luni, 6 decembrie 2021
AcasăNewsletterANALIZĂ Bugetul național pentru 2021, bugetul celor 3 tranziții

ANALIZĂ Bugetul național pentru 2021, bugetul celor 3 tranziții

Asociația  ,,Ține de Noi,, București a organizat o dezbatere tehnică a bugetului României pentru anul 2021. Sub genericul ,,Fondurile publice în vreme de pandemie”, au fost invitați să-și spună punctul de vedere in legatura cu bugetul anului 2021  economiști precum Andreea Paul, profesor universitar la ASE București și președinte Inaco, Theodor Stolojan, economist și fost prim-ministru al României, Mircea Cosa, profesor Universitar la ASE București, Ionuț Dumitru, economist- șef Raiffeisen Bank, Gabriel Biriș, avocat de business. Din mediul ONG a participat Elena Calistru, președinte și co-founder  Funky Citizens.

Principalele întrebări la care participanții la dezbatere au trebuit sa  răspundă au fost:

Dacă parametrii macroeconomici pe care e construit bugetul anului 2021 sunt credibili?

Cum văd specialiștii sustenabilitatea deficitului bugetar și  sustenabilitatea deficitului extern si deficitului de balanța de plăți? Provocări speciale ale acestui an?

Dezbaterea a fost moderată de Răzvan Orășanu, președinte Asociația ,,Ține de Noi” și susținută de Fundația Hanns Seidel.

Andreea Paul: ,,Bugetul României ar fi trebuit să fie un buget de dezvoltare. Nu avem  un buget al proiectului de țară numit România Educată’’.

Elena Calistru: ,,Dacă ne uităm la acei indicatori de performanță și la felul în  care sunt adăugați la indicatorii financiari, pare cumva că cineva fie a pus din pix, fie i-a pus ca să fie frumos”

Theodor Stolojan: ,,Ne împrumutăm să finanțăm în continuare consumul”.

Mircea Cosa: ,,Din punctul meu de vedere, acest buget este un buget care nu e chiar buget.”

Ionut Dumitru: ,,Trebuie să închidem portițele de optimizare fiscală pe care le-am tot deschis și le-am multiplicat în ultimii ani, care, după părerea mea, nu își mai au niciun sens.”

Gabriel Biris: ,,Este absolut ridicol să mai vorbim de solidaritate la contribuția de sănătate.”

Andreea Paul: ,,Bugetul României ar fi trebuit să fie un buget de dezvoltare.

„De ce nu am avut o dezbatere publică foarte serioasă despre programul național de reforme și investiții?

Noi trebuie să pornim în  construcția bugetului țării de la întrebări fundamentale ce țin de calitatea vieții oamenilor, adică nu poți construi un viitor fără să te uiți la indicatorii de bază ce țin de criza umană actuală.,,

Vă dau  exemplele unde România este din păcate pe primele locuri în Europa la abandon școlar. Avem milionul de elevi fără bacalaureat, suntem pe ultimele locuri la testele de evaluare internațională Pisa, suntem cu cele mai mici rate de angajare a tinerilor absolvenți, suntem națiunea cu cea mai puțină activitate fizică, adică cu foarte puțin sport.

Și iată cum în viitor sigur că se vor încărca cheltuielile cu sănătatea doar pentru că nu ne aplecăm la cauza problemelor și mergem întotdeauna doar să pansam, să gestionăm efectele bugetului și toți indicatorii ce țin de deficit bugetar, balanță comercială, deficit extern, dobânzi. Parametrii macroeconomici trebuie să își regăsească răspunsul în calitatea vieții umane și asta este ceea ce mi-aș dori să văd în acest buget, o dezbatere și un program național de reforme și de investiții.

Dacă nu vom ataca cea mai mare problema pe care noi o avem, noi trăim astăzi cea mai puternică criză umană și ea se reflectă în industrie, se reflectă în educație, în administrația publică, în toate sferele vieții de zi cu zi.

