Guvernul premierului bulgar Kiril Petkov a căzut, prin moțiune de cenzură, iar Bulgaria se vede din nou în instabilitate politică. Ce urmează a explicat, pentru PressHUB, jurnalistul bulgar Vladimir Mitev. Acesta este fondatorului blogului Podul Prieteniei (https://movafaq.wordpress.com), în care scrie despre Bulgaria și România.
Criza politică care a dus la căderea, la Sofia, a guvernului lui Kiril Petkov a provocat o mulțime de proteste și contraproteste. Partenerii Bulgariei încep să se îngrijoreze că instabilitatea politică a revenit în societatea bulgară. Există temeri legate de o posibilă creștere a tendințelor pro-rusești. Iar partenerii occidentali sunt îngrijorați de faptul că măsurile întreprinse de guvernul Petkov pentru a promova „schimbarea” – de exemplu, reducerea accesului oligarhiei la banii statului – ar putea fi anulate.
Aceste temeri ar putea fi în continuare justificate, dar evoluția politică bulgară nu trebuie să fie văzută ca un joc cu sumă nulă, în care pendulul se deplasează fie spre SUA, fie spre Rusia. Mai degrabă, se observă suprastructura unei societăți care trece printr-o transformare de la regimul de lungă durată al „stabilocrației”, sub conducerea premierului Boyko Borissov, care s-a încheiat anul trecut cu decapitarea acestuia.
Bulgarii sunt interesanți și merită implicare nu doar atunci când sunt conduși de un prim-ministru cu aspect de John Travolta, adică carismatic. Bătălia pentru modernizarea și „schimbarea” țării va continua indiferent de formula de guvernare. Și poate că o înțelegere corectă a societății bulgare, a contradicțiilor și a esenței acesteia, ar putea ajuta chiar procesul de schimbare.
Bătălia oligarhilor bulgari
Încă nu este bine înțeles de toată lumea că guvernul lui Kiril Petkov, guvernul „schimbării”, a fost format din patru partide cu profiluri politice și afinități geopolitice foarte diferite. Este o adevărată enigmă cum a reușit Petkov, etichetat drept „antirus”, să colaboreze cu Partidul Socialist Bulgar, retoric rusofil.
Un alt aliat al premierului Petkov a fost partidul populist „Există un astfel de popor”, care a fost acuzat de importanți politologi liberali că este un geamăn al Mișcării pentru Drepturi și Libertate – partidul turcilor bulgari, al cărui membru în Parlament este cunoscutul om de afaceri Delyan Peevski. Actuala criză politică a fost creată de plecarea din guvern tocmai a partidului „Există un astfel de popor”.
Mai multe amănunte despre situația politică din Bulgaria aici.
După votul de neîncredere primit de guvern în Parlament, Deylan Peevski a anunțat că demiterea cabinetului Petkov a fost primul pas în lupta împotriva oligarhiei. Doar că Peevski însuși este sancționat în SUA, în temeiul Legii Magnitskyi.
Ceea ce a vrut să spună parlamentul Mișcării pentru Drepturi și Libertate prin afirmația sa despre oligarhie este că sistemul politic bulgar este marcat de mai bine de un deceniu de tensiuni între doi oameni de afaceri – el însuși și Prokopiev.
Deputații Mișcării pentru Drepturi și Libertăți repetau în mod constant că guvernul Petkov reprezintă interesele lui Prokopiev. În același timp, premierul Petkov și echipa sa îl acuzau pe procurorul-șef Ivan Geshev că este compromis, aparent din cauza legăturilor sale cu Peevski.
Ce a însemnat schimbarea?
Când guvernul Petkov a fost format, în decembrie 2021, era o mare așteptare pentru schimbare și modernizare după anii de atemporalitate sub Borisov. Dar ce a însemnat de fapt schimbarea? În primele luni, părea să însemne că procurorul-șef trebuia înlocuit cu cineva care să facă anticorupție într-un mod „incoruptibil”, în conformitate cu înțelegerile guvernului.
Dar, în ciuda presiunilor, acest lucru nu s-a întâmplat – procurorul-șef a păstrat sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii.
Apoi, Petkov, simțindu-se aparent insuficient de puternic, a încercat o procedură juridică neobișnuită și rar utilizată, prin intermediul Ministerului de Interne, în loc de Procuratură, acuzându-l pe Borisov pentru presupusul său exercițiu de șantaj.
