PSD vrea să oprească valul de scumpiri care s-a abătut peste România printr-o serie de măsuri criticate puternic de economiști pentru că efectul ar putea fi devastator pentru producători și comercianți, apoi i-ar afecta și mai rău pe români.
PSD analizează plafonarea prețurilor la 8 alimente de bază, printre care s-ar număra făina, uleiul, zahărul, laptele, ouăle și două sortimente de carne, pentru o perioadă de maximum șase luni.
„Eu o să am discuţii în aceste zile atât cu producătorii, cât şi cu reprezentanţii hipermarketurilor, să venim cu o soluţie cât mai uşoară şi cât mai accesibilă. Am văzut ce a ieşit – că revenim la raţionalizări, la cupoane. Este exclus aşa ceva, dar statul trebuie să ia anumite măsuri să nu vină unii să speculeze această lege. (…)
În cadrul legal nu poate fi decât limitată pe o perioadă de timp, pentru că altfel intervenim într-o piaţă liberă pe care ne-am dorit-o cu toţii. Eu unul nu îmi doresc să mă întorc la comunism”, a confirmat la începutul lui februarie și Marcel Ciolacu, președintele PSD, că partidul analizează o astfel de variantă.
Afacerile se vor închide, opțiunile se vor restrânge semnificativ
Limitarea prețurilor la alimente prin lege ar avea un efect pervers: produsele plafonate ar dispărea de pe piață, avertizează economiștii, care au explicat că într-o economie de piață nu poți interveni cu măsuri care amintesc de economia comunistă planificată.
Cristian Păun, profesorul la Academia de Studii Economice (ASE) București, a dat un exemplu ușor de înțeles despre ce s-ar putea întâmpla dacă se plafonează prețul la lapte.
„Prețul unui produs este diferit în funcție de foarte multe caracteristici. Cele mai importante care explică diferența de preț la lapte țin de:
1. Calitatea produsului: laptele cu grăsime 1.5% este mai ieftin decât cel cu grăsime 3,5% care, la rândul său, e mai ieftin decât cel cu grăsime 3,7%.
Diferențele de preț pot fi semnificative prin raportare la prețul final.
2. Distanța dintre producător și consumator: laptele într-un magazin dintr-un sat mai îndepărtat va fi întotdeauna mai scump decât cel dintr-un magazin mai apropiat de producător. Laptele care trece prin mai mulți intermediari până la consumator (din motive legate de distanță) va fi mai scump decât cel care trece prin mâna unor mai puțini intermediari.
3. Valabilitatea produsului: laptele proaspăt care se strică mai repede (cel nepasteurizat) este mai scump decât cel care se strică mai greu (cel UHT, de exemplu), diferențele de preț sunt semnificative;
4. Modul în care este produs: laptele non-BIO este mai ieftin decât laptele BIO, diferențele de preț sunt semnificative;5. Modul în care este ambalat: un ambalaj simplu (pungă) este mai ieftin decât cel ambalat în cutii de carton speciale;
6. Cantitatea produsă și tehnologia folosită: cei care produc cantități mari (marii producători) pot oferi un preț mai mic decât cei care produc cantități mai mici. Cei care sunt mai automatizați pot produce un lapte cu un preț mai bun decât cei care sunt neautomatizați. E vorba de economii de scară.
7. Laptele de capră și laptele de bivoliță sunt mai scumpe decât cel de vacă din motive legate de cantitatea care poate fi obținută de la aceste animale. Există diferențe de preț semnificative între laptele de vacă și cel de capră sau bivoliță. Ce produce plafonarea prețului la lapte în acest caz?Plafonarea prețului presupune o intervenție brutală în mecanismul de producție.
Politicianul populist va dori să seteze un preț al laptelul CÂT MAI MIC, pentru a face pe placul alegătorului său. Deconectând complet prețul de la toate aceste elemente care îl diferențiază în piață, vom ajunge la efecte adverse”, a scris Cristian Păun.
De ce va dispărea laptele de pe piață
Economistul a explicat că, prin plafonarea prețului cât mai jos, toate variantele de lapte vor fi obligate să se alinieze aceluiași tarif, diferențierile fiind forțate să dispară.
„De fapt, prin plafonare, oferta va fi forțată să se ajusteze radical la un preț semnificativ mai mic.
Asta înseamnă, de fapt, că vor dispărea rapid de pe piață: laptele disponibil în zonele cele mai îndepărtate de producători (zonele rurale, zonele izolate cu magazine mici); laptele BIO; laptele pasteurizat; laptele cu grăsime mare (3,5% / 3,7%); laptele produs de producătorii mici; laptele produs de producătorii care nu pot să își automatizeze foarte mult procesele de producție; laptele ambalat la cutii/sticlă. Laptele de capră sau bivoliță.
În concluzie, toți cei care produc așa ceva vor avea probleme reale în urma acestei aberații prezentată ca mare soluție la creșterea și volatilitatea prețurilor. Afacerile se vor închide, opțiunile se vor restrânge semnificativ, concurența va fi afectată.
În pasul imediat următor, prețurile la laptele rămas în piață (cel cu grăsime redusă, cel non-BIO etc.) vor fi mai mari din motive legate de deteriorarea mecanismelor de piață prin intervenția brutală și populistă a statului în mecanismele pieței.
