Tradiționalismul în dezbatere? Mentalitatea tradiționalistă nu vede abuzuri severe, acolo unde ele, de fapt, sunt; pe de alta, ea sancționează sever abuzuri unde probabil că nu sunt, sau sunt numai erori, dar nu intenții malefice.
Din evenimentele petrecute peste vară și care au tulburat opinia publică, două sunt într-adevăr notabile și ar trebui să constituie teme de dezbatere în actuala campanie electorală: acuzațiile de abuzuri sexuale repetate din partea profesorilor Alfred Bulai și Marius Pieleanu de la SNSPA, pe de o parte, și acuzația de omor adusă de Parchet celor două doctorițe de la secția ATI a Spitalului Sf. Pantelimon, pe de alta.
Dar, din câte văd, candidații principali deocamdată nu par prea interesați să discute și să ia poziție în chestiuni legate de aceste două cazuri, preferând eventual să invoce „prezumția de nevinovăție” sau să se acopere cu eterna formulă de evitare a discuției „să lăsăm justiția să-și facă datoria”.
Tradiționalistul tinde să-i disculpe pe profesori cu argumentul că „n-a fost chiar așa de grav”
Desigur, justiția trebuie să-și facă datoria (și, în particular, să și-o facă bine, lucru care adesea nu se întâmplă la noi), iar prezumția de nevinovăție trebuie respectată, inclusiv de televiziunile de știri. Dar o discuție privitoare la fundamentele etico-culturale ale celor două cazuri – în limitele cunoașterii de care dispunem în prezent – ar trebui să existe și chiar e nevoie să fie regăsită în dezbaterile momentului electoral din această toamnă.
Citește și: Milionarii plajelor refăcute de stat cu un miliard de euro
Aș observa că, dincolo de toate deosebirile dintre ele, există o anumită asemănare a celor două cazuri – SNSPA și Sf. Pantelimon. Ambele au apărut pe fondul cultural și etic al unei societăți încă foarte tradiționaliste, sub multe aspecte. Astfel, pe de o parte, fostele studente ale celor doi profesori s-au ferit să vorbească ani de zile despre abuzurile sexuale pe care le-ar fi suferit, deoarece știau că fie nu vor fi crezute, fie, chiar dacă vor fi cumva crezute, societatea le va condamna moral tot pe ele, pe principiul că „știm noi că n-au fost nici ele niște sfinte”.
În acest caz, tradiționalismul despre care vorbesc s-a regăsit deopotrivă în versiunea „patriarhală” asupra relației bărbat-femeie și în acceptarea necritică a autorității profesorului universitar, care, pe deasupra, este și o persoană cu notorietate mediatică.
În acest caz, tradiționalistul tinde să-i disculpe pe profesori cu argumentul că „n-a fost chiar așa de grav”, că „au greșit și ele cumva” sau chiar, în maniera dezgustătoare a arhiepiscopului Teodosie, că „femeia trebuie să îndure, fiindcă Dumnezeu a pedepsit-o pentru păcatele ei”. (Și mă tem că nu e deloc singurul om al bisericii care crede asta.)
Continuarea în Revista22
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