Borissov a fost eliberat după 24 de ore fără acuzații și a obținut profilul de victimă, în ciuda asocierii sale îndelungate cu diverse infracțiuni. Așadar, utilizarea de către Petkov a retoricii și conceptelor anticorupție s-a dovedit în cele din urmă a fi inutilă.
O altă strategie de schimbare folosită de guvern a fost cea prin care încercat să oprească fluxul de bani de la stat către firmele și sectoarele care prosperau în timpul guvernului Borissov – construcții, transporturi etc.
Aceste eforturi au dus la proteste uriașe, în care angajatorii din aceste sectoare și-au luat muncitorii pentru a bloca drumurile sau a protesta la Sofia sub sloganul că statul a semnat contracte sau că oamenii trebuie să își câștige existența.
De asemenea, guvernul a închis o firmă de verificare sanitară la principalul punct de trecere a frontierei cu Turcia, susținând că aceasta era asociată cu „mafia” oligarhiei.
Concluzia din toate acestea este că, în Bulgaria, afacerile au aparent nevoie de reprezentare guvernamentală pentru a funcționa. Politica este locul în care întreprinderile sau sectoarele de afaceri obțin influență și „înțelegere” din partea puterii executive – fie că este vorba de construcții și transporturi auto, fie de finanțe și IT.
Creșterea salariilor, a patra strategie
Cea de-a patra strategie de schimbare gândită de guvern a fost politica veniturilor. Executivul a majorat semnificativ pensiile, un gest aparent favorabil alegătorilor în general mai în vârstă ai Partidului Socialist Bulgar.
Aceasta a demonstrat dezvoltarea unei identități dinamice între tinerii reprezentanți dinamici ai mediului de afaceri (întruchipat de ministrul Finanțelor Assen Vassilev) și membrii mai în vârstă și neprivilegiați ai societății bulgare, un proces care ar putea, eventual, să vindece rănile tranziției, lăsate nevindecate de Borisov.
De asemenea, guvernul a majorat salariile din educație. Au existat diverse greve în administrația de stat, care au cerut creșteri salariale, deoarece inflația a diminuat valoarea veniturilor. Borisov menținuse mult timp salariile și pensiile la un nivel scăzut sau în creștere doar moderată.
Citește și: Egoismul românesc și proiectul Intermarium
O nouă direcție față de România
Important este că în categoria schimbărilor a intrat și intensificarea relațiilor diplomatice și politice româno-bulgare.
În epoca lui Borissov, Bulgaria și România încercau să se atragă reciproc pentru o strategie comună în regiunea Mării Negre. România era interesată să vadă intensificarea activității de securitate pe linia NATO, în timp ce părți din elitele politicii externe bulgare păreau interesate de inițiative precum crearea unei macroregiuni europene a Mării Negre, care ar putea stimula cooperarea cu țările de la Marea Neagră.
În cele din urmă, nimeni nu și-a sacrificat interesele pentru ca agenda regională a celuilalt să poată fi realizată.
Dar situația politicii externe din regiune în ajunul și după începerea războiului din Ucraina și venirea la putere la Sofia a unui guvern care a avut sprijinul SUA și al Comisiei Europene a schimbat dinamica în relațiile bulgaro-române.
Discuțiile privind interconectarea infrastructurii se pare că avansau. În ciuda acestui fapt, s-a mai putut constata că cele două națiuni nu se cunosc, iar dinamica în relațiile lor politice și economice este cauzată mai ales de structurile internaționale în care sunt integrate.
În absența unor centre culturale în cele două capitale și a altor infrastructuri de cooperare culturală, economică și mediatică, cele două națiuni trebuie să găsească încă impulsul interior pentru acest angajament. Așadar, trebuie să vedem în ce măsură și sub ce formă va continua acest angajament bulgaro-român într-o viitoare formulă de guvernare.
De ce a căzut guvernul schimbării?
Cu aceste ambiții de schimbare și rezultate obținute sau nu, guvernul Petkov a căzut. Interpretările privind motivele pentru care s-a întâmplat acest lucru merg în două direcții: internă și internațională.
Prima sugerează că, aparent, premierul Petkov a lovit cu adevărat unele interese personale din societatea bulgară. El a încercat să oprească banii de stat pentru companiile considerate apropiate guvernului Borissov. De asemenea, nu a fost dispus să plătească în ruble pentru gazul rusesc, ceea ce a dus la oprirea livrării de gaze naturale către Bulgaria. Iată cum ar fi putut să dăuneze intereselor vestite în sfera energetică.
