Alfabetizarea mediatică, cunoscută și sub denumirea de media literacy/media information literacy, reprezintă o competență fundamentală în societatea contemporană, caracterizată de o omniprezență a mediilor de comunicare și a tehnologiilor digitale. Conceptul a evoluat semnificativ în ultimul secol, fiind influențat de schimbările tehnologice, sociale și politice, și este perceput astăzi drept o aptitudine indispensabilă pentru participarea activă într-o democrație și într-o societate informațională.
Conceptele de alfabetizare mediatică sau educație media nu sunt noi pentru spațiul occidental. Începuturile alfabetizării mediatice pot fi urmărite până în prima jumătate a secolului al XX-lea, când Leavis & Thompson au propus în 1933 să învețe elevii să distingă între cultura înaltă și cultura populară prin intermediul educației în Marea Britanie. Această abordare avea o caracteristică mai degrabă protecționistă, în sensul de a proteja cultura din înalta societate împotriva imixtiunilor culturii populare tot mai resimțită în era tiparului. Și în deceniul anilor 1950, alfabetizarea media a început să câștige popularitate în Statele Unite, odată cu conștientizarea impactului tot mai semnificativ al mass-media, inclusiv a radioului și a televiziunii, atât asupra vieții cotidiene, cât și a procesului educativ al americanilor. Un trend general în evoluția alfabetizării media, precum și a noii alfabetizări mediatice (ultima apărută în contextul dezvoltării noilor tehnologii), este că importanța acestei abilități revine pe agenda educațională atunci când apare o tehnologie media nouă care provoacă neliniște colectivă în societate.
Procesul de digitalizare și dezvoltarea tehnologiilor de informație și comunicare la începutul secolului XXI au avut un impact semnificativ asupra mediilor de comunicare și a relației lor cu utilizatorii, ceea ce a condus la o modificare a principiilor fundamentale ale alfabetizării mediatice. Astăzi, accentul nu mai este doar pe educarea indivizilor ca receptori critici, ci și pe pregătirea cetățenilor ca producători responsabili în mediile virtuale și hibride. Alfabetizarea mediatică abordează în prezent fenomene precum rețelele de socializare, comunitățile virtuale, prelucrarea masivă de date (big data), inteligența artificială, supravegherea cibernetică, etc., și își propune să instruiască indivizii în analiza critică a informațiilor de pe dispozitive mobile de diverse tipuri.
Astfel că s-a impus și o primă încercare de a defini alfabetizarea mediatică drept o concepție mai extinsă a alfabetizării, în general, care se referă la abilitatea de a „accesa, analiza și practica gândirea critică cu privire la varietatea de mesaje pe care le primesc și trimit oamenii, astfel încât aceștia să poată lua decizii informate cu privire la problemele cotidiene legate de sănătate, muncă, politică și timp liber”. În viziunea autorului citat, Renee Hobbs, o persoană alfabetizată mediatic și digital ar trebui să posede o serie de abilități care să includă capacitatea de a:
- „Lua decizii responsabile și a accesa informații prin identificarea și partajarea materialelor, precum și prin înțelegerea informațiilor și ideilor;
- Analiza mesajele în diverse forme prin identificarea autorului, scopului și punctului de vedere și a evalua calitatea și credibilitatea conținutului;
- Crea conținut de diverse forme, folosind limbaj, imagini, sunet și noi instrumente și tehnologii digitale;
- Reflecta asupra propriei conduite și a comportamentului în comunicare prin aplicarea responsabilității sociale și a principiilor etice;
- Interveni social, lucrând individual și în colaborare pentru a împărtăși cunoștințe și a rezolva probleme de familie, la locul de muncă și în comunitate, și prin participarea ca membru al unei comunități”.
În paralel, W. James Potter oferă o definiție a alfabetizării mediatice ca „set de perspective pe care le utilizăm activ pentru a ne expune la mass-media și a interpreta sensul mesajelor pe care le întâlnim”. În contrast, organizația britanică independentă Ofcom definește alfabetizarea media dintr-o perspectivă axată mai mult pe abilitățile personale: „abilitatea de a accesa, înțelege și crea comunicări în diverse contexte”.
Toate aceste abilități menționate au și o valoare practică imensă, deoarece ar reprezenta competențe fundamentale ale cetățeanului în era digitală. De exemplu, pentru a putea aplica la un loc de muncă online, sunt necesare abilități de a selecta informațiile relevante. Iar pentru a obține aceste informații relevante, oamenii trebuie să posede abilități de a distinge între tacticile de marketing ale unor suplimente nutritive, de exemplu, și produsele care au în spate studii bazate pe dovezi științifice.