Bugetul României ar fi trebuit să fie un buget de dezvoltare și aici vine și primul meu mesaj. De ce nu am avut o dezbatere publică foarte serioasă despre programul național de reforme și investiții, pentru că aici aș fi vrut să plece cu adevărat croirea unei  idei a unui buget al României Educate, un buget al dezvoltării, așa noi nu avem nici un buget al proiectului de țară numită numit România Educată, nici un buget verde, nici un buget al digitalizării, nici un buget al transformării economiei spre una bazată pe cunoaștere.

 Noi astăzi avem de gestionat un adevărat faliment al școlii și al sistemului sanitar deopotrivă. De ce din parametrii macroeconomici lipsesc date umane ce țin de calitatea vieții cum ar fi de pildă 1 milion de elevi fără bacalaureat sau unul din patru tineri cu vârsta între 20 și 34 de ani absolvenți de diferite studii sunt neangajați sau nu știu de ce unul din patru copii cu vârsta între 7 și 9 ani sunt obezi și supraponderali, adică de ce nu ne adresăm cauzelor, pentru că așa se justifică încărcarea cu cheltuieli cu risipa, cu ineficiență în alocările bugetare în domenii cheie. Uităm  o estimare care e foarte serioasă până în 2030,  500 de mii de copii între 5 și 19 ani vor suferi de obezitate în absența unor intervenții de fond.

 Așa se face că astăzi noi am ajuns să fim pe ultimele locuri în Europa, la abandon școlar la liceu suntem pe primul loc în Europa, pe ultimele locuri la testele PISA de evaluare internațională, avem cele mai mici rate de angajare, avem cea mai puțină activitate fizică în rândul adulților, adică lipsa sportului, toate astea sunt lucruri elementare.

 Dar aceasta este cauza problemei și anume calitatea vieții oamenilor și dacă înțelegem că laboratorul viitorului nostru este cu adevărat școala, haideți să mergem să ne uităm puțin la ce se întâmplă în bugetul Educației și acolo o să vedeți că se povestește foarte frumos, în primul rând că în dezbaterea publică s-au lansat cifre care n-au nicio legătură cu cifrele existente în bugetul pus pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, unii zic că scade, unii zic că crește, se bat cap în cap cifrele.”

Elena Calistru: Pe bugetul actual nu am avut parte de o dezbatere reală cu societatea

Atenție!  Guvernul central nu va putea și nici nu are capacitatea, dacă ne uităm la fluxurile financiare între Bruxelles și București vom observa că în general România a reușit să absoarbă în jur de 4 miliarde pe an. Cam acolo este capacitatea.

În  aceste zile se întâmplă un efort de dezbatere, din păcate este doar un efort de dezbatere pe PNDL nu și pe buget, de parcă ar fi două lumi diferite, iar asta este într-adevăr o șansă ratată pentru că PNDR-ul și bugetul de stat ar trebui să meargă mână în mână, dar dacă tot e să-l dezbatem, să îl dezbatem la pachet.

O primă observație ar fi că pe bugetul actual nu am avut parte de o dezbatere reală cu societatea.

 Dacă ne uităm la cum arată bugetul acesta, teama imi este că în execuție vom avea o realitate mult diferită față de ce vedem acum pe cifre. România stă prost pe credibilitate bugetară, mai ales în ceea ce ține de execuția cheltuielilor pentru investiții, cheltuieli de capital din fonduri naționale dar și cheltuielile de investiții din fonduri europene nerambursabile sau din fonduri rambursabile.

 Unul dintre lucrurile despre care vorbim foarte, foarte rar este că bugetul mare este puternic influențat de ce se întâmplă la nivel de unități administrativ-teritoriale.

Acolo avem mari mari probleme și din păcate în acest buget nu vedem niciun fel de măsură pentru a reașeza o realitate cu care nu doar municipalitățile și majoritatea unităților administrativ-teritoriale se confruntă deja de ani de zile, cu instabilitate si  nepredictibilitate.

