„Sistemul trebuie să se decidă cât mai rapid: rămâne «dinozaur» sau se transformă în «mamifer» înainte ca «meteoritul» să lovească? Se adaptează sau piere? Din moment ce majoritatea vrea «anti-sistem» – iar procesul e, cum spunea și Tocqueville acum aproape 200 de ani, de neoprit, singura opțiune este, spunea tot el, să «îl educi». Revenind la «buzduganul Americii», lumea poate vedea limpede alegerea. Vrei un “anti-Sistem” Trump sau un “anti-Sistem” Obama? Un Joker care să stimuleze infantilismul și ideea că totul este posibil «la un click distanță» sau un politician care, spre deosebire de Sistem, dar și de Joker, nu se ferește să-ți spună ceea ce nu vrei să auzi, și chiar să-ți spună ce-a spus Churchill când a fost numit prim-ministru la începutul celui de-al Doilea Război Mondial – «Nu vă pot oferi decât sânge, trudă, lacrimi și sudoare »? Iar britanicii l-au ascultat – și-au învins”, scria la cald despre alegerile din SUA, Alin Fumurescu.
Au venit alegerile din România, neîncheiate. Despre cum le-a văzut profesorul Fumurescu și care crede că sunt problemele majore ale societăților astăzi, am discutat în interviul care urmează.
Alin Fumurescu este „assistant professor” la University of Houston. A absolvit Facultatea de Filozofie a Universității Babeș-Bolyai şi are două masterate în științe politice, la Institut Européen des Hautes Études Internationales (Nisa) și la Univesity of Missouri. Şi-a susţinut teza de doctorat, „Compromise and Representation: A Split History of Early Modernity“, la Indiana University (Bloomington). Prima ediţie a cărţii Compromisul. O istorie politică și filozofică a apărut la Cambridge University Press, tradusă și publicată ulterior la editura Humanitas.
Ruxandra Hurezean: Domnule profesor, cum ați decriptat ceea ce s-a întâmplat în România la alegerile din această toamnă? Care credeți că sunt principalele probleme care decurg din anularea alegerilor?
Alin Fumurescu: Pricipala problemă nu e ca lumea și-a pierdut încrederea în clasa politică actuală, după cum s-a văzut. Problema majoră e că lumea își pierde încrederea în instituții, care sunt mult mai importante ca factor stabilizator. CCR pare că emite judecăți după bunul plac, fără nicio noimă legală coerentă, faimoasele « servicii » nu pot spune mai mult decât stie tot satul – Rusia și-a vârât coada – dar până acum nimeni nu a găsit dovezi suficient de solide pentru a pedepsi niște vinovați „în carne și oase”, ca să zic așa, nu « dușmanul generic”, la care apelează toată lumea.
R.H.: Cum ați explica ascensiunea lui Călin Georgescu și ce credeți că ar trebui să facă partidele pentru menținerea unui echilibru democratic?
A.F.: Cred că acest domn Georgescu a fost un exemplu de manual despre cum poate fi pregătit „în subterană” un candidat „de laborator”, lansat pe „ultima turnantă elecotrală” departe de canalale media clasice, un mediu complet nesupravegheat nici de cei însarcinați s-o facă, nici de casele de sondare, ș.a.m.d. Recunosc că nu mi-am imaginat că atâta amar de lume își ia informația doar din aceste medii. Mai mult, niciodată nu trebuie subestimată rapiditatea procesului de, pardon!, tâmpire în masă pe care această nouă media se bazeaza și încurajeaza, pentru că din asta trăiește.
R.H.: Atât în Ungaria lui Orban cât și în România, Soros a devenit un dușman, un bau-bau, tot ce poate fi mai amenințător. De ce? Cum ne putem explică valurile repetate de anti-sorosism în estul Europei?
A.F.: Aici explicatia e simplă – omul trăiește mult. A fost un bau-bau clasic în primii ani post-decembriști pentru toate regimurile speriate de o deschidere prea rapidă spre lume și spre valorile occidentale. Acum, a fost doar scos de la naftalină și scuturat de praf. Un nou exemplu de neadaptare. Lumea de azi nu mai e cea de atunci. Ceea ce a „funcționat” atunci nu știu cât mai funcționează astăzi. În rolul lui Soros puteau fi – și sunt – și alte „sperietori de ciori”.
R.H.: Care sunt, în viziunea dvs, cauzele ascensiunii radicalismului, ale „dreptei extremiste” în tot mai multe țări? Este vorba de o criză a democrației? Și dacă este o criză, care pot fi scenariile post-criză?
A.F.: În primul rând, aș vrea să precizez că se folosește prea des eticheta de extrema dreaptă. Republicanii – chiar și aripa MAGA – nu sunt extrema dreaptă, Meloni nu e extrema dreaptă si nici măcar Orban. Expresia începe să își dilueze sensul, la fel ca și nazismul și fascismul. Tot mai multi sunt etichetati naziști (sau fasciști, prentru că lumea nu mai face deosebirea). Obama a fost „nazist”, Trump a fost „nazist”, fasciști avem peste tot, cum ne facem privirea roată. Începe să nu mai însemne nimic.
Pe de altă parte, există și o stângă cu accente extremiste, din SUA până în Franța, Belgia, Italia etc. E drept, aceste mișcări nu au succesul politic sperat, pentru că tind să fie mai dezorganizate, dar sunt un factor contributor la mișcările naționaliste, etc. Un factor iritant, aidoma unei pietricele din papuc.
De ce au aceste partide succes? E un cumul de factori, dar primul ar fi amenințarea percepută de mulți – pe bună dreptate sau nu, nu mai contează – că viața lor tihnită de până acum e sub amenințarea imigranților, a străinilor, a conspirațiilor mondiale. Al doilea ar fi rețele sociale care creează așa-numitele „echo-chambers” în care oamenii se întărâtă, literal, unii pe ceilalți și se creează un spirit de gloată. Or gloata are o altă psihologie, cum zicea clasicul Gustave Le Bon.
R.H.: SUA influențează climatul politic general, spiritul vremurilor. Ce semnal politic îl dă realegerea lui Trump în funcția de președinte după toate acuzele aduse acestui personaj? Cu alte cuvinte, după ce o lume întreagă l-a văzut instigând la violență, îl vedem la Casa Albă. Credeți că există o influență generată de SUA în acest context?
A.F.: Realegerea lui Trump a suflat în pânzele multor mișcări de dreapta naționaliste, pentru că a insuflat speranța. Or, cum toată lumea vrea să fie „în poză” cu administrația americană, lăsând impresia c-ar fi „tovarași de drum”, mulți s-au grăbit să se asocieze, inclusiv de-ai noștri. Concret, însă, administrația Trump, ca orice altă administrație americană, are multe altele mai importante de făcut.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