Așadar, alfabetizarea mediatică nu este limitată doar la un singur mijloc de comunicare, ci poate fi înțeleasă ca o serie de competențe esențiale pentru pregătirea membrilor societății de a se integra în câmpul muncii și de a deveni membri deplini ai comunității. Mai mult, alfabetizarea mediatică reprezintă și un proces folosit pentru dezvoltarea competențelor de educație mediatică, având drept scop promovarea conștientizării asupra influenței media, precum și crearea unei atitudini pro-active în ceea ce privește consumul și crearea de conținut mediatic.
A fi „alfabetizat mediatic” (media literate) presupune a avea și/sau a dobândi capacitatea de a discerne și de a filtra critic informațiile vehiculate în mediile de comunicare. Conceptual, alfabetizarea mediatică este privită în strânsă relaționare cu comunicarea, societatea cunoașterii și cu societatea informațională, fiind inclusă de Uniunea Europeană între competențele-cheie ale secolului al XXI-lea.
Personal consider că alfabetizarea mediatică implică: a înțelege și a utiliza media (mediile); a înțelege și a fi capabil de a face judecăți critice în privința conținuturilor media; a crea/ produce comunicare într-o multitudine contextuală (utilizând diversitatea mediilor de comunicare). Prin media se înțelege: televiziunea/ cinematografia, radioul, înregistrările audio-video, tiparul (printul), internetul și noile tehnologii digitale. De altfel, și Comisia Europeană consideră alfabetizarea mediatică o competență fundamentală necesară tinerei generații, dar și adulților și vârstnicilor, precum și altor categorii profesionale, mai ales că această aptitudine contribuie, de asemenea, la contracararea sau limitarea efectelor campaniilor de dezinformare, propagandă și manipulare, inclusiv a știrilor false și teoriilor conspirației.
La nivelul legislativ al Uniunii Europene, actul normativ principal în domeniu este Directiva serviciilor mass-media audiovizuale (DSMAV, revizuită în 2018) care consolidează rolul educației în domeniul mass-media. Aceasta impune statelor membre să promoveze măsuri de dezvoltare a competențelor de alfabetizare mediatică (art. 33a).
Directiva europeană mai prevede:
- Consolidarea principiului țării de origine, cu mai multă claritate în ceea ce privește normele statelor membre, alinierea procedurilor de derogare pentru radiodifuzorii de televiziune și furnizorii de servicii la cerere și posibilitățile de derogare în cazul unor preocupări legate de siguranța publică și al unor riscuri grave pentru sănătatea publică;
- Extinderea anumitor norme în domeniul audiovizualului la platformele de partajare a materialelor video și la serviciile de comunicare socială;
- O mai bună protecție a minorilor împotriva conținutului dăunător din mediul online, inclusiv consolidarea protecției privind serviciile video la cerere;
- Consolidarea protecției conținutului de televiziune și a materialelor video la cerere împotriva incitării la violență sau la ură și a instigării publice la săvârșirea de infracțiuni de terorism;
- Obligații sporite de promovare a conținutului autohton european pentru servicii la cerere;
- Mai multă flexibilitate în publicitatea televizată, permițând radiodifuzorilor să aleagă liber atunci când să afișeze anunțuri pe tot parcursul zilei. Limita globală este stabilită la 20% din timpul de emisie între orele 6:00 și 18:00;
- Consolidarea dispozițiilor de protecție a copiilor împotriva comunicărilor comerciale audiovizuale inadecvate. Platformele de partajare a materialelor video trebuie, de asemenea, să respecte anumite obligații pentru comunicările comerciale.
- Independența autorităților de reglementare din domeniul audiovizualului.
Directiva instituie, de asemenea, obligația pentru platformele de partajare a materialelor video de a oferi măsuri și instrumente eficiente de alfabetizare în domeniul mass-media. Aceasta este o cerință esențială, având în vedere rolul central pe care aceste platforme îl dețin în acordarea accesului la conținutul audiovizual. Platformele sunt, de asemenea, obligate să sensibilizeze utilizatorii cu privire la aceste măsuri și instrumente (articolul 28b).
Comisia Europeană reunește părțile interesate din domeniul alfabetizării mediatice în formula unui grup de experți în domeniul educației în domeniul mass-media. Acest grup se reunește anual pentru:
- Identificarea, documentarea și extinderea bunelor practici în domeniul educației în domeniul vizat;
- Facilitarea creării de rețele între diferitele părți interesate;
- Explorarea modalităților de coordonare a politicilor UE, a programelor de sprijin și a inițiativelor de alfabetizare în domeniul mass-mediei.