Povestea geopolitică ar putea fi legată atât de dinamica schimbătoare a războiului din Ucraina (Rusia având succese militare în regiunea Lugansk), cât și de dinamica schimbătoare în ceea ce privește chestiunea posibilei inițieri a negocierilor de aderare a Macedoniei de Nord la UE.
În zilele din preajma căderii guvernului Petkov, bulgarii au aflat despre așa-numita propunere franceză de soluționare a conflictului bulgaro-macedonean, care permite UE să devină un garant al faptului că cererile bulgarilor față de Macedonia, legate de limitarea ideologiei macedonismului, vor fi respectate.
În schimb, Bulgaria ar permite începerea negocierilor Macedoniei de Nord cu UE. Parlamentul bulgar a aprobat propunerea franceză după căderea guvernului Petkov.
Există unele interpretări potrivit cărora, dacă guvernul Petkov ar fi fost încă la putere, un astfel de vot ar fi fost imposibil sau ar fi putut duce la destrămarea formulei de guvernare. Propunerea franceză a fost votată în Parlament de două partide din coaliția căzută – Schimbarea continuă și Bulgaria Democratică, și de două partide din opoziție, etichetate pentru mult timp ca fiind oligarhice – GERB, al lui Borissov, și Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți.
Atât Partidul Există un astfel de popor, cât și Partidul Socialist Bulgar au declarat de-a lungul lunilor că sunt împotriva ridicării veto-ului bulgar la negocierile cu Macedonia de Nord. În cele din urmă, socialiștii s-au abținut în Parlament, în timp ce populiștii de la Există un astfel de popor și Renaștere au votat împotrivă.
Aparent, partidele care înclină spre o agendă naționalistă sau conservatoare au avut o oarecare rezistență în a permite începerea negocierilor UE cu Macedonia de Nord, în timp ce alte partide, numite „euroatlantice” în situația actuală, vedeau propunerea franceză ca fiind una care corespunde intereselor naționale bulgare.
Mai multe detalii despre context
Mai există un alt actor care contează în politica bulgară – președintele Rumen Radev. Acesta a fost pilot militar și, în diferite momente ale vieții sale politice, a fost etichetat fie ca fiind pro-rus (pentru că a intrat în politică cu sprijinul Partidului Socialist Bulgar), fie ca fiind pro-american (pentru că promovează Inițiativa celor Trei Mări în Europa Centrală și de Sud-Est – o platformă internațională, care este văzută ca un efort susținut de SUA pentru a bloca influența rusă și chineză în regiune).
Același lucru poate fi observat și în cazul lui Borissov. După protestele anti-corupție din 2020, a fost acuzat că este pro-rus, deoarece a depus mari eforturi pentru a finaliza gazoductul Turkish Stream spre Serbia. De asemenea, el a fost omul care a militat pentru relații bune cu Trump și Orban.
Recent Borissov s-a oferit să susțină în parlamentul bulgar tot ceea ce dorește ambasadorul ucrainean (chiar dacă ulterior Borissov a lăsat să se înțeleagă o nuanțare a atitudinii sale față de ambasador) și acum a susținut fără echivoc propunerea franceză privind Macedonia de Nord.
Prin urmare, este etichetat la unele televiziuni ca fiind un politician euroatlantic. Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți este etichetată în același mod.
Atât Radev, cât și Borissov sunt generali și au un trecut legat de instituțiile de securitate. Borissov este general provenit din cadrul Ministerului de Interne. Radev este general de armată.
Relațiile dintre Petkov și Radev par să se deterioreze acum. O serie de alegători ai partidelor Schimbarea continuă și Bulgaria Democratică și-au exprimat nemulțumirea că l-au votat pe Radev ca președinte. Pe de altă parte, persoanelor care par să susțină tendințele politice mai autohtone, cum ar fi cele întruchipate de Radev, le place să spună că Petkov s-a aliniat prea mult cu ambasada americană, în timp ce atitudinile în rândul populației „sunt diferite”.
Tehnopopulismul lui Petkov
Aparent, premierul Petkov a fost chipul tehnopopulismului bulgar – o tendință care promovează abordările tehnocratice, finanțele, politicile ecologice și lupta împotriva corupției. Președintele Radev și-a construit cu grijă un sprijin în rândul intelectualilor locali, al reprezentanților Bisericii, al oamenilor care au o anumită orientare patriotică. De asemenea, a implicat reprezentanți ai mediului de afaceri și ai sindicatelor, prin conferințe și evenimente care l-au stabilit ca un fel de arbitru sau forță de echilibru în sistemul politic.
