit dorința cea mai arzătoare a extremiștilor, i-au validat. Până în momentul votării moțiunii de cenzură a unui guvern din care făceau parte, AUR nu conta prea mult pe scena politică. Acel episod a reactivat toată propaganda și activitatea AUR. Acel episod a scos AUR din izolare, au făcut un proiect politic comun, pentru că USR nu avea suficiente semnături pentru a depune o moțiune de cenzură, cum nu are nici acum.
În această sesiune parlamentară va fi un alt test referitor la atitudinea față de extremiști. Dacă USR va face același lucru, nu cred că mai există dubii asupra colaborării lor. Mai mult, din păcate, încă nu avem o poziție comună împotriva AUR, de marginalizare a acestora, așa cum ar fi de dorit.
Dar eu cred că este o chestiune de timp, și vom reuși să facem același lucru pe care l-au reușit partidele democratice în Germania, să izoleze formațiunea extremistă AfD. Ba chiar și mai mult, în Germania sunt proceduri avansate ca AfD să fie scos în afara legii, se află sub monitorizarea agențiilor și structurilor de securitate și acest lucru a creat un cordon sanitar în societate și Bundestag.
Și în Parlamentul European există un consens pentru izolarea extremiștilor, nu poți da acestora acces la funcții și la pârghii prin care să-și capaciteze acțiunile și instrumentele față de prejudicierea principiilor și instituțiilor democratice.
Acest lucru trebuia făcut și la București încă din decembrie 2020. Se pot crea și acum mecanisme de protejare a Parlamentului și a instituțiilor față de extremiști și acțiunile lor.
Și este foarte necesar să se schimbe regulamentele celor două Camere, în sensul înăspririi sancțiunilor, chiar modificarea legislației pentru partidele politice. Parlamentul nu a mai trăit atmosfera și violența din ultimul an. Toate aceste lucruri sunt o escaladare a violenței și un îndemn la ocuparea instituțiilor, la luarea lor cu forța și la inlăturarea prin mijloace nedemocratice.
Avem Legea nr. 2017/2015 care incriminează propaganda legionară și negarea Holocaustului. A avut vreun efect ea din 2015 până în prezent?
Cu certitudine. De la efecte simbolice – spre exemplu, având această lege, suntem altfel primiți în dialogurile diplomatice – până la efecte sociale care au reverberații politice și economice.
Cum ar fi arătat România fără această lege? Ar fi fost populată de extremiști și mai dezlănțuiți, negaționiștii ar fi continuat să polueze mințile tinerilor precum o făceau imediat după 1990. Mai mult, în baza acestei legi avem acum situații mult mai precise privind fenomenul negaționist, iar extremiști precum Georgescu, Simion și Târziu ar fi fost mult mai dezlănțuiți. Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România monitorizează modul în care este respectată această lege și face o treabă excelentă, mereu oferă presei semnale când lucrurile o iau razna.
Este adevărat că instanțele românești au judecat puține cazuri de fapte antisemite și xenofobe în istoria recentă, cu și mai puține sentințe de condamnare, dar am speranța că magistrații vor cântări cu responsabilitate aceste situații și mesajul pe care îl vor trimite în societate, prin deciziile lor.
Suntem în dialog cu ministrul justiției, se lucrează la un proiect de creare a unui serviciu la Parchetul General care să preia și să investigheze asemenea cauze, avem în plan realizarea de programe de training pentru procurori, polițiști judiciari, astfel încât cercetarea, investigarea, aprofundarea acestor spețe va fi mult mai atent realizată. Ne inspirăm după modele nord-americane și europene.
Dar și legislația va putea fi îmbunătățită, deci cred că un model mai complex de prevenire, avertizare va trebui creat. În același timp, noua strategie națională va crea un sistem de colectare de date, care, pe lângă lege, ne va spune prin instituțiile MAI nivelul acestor infracțiuni, ne vor ajuta să avem o imagine amplă a fenomenului, a faptelor și a încadrărilor, fie că vorbim de antisemitism, xenofobie, radicalizare, discurs instigator la ură.
AUR a propus susținătorilor alcătuirea unei liste cu „cele mai toxice organe de presă”. Premierul a criticat acțiunea, iar CNA a sesizat comisiile de specialitate din Parlament. În calitate de deputat, ce veți face în Parlament în acest sens și care ar putea fi sancțiunile pentru formațiunea condusă de George Simion și Claudiu Târziu?