Va fi ca în comunism: vom avea bani cu care nu avem ce să cumpărăm. Visul oricărui socialist: cerere agregată ridicată din pix la cer, cu ofertă apropiată de zero dar foarte eficient raționalizată (pe cartelă)”, a precizat profesorul de la ASE.
Nu există o intervenție în prețuri care să funcționeze
Cristian Păun a mers și mai departe cu explicarea efectelor negative aduse de plafonarea prețului la lapte, plecând de la premisa că va fi plafonat doar un singur produs, cel mai probabil varianta cea mai ieftină. Doar că, în ciuda a ceea ce spune Marcel Ciolacu, că legea de plafonare va bi ine gândită, economistul arată că orice intervenție ar afecta.
„E iluzia ascunsă în spatele frazei: comunismul este bun dar a fost prost aplicat! Rafinarea măsurilor intervenționiste nu le face mai puțin absurde sau mai puțin falimentare. Nu le scade din consecințele distructive evidente.
Doar amână falimentul, doar eșalonează pe o perioadă mai lungă problemele. Plafonând prețul la lapte, alegând oricare dintre variantele de lapte din piață, vom ajunge fix la același efect: laptele în zonele izolate, laptele produs de ferme mici cu economii de scară reduse, laptele produs manual etc. vor dispărea urgent de pe piață. Să presupunem că plafonăm prețul la laptele cel mai ieftin, cel de 1,5% grăsime, non-BIO, ambalat în pungi de plastic etc.
Admitem că statul poate detalia toate aceste amănunte prin lege, deși nu poate. Laptele va dispărea instant din piață, cu efecte directe pe tot lanțul de producție. Este fix laptele pe care îl poate produce majoritatea producătorilor români.
Ce va cumpăra românul? Laptele rămas care va avea un preț mai mare pentru că are un cost mai mare (BIO e mai scump, cel din import e mai scump etc.). Adică, cu preț plafonat cât mai jos pentru un singur tip de lapte, consumatorul pe care pretinzi că vrei să îl protejezi va plăti mai scump pe laptele de care are nevoie, indiferent de cum faci această plafonare”, a avertizat Cristian Păun, profesor la ASE București.
Ungaria, un model economic greșit
Modelul pe care îl ia în calcul PSD este Ungaria. De la 1 februarie, în Ungaria, 6 alimente de bază, între care pâinea, zahărul, pulpa de porc sau pieptul de pui, au prețuri plafonate.
O primă reacție a și apărut la decizia luată de guvernul lui Viktor Orban: un lanț de magazine a stabilit și cât poate să cumpere un client, respectiv cel mult 10 kilograme de zahăr ori de făină, 12 litri de lapte și 10 de ulei.
„Făcând abstracție că dl. Orban se află în campanie electorală, măsura plafonării duce la încetarea activității unor firme producătoare și la raționalizarea alimentelor. (…)
Daca preturile sunt plafonate, mulți producători nu vor avea stimulentul necesar să mai producă sau vor produce mai puțin, întrucât venitul lor se reduce sau se anulează, fiind forțați să vândă la un preț mai mic sau egal cu costul de producție.
Același lucru este valabil și pentru comercianți, care nu mai sunt stimulați să vândă, dacă nu au o marjă de profit. Prețul arată valoarea mărfii și totodată conține o informație: îți spune câți oameni sunt interesați de o marfă și tot așa producătorii știu ce au de făcut: produc sau nu”, a scris pe Facebook și economistul Valentin Ionescu.
Reducerea TVA la alimente, o soluție
În momentul în care prețul nu mai exprimă o informație reală, determinata de cerere, oferta este distorsionată. Când apare penuria, atunci comercianții majorează prețurile. Dar nu o fac legal, ci ilegal, pentru că la raft nu au voie să vândă decât la preț impus.
„Și atunci marfa dispare de la raft și este vândută pe sub mână la prețul real. Se mai poate întâmplă și altceva: să se continue producția unei mărfi, dar la o calitate redusă, care să se încadreze în costuri cauzate de prețuri impuse. Ne aducem aminte că în comunism aveam mărfuri de proastă calitate.
Prin urmare, plafonarea prețurilor la mărfuri de baza nu folosește la nimic.
Sigur că fiecare o să pretindă că prețurile au crescut mult în ultimile 12 luni și că suntem jupuiți de comercianți. Păi asta înseamnă un dezechilibru între cerere și ofertă, cauzat de prețuri la energie, de canalele de distribuție, de faptul că nu există suficienți producători în piață, ori alte cauze”, a menționat economistul.
Valentin Ionescu scrie că o reducere temporară a valorii TVA la alimente cu 4 procente, de la 9% la 5%, ar fi o soluție de moment pentru reducerea prețurilor.
Important este că guvernul să nu exagereze introducând plafonarea prețurilor. La alimentele de bază prețurile au crescut, dar nu se compara cu majorarea prețurilor la energie, astfel încât guvernul să fie determinat să intervină.
Nu înțeleg propensiunea asta de a copia din Ungaria ce este mai prost. La fel s-a procedat și cu taxa de clawback, copiată tot de la vecinii nostrii maghiari și vedem rezultatele negative: nu avem producători în industria farmaceutică stimulați să producă medicamente originale”, este comparația făcută de Valentin Ionescu.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