Radev a susținut atât că propunerea franceză privind Macedonia de Nord este bună, dar și insuficientă. El face apel la oamenii din generațiile mai în vârstă, care au interiorizat valorile din vremurile în care statul era un factor mai puternic în viața oamenilor.
Pe de altă parte, bulgarii tineri și educați până în 40 de ani înclină spre partidul lui Petkov sau spre Bulgaria Democratică.
Este important de menționat însă că președintele Radev a fost cel care l-a numit pe Petkov ministru al Economiei. Doar că acesta din urmă nu a declarat că avea cetățenie canadiană la acea vreme, ceea ce face ca numirea sa ca ministru al Economiei în 2021 să fie ilegală din cauza dublei cetățenii.
În plus, duo-ul de Harvard Petkov și ministrul de Finanțe Vassilev le-a cerut susținătorilor lor să voteze pentru Radev la alegerile prezidențiale din noiembrie 2022.
Câteva observații
Ceea ce reiese din toate acestea este că politica bulgară a trecut printr-o resetare treptată. Căderea guvernului Petkov și emiterea propunerii franceze privind Macedonia de Nord fac ca acest lucru să fie și mai evident.
Este la îndemâna oricui ce se va întâmpla acum în politica bulgară, în care toată lumea este capabilă să se potrivească cu toată lumea. O ipoteză este că tendința politică autohtonă din politica bulgară ar putea deveni mai puternică în detrimentul celei care susține mai mult capitalul global sau cel puțin să fie suficient de puternică pentru a cere redefinirea formulei de guvernare.
Motivele pentru această evoluție aparentă ar putea fi oricare: schimbarea dinamicii intervenției militare rusești în Ucraina, viitoarele alegeri de la mijlocul mandatului din SUA, unde se așteaptă ca republicanii să aibă rezultate bune, dinamica relațiilor dintre Franța și Germania sau cea dintre nucleul UE și Regatul Unit, contradicțiile din jurul Turciei, care este un factor important în politica bulgară etc.
Dacă este adevărat că formula de guvernare bulgară se schimbă, cred că observatorii ar trebui să rămână atenți atunci când dau etichete politicienilor bulgari. Bulgarii sunt amestecați și au relații complicate între ei.
Un amestec de „pro-occidental” și „pro-rus”
Rareori ni se cere să alegem între Vest și Est într-un sens clar definit și distilat. Premierul nostru „pro-occidental” Petkov a guvernat în coaliție cu partide care sunt acuzate că sunt pro-est. Președintele nostru „rusofil” l-a promovat pe omul „pro-occidental” Petkov în politica mare și a sprijinit cu stoicism aspectele negative ale greșelii lui Petkov cu dubla cetățenie. Înainte de a fi acuzat că este „pro-rus”, Borisov a avut momente foarte bune cu administrația lui Barack Obama sau cu Angela Merkel.
Opinia publică românească sau orice alte persoane interesate de Bulgaria pot câștiga doar dacă reușesc să gândească în termeni mai complecși despre politica bulgară.
Un mod de a înțelege societatea bulgară este să o privim nu prin intermediul unei definiții statice – de exemplu, nu că este pro-occidentală sau pro-rusă într-un mod fix (deoarece nici Occidentul, nici „Estul” nu sunt fixe), ci să vedem evoluția, dinamica și contradicțiile sale. Există și realități interne în ea – tensiuni între oligarhi, instituții de securitate etc.
Indiferent care va fi următoarea formulă de guvernare, societatea bulgară va avea în continuare nevoie de schimbare. Chiar dacă Petkov, chipul frumos și deștept al politicii bulgare, nu va mai fi prim-ministru și chiar dacă o altă tendință politică va ajunge la putere, apropierea româno-bulgară va rămâne unul dintre elementele care aduce schimbarea în țări și în regiune.
Aparent, în vremuri de competiție politică, așa cum vedem acum în Bulgaria, ar putea exista propagandă sau manipulare prin care o tendință ar urmări să oprească inițiativele unor competitori.
Ar fi minunat dacă angajamentul bulgaro-român ar fi posibil indiferent de vremea politică internațională sau locală. Acest lucru necesită un nivel mai mare de cunoaștere și încredere reciprocă și sperăm că la acest lucru contribuie modest acest articol.
[…] Analiza completă o puteți citi pe PressHUB. […]