Nu se știe de la an la an pe ce cote și sume defalcate să se bazeze În fiecare an se fac derogări prin legea bugetului de stat de la legislația privind finanțele publice locale.

 Nici în acest moment nu avem un cod al finanțelor publice  la nivel central și al finanțelor publice la nivel local, ceea ce evident duce la lipsa de predictibilitate foarte importantă din bugetul general consolidat în ceea ce se întâmplă la la nivel local.

Atenție! Guvernul central nu va putea și nici nu are capacitatea, dacă ne uităm la fluxurile financiare între Bruxelles și București, observăm că în general România a reușit să absoarbă în jur de 4 miliarde pe an. Cam acolo este capacitatea.”

Theodor Stolojan: Veniturile bugetului au o creștere de 13,1 la sută

România se află în fața a trei tranziții pe care trebuie să le parcurga simultan și anume tranziția la economia verde, tranziția la economia digitală și din păcate pentru România, spre deosebire de celelalte țări, cele mai multe din Uniunea Europeană, noi avem și tranziția la economia bazată pe cunoaștere.

Dacă ne uităm la cifrele macro, suntem într-o situație inedită în acest an 2021 pentru că ne comparăm pe de o parte cu 2020, care a fost un an marcat de pandemie cu o descreștere a Produsului Intern Brut, dar este la fel de interesant să comparăm 2021 cu 2019, care a fost anul în care economia mergea fără nici un impact pe care l-a determinat pandemia.

 Îngrijorarea mea a fost, pentru că știam că Guvernul are această constrângere de a veni cu o reducere a deficitului, ca pondere în Produsul Intern Brut, asta era clară pentru orice economist din România că un deficit de 10 la sută nu mai putea fi susținut, și în aceste condiții îngrijorarea mea era dacă nu cumva vor cădea în păcatul de a face o evaluare, o supraevaluare a veniturilor pe teoria arhicunoscută că reducem evaziunea și așa mai departe.

Dacă luăm o creștere a PIB ului în termeni nominali de 7,3 la sută, veniturile bugetului au o creștere de 13,1 la sută.

 Dar dacă dăm afară din veniturile bugetului veniturile din fondurile UE, care au o creștere de 41% ajungem la o creștere a veniturilor bugetului de numai 9,9 la sută, deci față de 13,1, o reducere cu trei puncte procentuale, o diferență ceea ce față de o creștere a PIB-ului de 7,3 la sută sigur nu ridică mari semne de întrebare, dacă ne comparăm mai mult cu veniturile bugetului în aceeași construcție, mai puțin cele din TVA din anul 2019, sigur că ne putem uita în structură, singurul loc unde într-adevăr apare o anumită presiune, în sensul că sunt prevederi de creștere la taxa pe valoarea adăugată care într-adevăr a reușit 14% la sută față de 2020, ceea ce e și normal ,a fost o cădere în 2020 și are o creștere de 6,6 la sută față de 2019, care a fost un an care funcționa din plin.

S-a mers pe ceea ce se știe, recuperare din datorii, din arierate, evaziune și așa mai departe.

În ce privește cheltuielile, problema  mare este că avem o creștere impresionantă la dobânzi, ceea ce e normal față de împrumuturi și bineînțeles dacă ne uităm față de 2019 este o cheltuială cu aproape 25%  mai mare la asistență  socială din motivele prea bine cunoscute.

În același timp, sigur marcăm descreșterea deficitului de la 102 miliarde la 80 de miliarde deficitul bugetului.

 Sigur acest deficit este încă mai mare decât cheltuielile pentru investiții de 61 de miliarde, deci iată  avem circa 19 miliarde deficit.

Deci ne împrumutăm să finanțăm în continuare consumul.

Ca probleme  care le văd în continuare pentru finanțele publice din Romania, sunt în primul rând domeniul sănătății, unde dacă băgăm bani mai mulți nu obținem nimic în plus, pentru că acest domeniu al sănătății a rămas în continuare, aproape funcționează la fel cum funcționa în urmă cu 25 de ani, aceleași principii, aceleași probleme, aceeași risipă, aceeași corupție. Aicea e nevoie de reformă. Este limpede. Reforma e foarte dificilă.