Aici e clar, acest partid incită constant la violență împotriva tot ce înseamnă achizițiile democratice ale României: instituții, partide politice, Parlamentul României, sedii de primării și, mai nou, mass-media. Ținta indicată de șefii acestei formațiuni în aceste zile este mass-media și rețineți că nu este vorba despre o critică.
Ca orice instituție democratică, mass-media poate fi criticată, desigur, dar aici nu avem de-a face cu așa ceva, aici este vorba în mod evident de o instigare la violență, la constituirea unei „liste negre” cu instituții de presă care nu sunt pe placul acestor indivizi.
Instigarea, acuzarea, hărțuirea, intimidarea jurnaliștilor e o tehnică fascistă de manual utilizată de formațiunile extremiste care au recurs la aceste instrumente. Reamintesc că în vara anului trecut, susținători ai aceleiași formațiuni au realizat și distribuit pe internet „liste negre” cu intelectuali acuzați de „trădare națională”, un îndemn direct la violență, ori vedem că acest tip de linșaj este continuat.
Media reprezintă o componentă esențială a democrației și un indicator al libertăților civile și al felului în care societate răspunde față de diverse tipuri de agresiuni.
Condamn public toate aceste acte și ca parlamentar încurajez instituțiile și comunitățile să lucreze activ pentru sancționarea imediată a agresorilor, să protejeze deopotrivă valorile, angajamentele și eforturile pe care România le-a făcut în ultimele două decenii.
Voi cere constant solidarizarea cu jurnaliștii și evident blamarea publică și disocierea celorlalte formațiuni de extremism. Instigarea împotriva mass-media face parte din metodele extremist-radicale la care AUR apelează și trebuie sancționată.
Lideri ai AUR alcătuiesc liste, intră în instituții strigând sloganuri xenofobe, vorbesc de reeducarea” tinerilor care studiază în străinătate. Are societatea românească anticorpii necesari pentru a combate acest fenomen?
Are, cu siguranță, și am discutat despre mijloacele cu care poate România contracara un partid extremist. Legislație există și trebuie aplicată, partidele politice democratice pot înțelege relativ ușor pericolul extremist al AUR, instituții care să aplice legea există, un Institut foarte atent la fenomenul negaționist există și funcționează, vocea mass-media este liberă – aceștia sunt anticorpii necesari. Și mai avem, sunt convins, inițiative civice, cultură politică democratică – chiar dacă nu sunt la nivelurile pe care ni le dorim, ele totuși există și ne putem baza pe ele.
Cum a fost posibilă apariția AUR?
Apariția AUR este temă de discuție lungă, dar aș remarca existența unui fond ultraconservator la nivelul societății pe care AUR îl exploatează pe fondul crizelor din criza mai mare generată de pandemie. Nu suntem un stat unicat aici, proteste și inflamări anti-vaccinare sunt în multe țări ale lumii democratice.
În orice caz, este încă de studiat fenomenul și apariția AUR de factură neolegionară și extremistă, dar marea provocare pentru noi acum este să reușim ca stat să contracarăm eficient distrugerile pe care AUR le face României, deși – tipic pentru extremiști – AUR se autoproclamă iubitori de țară.
Am urmărit activitatea AUR în Parlament, am citit propunerile legislative făcute de parlamentarii acestui partid. Exceptând elogierea unor legionari de către Sorin Lavric și diverse știri false rostite de la tribuna Parlamentului nu am reținut mare lucru. În calitate de deputat, cum evaluați activitatea lor?
Obiectivul lor nu este să reprezinte populația în Parlament cu inițiative democratice, după reguli democratice. Ei disprețuiesc această cale. Singurul lucru care îi scoate în față este violența împotriva instituțiilor democratice precum Parlamentul, autorități de stat sau locale și, așa cum am discutat, împotriva mass-media.
Citește și: „Antisemitismul a mocnit și mocnește încă. E de necrezut, dar așa e!”
Ei nu au ajuns în Parlament să construiască, să aibă activitate. Ei au venit în Parlament pentru a submina instituțiile democratice prin violență la adăpostul imunității parlamentare. Este evident, ei sunt inexistenți, nu aduc niciun fel de progres la activitatea parlamentară, doar violență, circ, scandaluri întinse pe luni de zile, în plen, comisii, pe holuri, în afara Parlamentului.
