UE explorează noi modalități pentru a contracara influența economică a Chinei, în vederea protejării industriilor interne. Blocul comunitar vizează întărirea economiilor, stimularea inovației și extinderea parteneriatelor internaționale, ca răspuns la provocările globale și crizele externe recente.
O decizie a Uniunii Europene (UE) de a majora tarifele la vehiculele electrice din China a alimentat discuții despre o posibilă cooperare UE- SUA pentru a „reduce riscurile” în relația cu China, conform analizei profesorului în relații internaționale, Daniel S. Hamilton (președintele Rețelei de Leadership Transatlantic), pentru Brookings.
Pressub a decis traducerea analizei lui Hamilton, acesta fiind unul dintre cei mai buni experți americani în relația UE-SUA.
Cuprinsul articolului
Termenul de „reducere a riscurilor” a fost introdus de președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și ulterior adoptat de administrația Biden și de toți liderii grupării G7.
La fel ca SUA, UE are o strategie de „de-risking” cu trei obiective: protecția economiei, promovarea competitivității și colaborarea cu alți parteneri pentru a-și consolida punctele forte și a-și reduce vulnerabilitățile.
Totuși, chiar dacă există o suprapunere semnificativă între agendele UE și SUA, UE abordează relația cu China dintr-o poziție strategică diferită, cu alte instrumente și cu un alt grad de urgență, explică Daniel S. Hamilton.
Potrivit expertului în relația transatlantică, UE este mai expusă Chinei decât Statele Unite, atât pentru exporturi, cât și pentru importuri, cu o compoziție a importurilor care a devenit mult mai „strategică”. Aceste importuri au trecut de la produse de bază, cum ar fi textile și încălțăminte, la electronice, ingrediente farmaceutice, produse chimice și materiale rare.
China furnizează aproximativ o treime din cele peste 200 de produse din ecosisteme industriale sensibile de care UE depinde. Dependența UE de importurile din China este de 90% sau mai mare pentru anumite produse farmaceutice și materiale critice, iar multe dintre aceste dependențe nu au alternative viabile.
Care este strategia europeană pentru protecția economică
UE devine mai fermă în relația cu China. Majoritatea membrilor blocului european sunt nemulțumiți de sprijinul Chinei pentru economia de război a Rusiei și de încălcările drepturilor omului ale acestei puteri, de provocările la adresa Taiwanului și a altor țări asiatice, dar și de contestarea unor principii fundamentale, cum ar fi libertatea de navigație și de informare.
Există totuși temeri tot mai mari că Beijingul ar putea șantaja Europa, exploatând dependențele de materiale esențiale pe care le controlează. Astfel, UE își dezvoltă noi instrumente pentru a limita influențele externe chineze în sectoare critice.
Oficialii europeni se tem că supra-capacitatea industrială a Chinei ar putea inunda piața UE cu importuri ieftine, subvenționate de stat, afectând producătorii locali. Ursula von der Leyen a avertizat că blocul comunitar va folosi toate instrumentele de apărare comercială, dacă Beijingul nu oprește aceste exporturi.
Comisia Europeană a impus tarife provizorii pentru vehiculele electrice chinezești și a amenințat cu măsuri suplimentare. În schimb, China a răspuns investigând exporturile UE de coniac, lactate și carne de porc. Acest fapt ar putea duce la un război comercial, potrivit lui Josep Borrell, șeful diplomației UE.
Agenda de „protecție” economică a UE este complicată de faptul că multe sectoare sensibile sunt sub jurisdicția statelor membre, nu a Comisiei Europene (brațul executiv al UE).
Totuși, în mandatul Ursulei von der Leyen, statele membre au adăugat noi mecanisme, cum ar fi Regulamentul privind Subvențiile Străine care investighează companii chineze.
Totodată, Instrumentul Internațional de Achiziții Publice permite Comisiei Europene să blocheze investițiile companiilor finanțate de guverne din afara UE și să le excludă din contractele de achiziții, dacă piețele lor sunt închise pentru ofertanții europeni.
Un alt instrument european introdus este Instrumentul Anti-Coerciție. Acesta oferă Comisiei puterea de a impune restricții comerciale, taxe vamale și alte sancțiuni împotriva companiilor sau țărilor care folosesc tactici coercitive (precum restricții comerciale / subvenții distorsionate / constrângeri politice).
De asemenea, UE a introdus măsuri pentru a limita dependențele de materiale critice din afara blocului și pentru a contracara interferențele externe în cercetare și inovare.
Spre exemplu, directivele UE privind Diligența Sustenabilității Corporative cer companiilor să respecte drepturile omului și practicile de mediu în lanțurile de aprovizionare, iar Regulamentul (UE) privind Materiile Prime Critice urmărește să reducă dependențele de materiile esențiale din afara blocului comunitar.
Mai mult decât atât, UE a întărit măsurile împotriva ingerințelor externe în inovare și cercetare, dezvoltând un sistem de control al exporturilor și extinzând sancțiunile împotriva entităților din Rusia, China și alte țări care sprijină economia de război a Rusiei. Majoritatea statelor membre au implementat proceduri de verificare a investițiilor străine.
Promovarea pieței europene este încetinită de crizele recente
În timp ce protecția și parteneriatele UE s-au dezvoltat, promovarea competitivității a fost afectată de crize externe, cum ar fi pandemia, războiul din Ucraina și competiția cu subvențiile SUA și China.
Pandemia de COVID-19 a determinat liderii să împrumute 1 trilion de dolari pentru redresare, iar invazia Rusiei în Ucraina a obligat UE să cheltuie peste 600 de miliarde de dolari pentru a gestiona șocurile energetice și a accelera tranziția energetică.
Citește și: Statele Unite au început să blocheze site-uri false care răspândesc propagandă rusă
De asemenea, adoptarea Legii de Reducere a Inflației și a Legii Cipurilor și Științei din SUA a surprins europenii, care au realizat că subvențiile masive din SUA și China pentru tehnologii curate și semiconductori ar putea crea noi dependențe pentru UE.
Ca răspuns, UE a implementat Regulamentul Industriei Net Zero, Regulamentul European privind Cipuri și Regulamentul privind Materiile Critice, pentru a accelera aprobările și a facilita finanțarea inovațiilor interne în tehnologiile curate, semiconductori și minerit.
Totuși, investițiile în cercetare și dezvoltare, mai ales în domenii precum inteligența artificială, rămân în urma SUA și Chinei.
În ceea ce privește parteneriatele internaționale, UE colaborează cu SUA, India, Japonia și alții în domenii strategice, mobilizând finanțări pentru proiecte globale. Astfel, blocul european a promis să acorde peste 300 de miliarde de dolari pentru proiecte de infrastructură în Africa, Asia și America Latină.
Industria UE își păstrează avantajul global în inovare, în domenii precum ingineria mecanică și fabricația avansată, și rămâne lider în reducerea emisiilor și extinderea mobilității sociale. Totuși, economia europeană se confruntă cu provocări majore, inclusiv investiții și dezvoltare întârziate, prețuri ridicate ale energiei, și dependențe strategice de China, în special în domeniul materialelor critice și tehnologiilor avansate.
Succesul ar fi mai probabil dacă UE și Statele Unite ar valorifica împreună întregul potențial al economiei transatlantice de 8,7 trilioane de dolari.
Sursa foto: INQUAM/ OCTAV GANEA