Eu aș vrea să punctez un singur lucru, că România se află în fața a trei tranziții pe care trebuie să le parcurgem simultan și anume tranziția la economia verde, tranziția la economia digitală și din păcate pentru România, spre deosebire de celelalte țări, cele mai multe din Uniunea Europeană, noi avem și tranziția la economia bazată pe cunoaștere.”

Mircea Coșea: România produce sub media europeană

Creșterea șomajului e un pericol major, dar ar trebui  să fie continuată reforma administrativ-teritorială pentru că noi avem în România un număr exagerat de mare de unități administrativ teritoriale față de teritoriu și populație.

 Un buget ar trebui sa fie un instrument de politica economica pentru o economie liberă. Statul nu mai poate interveni centralizat. Ca în toate celelalte țări cu democrație din piață, bugetul este un instrument de politică economică în sensul în care  orientează  economia prin distribuirea fondurilor și prin intenția pe care o are de a ajunge într-un anumit punct. Nu prea văd acest punct.

De aceea, bugetul acesta eu îl consider ca pe un cont contabil bine realizat, dar un cont contabil care  încearcă să facă în așa fel încât cheltuielile  să fie suportabile fata de anumite venituri.

Aici  apare o dificultate din punctul meu de vedere, aceea că există o anumită reticență în a forța crearea de venituri mai mari. Sigur că e foarte greu acum să mărești colectarea, dar ea trebuie să fie un obiectiv central după părerea mea pentru că prin tăierile care se fac și nu prea sunt extraordinar de bune aceste tăieri, nu va putea realiza scăderea de deficit pe care o propune.

Deci ar trebui ca să existe din acest punct de vedere și o anumită sa zicem intenție  pe care nu o văd în buget, de a  trece la o reforma.

 Calculând în termeni de valoare adăugată, România produce sub media europeană.

Iar ca urmare a structurii economice pe care o avem, partea cea mai dură este aceea că o mare parte, 70 % din valoarea adaugata pe care o avem în România  pleacă pe două căi din România, mai puțin pe prețurile de transfer.

Cred că cea mai importantă problemă a României în viitor ar fi trebuit să fie antamata încă din acest an, este deficitul comercial. Importăm aproape 78 la sută din ceea ce consumăm în  România, iar dacă mergem pe investiții, așa cum bugetul își propune, vom mări deficitul pentru că în momentul de față România nu produce.

 Importăm și beton și fier beton, importăm tot ceea ce înseamnă construcții, infrastructură.

 Deci aici ar fi trebuit după părerea mea sa apara o mica idee, o strălucire în legătură cu o anumită restructurare în sensul reducerii imediate încă din acest an a importurilor, ar fi trebuit să fie introdus în buget cred eu o idee pe care de mult timp o susțin și nu sunt singurul care fac asta.

De aceea există posibilitatea pe termen scurt să pompam  pe piață o cantitate importantă de produse prelucrate în țară, procesate în țară din materia prima pe care o avem.

 Anul 2020 a fost un an cu  o situație meteo proastă, dar și în aceste condiții România a pierdut pe câmp cam 30% din producția de legume și fructe pe care nu poate să le proceseze.

 Nu mai vorbesc de faptul că exportăm produse neprelucrate, cereale și așa mai departe și importăm produse, culmea  prelucrate mediu.

 Altceva ce a ocupat acest buget este faptul că în mare parte nu se merge pe direcția cea mai sigură de reducere a cheltuielilor. Se vorbește foarte mult de cheltuielile din sectorul public unde nu se pot face prin tăieri sau restructurări de personal.

Creșterea șomajului e un pericol major, dar ar trebui să fie continuată reforma administrativ-teritorială pentru că noi avem în România un număr exagerat de mare de unități administrativ teritoriale față de teritoriu și populație.

