joi, 5 august 2021
AcasăLa ziActualitateAndy Hertz despre fenomenul „Mutat la țară”, cu peste 100 de mii...

Andy Hertz despre fenomenul „Mutat la țară”, cu peste 100 de mii de fani. Sau cum se transformă „satul” virtual într-unul real

Cu vreo 40 de ani în urmă, Ceaușescu lua decizia să radă satele de pe fața pământului și să le mute la oraș. În mare parte a și reușit. Comunitatea internațională și câțiva dizidenți români au luat atunci atitudine. Case Regale, scriitori, artiști și jurnaliști au strigat: Nu! Unele sate așa s-au salvat. Dar oamenii lor tot au plecat.

Statul le oferea o viață mai bună la oraș. Un salariu, apă care „curge din perete”, creșe pentru copii, cofetării și cinematograf. Părea de nerefuzat. Dar n-a trecut mult și o criză alimentară cumplită a lovit țara. Pentru un litru de lapte sau o pâine oamenii își dădeau în cap.

Cei rămași la sate, sleiți de puteri, de munca istovitoare în CAP-uri, prost plătită, obligați să predea anual la stat ouă, carne, lapte, lână, miere și cam tot ce aveau, au fost nevoiți să-i ajute, tot ei, pe cei mutați în blocurile comuniste. Cărau mâncare, papornițe cu de toate, spre rudele de la oraș, că doar nu era să-i lase să sufere de foame. România în felul acesta supraviețuia. Se știa, dacă nu aveai pe cineva la țară, n-o scoteai la capăt.

Dar acest transfer de oameni și hrană între sat și oraș a lăsat în sufletul românilor un sentiment confuz față de locul de unde au plecat. Putea fi mâncare, dar era frig la țară, nu aveai drum asfaltat, nu aveai apă curentă, uneori nici bec în tavan. Fuga de sat era adânc rânduită în mintea lor. Ca un ritual neîntrerupt, părinții, asemenea lui Ilie Moromete, își conduceau mai departe copiii la gară, îi urcau în tren și-i îndemnau: Du-te și trăiește!

Dar se întâmplă că acum, după aproape o jumătate de veac, ei să facă drumul înapoi. Satul „îmbătrânit și depopulat” începe să renască printr-o mișcare pornită, surprinzător, din spațiul virtual. Din „satul” virtual.

Realitatea virtuală se transformă într-o realitate reală. Nu se știe cum s-a întâmplat treaba aceasta, dar satului românesc se pare că i se mai oferă o șansă. Nu l-au ajutat programele sociale îndelung subfinanțate, experții, academicienii sau politicienii, dar îl ajută exact aceia de la care își luase orice speranță: tinerii plecați prin lume, în marile corporații, în firme și cancelarii, prin marile orașele ale planetei.

ARTICOLE SIMILARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DIN ACEEAȘI CATEGORIE

- Publicitate -spot_img

ULTIMELE ARTICOLE