Tot ce a făcut AUR a fost să submineze principiile activității parlamentare, să mimeze implicarea și să răspândească ura. Componenta parlamentară este doar un subterfugiu pentru un partid extremist, zeci de nume care nu spun nimic, fără cariere, fără profesii, fără rezultate profesionale.
Ca să nu mai spun de persoane condamnate pentru fapte de drept comun, familii, clientelism, nepotism, persoane reprobabile. De departe, cel mai slab grup parlamentar, mânați de ură și de ideea de a aduce violența în forul suprem al democrației.
În luna mai 2021, Guvernul României a aprobat, prin Hotărârea nr. 539/2021, Strategia națională pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură aferentă perioadei 2021 – 2023.
Sunteți consilier onorific și reprezentant special al Guvernului pentru promovarea politicilor memoriei și combaterea antisemitismului și a xenofobiei. În ce stadiu sunt obiectivele din HG care au termen de implementare un an de zile?
Strategia, prima din istoria României, este un mesaj profund de responsabilitate și de asumare instituțională, de continuare a unor eforturi și progrese mari pe care le-a făcut România în ultimii 20 de ani. Am fost între primele state din lume, chiar primul, care am implementat definiția adoptată de IHRA la București pentru antisemitism, și, iată, între primele care avem o asemenea strategie dedicată pe domenii ample, care preocupă tot spațiul european.
De altfel, o declarație a Consiliului din decembrie 2018 a recomandat statelor să creeze astfel de strategii și instrumente pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, iar xenofobia, radicalizarea și discursul instigator la ură s-au adăugat aici. Aproape 20 de instituții, organisme non-guvernamentale, ministere cheie au lucrat la un document foarte amplu. Această strategie are și un plan de măsuri atașat, cu termene și bugete, care urmărește corectarea și implementarea multor acțiuni pentru următorii 3 ani.
Urmează ca în perioada următoare să se creeze un comitet interministerial format în parte de aceleași instituții și organizații care au realizat-o, dar și altele și care va monitoriza realizarea obiectivelor. Dar în 2023 se va face o evaluare a tuturor progreselor și se vor enunța obiectivele pentru următorii 3 ani. Așa funcționează toate strategiile pe care România le are, sunt reînnoite la un număr de ani.
Acum multe dintre aceste instituții lucrează, sunt în desfășurare, cum ar fi cercetările făcute pentru percepția față de evenimentele Holocaustului și față de evrei, cele legate de reevaluarea programelor școlare. Vă dau un exemplu, introducerea disciplinei de liceu „Istoria Evreilor. Holocaustul”, ca disciplină obligatorie din 2023, era practic parte din reevaluarea și îmbunătățirea programei școlare, lucru realizat deja în acest fel prin eforturile inițiatorilor, a Parlamentului și a președintelui care a promulgat actul normativ.
Publicul țintă al Strategiei include elevii din învățământul preuniversitar, studenții, profesorii, angajații instituțiilor publice și societatea civilă în general. Ce e de făcut cu adulții, inclusiv politicieni și preoți, care răspândesc idei xenofobe, rasiste sau antisemite? Mai pot învăța ceea ce nu li s-a transmis în perioada studiilor? Cum putem recupera ”timpul pierdut” pentru a ne putea asuma trecutul?
Cei care răspândesc idei antisemite, rasiste și xenofobe trebuie să răspundă în fața legii și da, oricine poate afla cât de nociv este să îmbrățișezi astfel de idei, nu e niciodată prea târziu.
Și acum sunt la îndemână documentare, emisiuni, filme, legislație, conferințe, cărți, articole de presă – numai cine nu vrea nu găsește. Recuperarea timpului pierdut este un proces lung care a început deja de cel puțin 15 ani și va continua. Mai durează, iar cât va mai dura, va trebui să fim mereu vigilenți. Memoria și democrația trebuie mereu apărate. Cu determinare, luciditate și curaj o putem face cu succes.
(Interviul a fost realizat și publicat de Euractiv, partener Freedom House România în cadrul proiectului „Facts not Fake: political skepticism in Romania and Moldova”)