 Ori asta consumă foarte mult, în condițiile în care bugetul nu ne mai asigură veniturile în proporția în care ar trebui, acolo se vor întâmpla niște lucruri care deja se întrevad și anume  creșterea de taxe și impozite care vor dezechilibra anumite obiective pe care Guvernul le are din punctul de vedere al inflației și a puterii de cumpărare.

 Alt element care m-a surprins este faptul  ca prea multe din elementele care sunt cuprinse în buget sunt bugetate sau finanțate prin fonduri europene.  Fondurile europene vor intra in România probabil la capacitatea pe care o dorim noi abia la sfarsitul acestui an sau chiar anul viitor.

 Nu văd posibilitatea de relansare fără o anumită creștere de acum periculoasă a îndatorării, pentru ca o mare parte din cheltuielile pe care bugetul vrea să le facă vor fi în continuare finanțate din datorii.”

Ionuț Dumitru: Se pleacă de la ideea că în următorii patru ani anvelopa de salarii în sectorul bugetar rămâne aceeași

Noi trebuie să tratăm problema bugetului într-un context mai larg de reforme profunde în foarte multe domenii pentru că avem foarte, foarte multe probleme pe care trebuie să le adresăm.

Perspectivele s-au îmbunătățit destul de bine si in  America și în Europa, cifrele au ieșit semnificativ  peste așteptări în ultima perioadă,  chiar dacă nu mai avem un accident la orizont legat de pandemia covid, adică să  mai avem o nouă contagiune, nouă tulpină, alte probleme, as spune că sunt șanse de revenire destul de bune anul acesta.

Spre  exemplu, dacă am rămâne la nivelul de activitate din decembrie din trimestrul IV de anul trecut,  adică dacă anulăm toate cele patru trimestre, ceea ce este un scenariu extrem de negativ, creșterea economică ar fi aceasta 3,5 la sută anual. Tind să cred că vom avea creșteri economice trimestriale și probabil  destul de bune daca încă o dată nu vom mai avea noi accidente ori noi probleme cauzate de pandemie și cred că avem șansă să avem o creștere economică mai bună decât cea luată în calcul în buget, dar nu cred că asta e problema bugetului.

Probabil că veniturile sunt ușor subevaluate, însă cred că problema bugetului este mai degrabă una de termen mediu. Noi avem de făcut o ajustare foarte mare, de la aproape 10 % să mergem în 3 % în câțiva ani de zile. Ori dacă ne uităm la proiecția bugetară pe termen mediu care însoțește bugetul, știm că Guvernul vine și cu strategia fiscal bugetară cu proiecție pe termen mediu.

Observăm că acolo intenția, daca e una serioasă, cel putin este aceea de a face ajustarea doar pe partea de cheltuieli.

Veniturile sunt proiectate a rămâne în linie, să zicem, sau avem o dinamică în linie cu activitatea economică, adică ca procent din PIB veniturile din taxe și impozite, dacă scoatem partea de fonduri europene din taxe și impozite, proiectiile  sunt mai mult sau mai puțin constante pe următorii patru ani, în timp ce partea de cheltuieli este proiectată a scădea masiv în special cheltuielile cu salariile, cu asistența social, cu bunuri și servicii și cred că lucrul ăsta sincer mi se pare nerealist.

Adica să credem că o ajustare doar de 7 puncte procentuale din PIB se poate face doar pe cheltuieli. Nu cred că e posibil.

Spre exemplu, la cheltuielile de personal și anul acesta și anul viitor anvelopa bugetară de cheltuieli de personal chiar și în termeni nominali este aceeași. Nu numai atât, dar și în 2023 și 2024 e o creștere nesesizabilă as spune.

Deci practic se pleacă de la ideea că în următorii patru ani anvelopa de salarii în sectorul bugetar rămâne aceeași, este înghețată, ceea ce sincer nu știu dacă este realist.