În prezent, alfabetizarea mediatică face parte din curriculumul din SUA și a unor state din Uniunea Europeană, ca Austria, Croația, Bulgaria, Finlanda, Polonia, Țările de Jos, etc., iar la nivel global există numeroși cercetători, profesori și experți media care se implică activ în promovarea conceptului de „alfabetizare mediatică” și dezvoltarea lui prin publicații în reviste științifice, proiecte internaționale, politici publice, etc.
Există un număr mare de organizații și de persoane implicate în activitatea de alfabetizare media, inclusiv factori de decizie, organisme educaționale, autorități de reglementare, cercetători, școli, biblioteci, activiști, ONG-uri, organizații de știri (în special mass-media de serviciu public), companii de tehnologie și multe altele.
La nivel european, există multe părți interesate în domeniul alfabetizării media. De exemplu, unele departamente ale Comisiei Europene, inclusiv: Direcția Generală Rețele de Comunicații, Conținut și Tehnologie (DG Connect) și Direcția Generală Educație, Tineret, Sport și Cultură (DG EAC).
Avem apoi inițiativele partenere ale Comisiei, cum ar fi Better Internet for Kids, care administrează Centre Safer Internet în toată Europa. Cofinanțate de Comisia Europeană în statele membre și care operează, de asemenea, în Islanda, Norvegia, Rusia și Regatul Unit, Safer Internet Centers este dedicat misiunii de a menține copiii și tinerii în siguranță online printr-o serie de acțiuni și inițiative specifice.
Și, în cele din urmă, dezvoltarea rapidă a conținutului digital și creșterea consumului de conținut online, noile platforme de comunicare, scăderea securității spațiului informațional (riscuri de informații nesigure, înșelătoare) indică necesitatea de concentrare pe cunoștințe, abilități și atitudini noi sau mai puțin accentuate (până în prezent), cum ar fi alfabetizarea digitală și alfabetizarea media.
Dincolo de dimensiunea educațională, alfabetizarea mediatică are o valoare practică imensă. De exemplu, capacitatea de a evalua credibilitatea unei surse de informații este esențială pentru a face alegeri informate în domenii precum sănătatea sau cariera profesională. Totodată, alfabetizarea mediatică ajută indivizii să recunoască tacticile de marketing manipulative sau să distingă între știri false și informații bazate pe dovezi științifice. În plus, dezvoltarea acestor competențe contribuie la consolidarea democrației prin capacitarea cetățenilor de a participa activ în viața publică, de a contracara propaganda și de a promova dialogul intercultural.
Alfabetizarea informațională, un concept strâns legat de alfabetizarea mediatică, a fost descrisă în Proclamația de la Alexandria din 2005 ca fiind una dintre „componentele fundamentale ale societății informaționale, iluminând calea către dezvoltare, prosperitate și libertate”. Aceasta este percepută drept un drept uman esențial în era digitală, care promovează incluziunea socială în toate națiunile. Conform UNESCO, alfabetizarea informațională împuternici indivizii să acceseze, evalueze, utilizeze și creeze informații pentru a-și atinge obiectivele personale, sociale, ocupaționale și educaționale.
În era digitală, alfabetizarea informațională necesită abilități de utilizare a tehnologiilor de informare și comunicare (TIC) pentru accesarea și crearea informațiilor. Navigarea în spațiul cibernetic și interpretarea documentelor multimedia hipertextuale presupun atât competențe tehnice, cât și abilități de gândire critică. De exemplu, o persoană alfabetizată informațional poate accesa informații despre sănătate, educație sau mediu și poate lua decizii fundamentate care îi influențează viața.
Este clar că alfabetizarea mediatică și informațională nu mai sunt un lux sau o competență opțională, ci o necesitate fundamentală într-o lume conectată digital, unde informația poate fi atât o resursă, cât și o armă. Pentru a face față provocărilor societății moderne, alfabetizarea mediatică trebuie să fie promovată în toate sferele vieții, contribuind astfel la formarea unei societăți mai critice, mai responsabile și mai reziliente.
Articol semnat de Dr. Nicolae Țîbrigan, expert coordonator <Digital Forensic Team> și Project Manager „Media Literacy Booster”
Acest proiect este finanțat în parte printr-un grant al Departamentului de Stat al S.U.A. Opiniile, constatările și concluziile prezentate în această lucrare sunt ale autorului/autorilor și nu le reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al S.U.A.
