Răul mai mic și binele mai mare

Data:

Elena Lasconi n-a înțeles că accederea lui Nicușor Dan în turul doi nu va fi numai victoria lui, ci și victoria unei cauze în care merita să se lase cuprinsă, chiar fără premiere personală.

Și publicul nostru, și politicienii s-au adaptat, chiar împăcat de mai mult timp cu ideea „răului mai mic”. Ba chiar au fost de acord că ei înșiși – politicienii – pot juca rolul răului mai mic în unele situații. „Nu-i grav, și-au zis, numai să mă facă pe mine victorios!”

Citește și: Primele semne de disidență organizată față de Viktor Orban și UDMR în Transilvania

Ceea ce însă n-au înțeles aproape niciodată respectivii politicieni este ideea „binelui mai mare”, atunci când atingerea lui înseamnă o victorie care nu mai este personală, ci a unei cauze, a unor principii. „Da, dar există un beneficiar!” se spune în asemenea situații cu ciudă – „și acela nu sunt eu”! Desigur, dar gestul se face acum nu de dragul aceluia, ci tocmai de dragul „binelui mai mare” – un bine care îi cuprinde deopotrivă pe cel care dă și pe cel care primește.

Contextul din 2025 este diferit de cel din toamna lui 2024

Victoria acum înseamnă un triumf supraindividual, chiar atunci când individul n-are, personal, câștig de cauză, iar satisfacția s-ar cădea să se desprindă de satisfacerea imediată a orgoliului. S-ar cădea, dar nu se prea întâmplă.

Citește și: Reportaj din Târgul mierii. Ce cred românii despre politică și cum văd ei viitorul președinte. Acvariul de albine și oamenii

Cred că Elena Lasconi asta n-a înțeles: că, în condițiile noi din primăvara lui 2025 – diferite de cele din toamna lui 2024 –, ea nu mai poate reprezenta, în ochii unui electorat mai larg, nici măcar răul mai mic – mă refer la electoratul non-USR, dar cu convingeri democrate și liberale, care ar fi ajutat-o să intre în turul doi.

Mai mult, chiar și pentru electoratul propriu – USR sau apropiat –, ea își pierdea relevanța cu fiecare nouă apariție la televizor. Pur și simplu, devenea tot mai nereprezentativă pentru acest electorat, deoarece interpreta o partitură populistă, pe care oricum o juca mai prost decât Simion și Ponta, dar simplul fapt că se căznea să-i emuleze o discredita.

Continuarea în Revista22

Citește și: Fraudă de 430 de milioane de dolari, DNA nici nu clipește! Ce răspunde instituția care urmărește, în schimb, jurnaliștii

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

spot_imgspot_img
Andrei Cornea
Andrei Cornea
publicist Revista 22

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Ultimele știri

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Pentru a fi la curent cu cele mai recente știri, oferte și anunțuri speciale.

Mai multe articole similare
Related

Dilema securității pentru România

Era mai apărată linia Focşani-Nămoloasa-Galaţi acum 130 de ani?...

Justiția neoproletară

Una dintre cele mai discutate probleme în arena publică...

Revenind la Caragiale

Reiau aici, stimulat de actualitatea politică, o parte din...

Elena Lasconi, victima perfectă

Conducerea USR i-a retras sprijinul Elenei Lasconi. O mutare...