Am reușit să ajustăm în termeni nominali anvelopa bugetară în termeni de procent din PIB, evident mai mult decât atât doar când am redus salariile cu 25 la sută și am redus numărul de personal în sectorul public cu mai bine de 10 la sută.

 Iarăși nu cred că este realist dacă nu implementăm niște reforme foarte profunde pe fiecare categorie de cheltuieli, adică să revizuim spre exemplu schema de personal în sectorul public.

Revizuim schema de salarizare în sectorul public și apropo, se discută foarte mult în spațiul public despre problema cheltuielilor de salarii în sectorul public, însă cred că trebuie să săpăm un pic in date și să vedem că de fapt problema este una de salarizare în sine la nivel agregat numărul de personal în sectorul public evident că intra sectorial.

 E o problemă pe care trebuie să o adresăm, că avem prea puțini plătitori de taxe și impozite. Deci aș spune că nu avem baze solide să spunem că numărul agregat de personal în sectorul public este unul mare, după standarde europene evident.

 Dacă ne comparăm cu celelalte state europene, e mai degrabă o problemă a facturii sociale, a salariilor, mult mai mare decât media europeană, cel aproape 12% din PIB, după standarde europene, cheltuieli de personal față de 10 și un pic de media europeană, este mai degrabă una de salarizare în sine.

 Adică nu poți să faci o ajustare bugetară atât de mare dacă nu te uiți și pe partea de venituri, când ai doar 27% din PIB taxe și impozite colectate față de medie de 40 la nivel european. Evident, media europeană înseamnă și taxe mult mai mari ca la noi. Dar totuși sunt țări din jurul nostru, Bulgaria spre exemplu, care are 30 la sută din PIB venituri din taxe și impozite.

 Eu cred că ajustarea bugetară nu e posibilă dacă nu reușim să îmbunătățim și colectarea taxelor și impozitelor.

Toate sistemele de reduceri sau de (să zicem) regimuri preferențiale pentru diverse categorii de salariați, este vorba de IT-iști, e vorba de constructori, e vorba de alte categorii care beneficiază de un regim preferențial. De asemenea cred că trebuie revizuit.

 Nu pot să susțin un asemenea sistem în care, de exemplu, avem impozit pe venit de 10 la sută, cel mai mic din Europa, dar totuși sunt categorii sociale întregi care nu-l plătesc nici măcar acel procent de 10 la sută.

Fără reforma degeaba cresc bugetele, si în sănătate cheltuim  foarte mulți bani ca sume absolute, ca procent din PIB fiind destul de puțin față de celelalte state din Europa. Dar dacă te uiți pe bugetele sănătății, an de an ele au crescut și s-au dublat, triplat față de acum niște ani de zile. Totuși nu prea se vad efecte.

Deci noi trebuie să tratăm problema bugetului într-un context mai larg de reforme profunde în foarte multe domenii, pentru că avem foarte foarte multe probleme pe care trebuie să le adresăm.”

Dezbaterea a fost moderată de Răzvan Orășanu, președinte Asociația ,,Ține de Noi” și susținută de Fundația Hanns Seidel.

Marius Daea
Marius Daea este jurnalist cu o experiență de peste 27 de ani în presa scrisă, radio și TV. A început în anul 1993, ca reporter corespondent din Gorj pentru Radio România Oltenia Craiova. Din anul 1998 și-a continuat activitatea profesionalî ca reporter și realizator TV la Antena 1 Târgu Jiu. Din 2004 până în 2010 a fost directorul acestei stații locale. Marius Daea este licențiat în Relații Internaționale și Studii Europene. Este membru al Earth Journalism Network Washington DC, Internews Europe Londra și al Clean Energy Wire Berlin. De asemenea, membru asociat al Federației Europene pentru Jurnalism de Știință. Lucrează ca reporter freelancer de investigație pentru Newsweek Romania.
ARTICOLE SIMILARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DIN ACEEAȘI CATEGORIE

- Publicitate -spot_img

ULTIMELE ARTICOLE