joi, 2 decembrie 2021
AcasăNewsletterAna Blandiana: A învăța ABC-ul binelui înseamnă a învăța să reziști tuturor...

Ana Blandiana: A învăța ABC-ul binelui înseamnă a învăța să reziști tuturor extremismelor.

Vă invit să începem acest dialog pornind de la ideea memoriei ca formă de justiție, de recuperare și de argument în fața istoriei. V-am ascultat de curând susținând o conferință la Memorialul Sighet în fața unor studenți și am văzut pe chipurile lor impresia extraordinară pe care ați produs-o. De ce e necesar, de ce e bine ca tinerii să înțeleagă ce s-a petrecut acolo?

Pentru a putea înțelege pe ce lume sunt nu ai cum să înțelegi ziua de azi dacă nu știi nimic despre ziua de ieri din care ea s-a născut. De acum aproape 30 de ani de când am început realizarea Muzeului de la Sighet am spus că el nu trebuie să fie privit ca un drum spre trecut, ci spre prezent. Un prezent din care trebuiau recunoscute reziduurile trecutului. De aici și urgența realizării Memorialului pentru ca tinerii să poată descoperi și înțelege ce au trăit părinții lor adesea fără a înțelege nici ei de ce trăiseră ceea ce trăiseră. În ceea ce privește ideea memoriei ca formă de justiție, ea este răspunsul – dat în urmă cu un sfert de secol când am început Memorialul – felului în care justiția întârzia să facă dreptate victimelor represiunii comuniste, când statul de drept nu se hotăra să înceapă să funcționeze și doar memoria încerca să împiedice vehiculul istoriei să facă marche arrière.

Dacă ar fi să povestiți despre un moment cu adevărat dificil de care v-ați lovit atunci când ați pornit la drum cu acest proiect al Memorialului, care ar fi acela?

Momentul în care, după ce prezentasem Consiliului Europei proiectul gândit și scris împreună cu Romulus Rusan, iar instituția europeană (în care România nu era încă admisă din cauza mineriadelor) l-a luat sub egida sa și l-a editat în engleză și în franceză. Între aflarea la telefon a veștii și primirea prin poștă a celor două broșuri au trecut mai multe zile în care Alianța Civică, în numele căreia fusese prezentat proiectul, a organizat o conferință de presă anunțând că în România se va realiza sub egida Consiliului Europei primul Memorial al Victimelor Comunismului din lume. Urmarea a fost o adevărată revărsare de ură, atacuri și oficiale culminând cu editorialul publicat în două numere ale oficiosului guvernului Văcăroiu „Vocea României” intitulat „Sacrilegiul de la Sighet”. Sacrilegiul era că vindem Consiliului Europei suferința românilor. Momentul dificil despre care mă întrebați a fost însă nu atunci, ci câteva zile mai târziu, când Consiliul Europei, proiect care conținea pe lângă textul nostru un capitol în plus despre cum se vor strânge fondurile pentru realizare. A fost momentul în care am înțeles că noi va trebui să strângem fondurile. Poate să pară ciudat din perspectiva – mult schimbată pe parcursul ultimul sfert de secol – că nu ne gândiserăm nici o clipă în timp ce scrisesem proiectul la banii din care va fi făcut. Presupun că subliminal credeam că, asumându-și proiectul, Consiliul Europei își asumă și realizarea lui. Doar că nu s-a întâmplat așa. Și cum nu puteam sub ploaia de insulte guvernamentale să mărturisim că am înțeles greșit și să dăm înapoi, în următorii douăzeci și opt de ani am fost obligați să fim nu doar cei care au gândit Memorialul ci și cei care l-au realizat. Iar pentru asta a trebuit nu doar să strângem în jurul nostru o echipă entuziasmată de idee și să înființăm o fundație în cadrul legal al căreia să acționeze, ci și să creăm reprezentanțe ale acestei fundații în părțile lumii cu exil românesc: Paris, München, Los Angeles.

ARTICOLE SIMILARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DIN ACEEAȘI CATEGORIE

- Publicitate -spot_img

ULTIMELE ARTICOLE