Revista franceză Courrier International a dedicat un întreg dosar „apusului mondializării”, preluând articole pe această temă din Europa și Statele Unite. Dosarul este interesant, pentru că surprinde tendințe vizibile încă de dinainte de pandemie, dar amplificate de aceasta și apoi de războiul din Ucraina. În același timp, oferă imaginea unei lumi noi, care nu este neapărat mai bună.
Ziarul spaniol El Mundo notează că multe companii plănuiesc să-și repatrieze fabricile în Europa și caută să-și diversifice furnizorii.
„China, marele atelier al lumii, nu mai este la fel de ieftină și competitivă ca altădată, iar companiile din toate sectoarele își mută producția în țări mai apropiate (Turcia, Maroc, Portugalia), pentru a-și reduce dependența de Gigantul asiatic” scrie cotidianul spaniol.
În plus, politica „zero Covid” a Chinei nu ajută deloc, pentru că dacă fabricile se închid, companiile vor pierde într-o săptămână mai mult decât ceea ce puteau economisi producând acolo.
The New York Times explică faptul că odată cu pandemia, companiile „reexaminează de unde provin achizițiile lor și își construiesc alternative”, chiar dacă le costă mai mult. O „reconfigurare a producției globale care riscă să alimenteze o inflație de lungă durată”. Politica goanei după prețuri mai mici a apus.
Iar The Wall Street Journal atrage atenția că lumea riscă să revină la o logică periculoasă a blocurilor comerciale, de care cu greu se desprinsese, după sfârșitul războiului rece.
Tendința va fi de durată. Instituirea de către Occident a sancțiunilor împotriva Rusiei, după invadarea Ucrainei, nu a fost urmată de toată lumea. Multe state au ales neutralitatea, ba chiar unele, precum Venezuela, Africa de Sud sau China chiar și-au afirmat susținerea față de Rusia sau prietenia de nezdruncinat cu aceasta.
Monarhiile petroliere din Golf s-au arătat reticente la rândul lor în a ajuta Occidentul, prin mărirea producției de țiței, pentru a preveni o creștere accentuată a prețurilor.
Pe termen lung, aceste atitudini se vor traduce în atitutini mai binevoitoare față de Rusia, în plan comercial, în timp ce alte mari economii, de la Japonia și Coreea de Sud la Noua Zeelandă și Australia, vor rămâne puternic legate de tabăra occidentală.
Zorii unui nou protecționism al blocurilor comerciale se arată la orizont. Instituții cu rol global, precum Organizația Mondială a Comerțului, vor deveni mai puțin relevante.
Criticii globalizării ar putea exulta.
Ei vor arăta virtuțile acestui fenomen, odată cu revenirea multor capacități de producție în Europa, Statele Unite și alte economii mai dezvoltate .
Însă toată lumea va constata că epoca produselor ieftine și a „democratizării” consumului s-a sfârșit.
„Apusul globalizării” va costa mai mult iar greul îl vor duce, evident, clasele mijlocii și cu siguranță cele paupere, chiar dacă, probabil, unii șomeri își vor putea găsi mai ușor de lucru în fabricile recent revenite „acasă”.
Odată ce realitatea produselor mai scumpe va deveni palpabilă, oamenii își vor ajusta, evident, consumul. Cu efecte deloc plăcute pentru mediul de afaceri și lanțurile comerciale.
Mult criticata „globalizare” a însemnat nu doar produse mai ieftine ci și ieșirea din sărăcie extremă a miliarde de oameni din ”lumea a treia”, datorită delocalizărilor.
Revenirea „acasă” a afacerilor îi va lăsa pe mulți dintre aceștia fără surse de venit – o amenințare care se adaugă celei a foametei pentru multe națiuni dependente de livrările de cereale din Rusia și Ucraina.
Pur și simplu, sute și sute de milioane de locuitori din țările sărace își vor vedea spulberate minimele speranțe de a putea ajunge la un nivel de viață decent la ei acasă.
Aceasta va avea ca rezultat o creștere a presiunii migraționiste – un fenomen care, se va vedea, nu este un rezultat al globalizării.
Apusul mondializării va schimba lumea, cu siguranță. Dar nu înseamnă, în mod necesar, că o va face și mai bună.
Apusul globalizarii sau mai degraba noua formula ce tine de globalizarea asumata a celor care nu isi mai pot permite , acum , singularizarea .Efectele razboiului din Ucraina sunt devastatoare pentru toate tarile mici ale lumii ce nu mai pot ramane in afara globalizarii si care sunt nevoite in a accepta noi proceduri si procedee ce practic le scoate din goana politica interna elimind totodata si nationalismul cel atit de pagubos .Nu exista nici cea mai mica sansa ca o tara mica sau mijlocie sa ramana de sinestatatoare si sa isi poata decida integral politicile viitoare .Suedia si Finlanda sunt ultimile doua exemple ce trec de partea globalizarii si doresc a intra in structurile NATO. Republica Moldova , Georgia si Ucraina vor si ele acelasi lucru .In curind si alte natiuni vor face asta .In paralel vedem cum si SUA doreste o regindire a procedurilor ce pot apropia Australia , India si alte foste Dominioane Britanice intr-o strucura de forma UE .Japonia se apropie si ea de momentul in care isi va alatura total intrega forta militara si economica SUA si UE .Rusia se defederalizeaza si se singularizeaza iar simpatizantii ei , la nivel de sefi de state , vor fi nevoiti sa isi regindeasca deciziile .India poate prelua rapid locul Chinei ce pe masura impotrivirii isi va pierde locul de „ manufactura „a universului pamintean .Efectele contrare aparute in urma razvoiului din Ucraina sunt vizibile si imensa capcana in care a cazut Rusia si se pare ca partial si China readuce capacitatile de productie si tehnologia , la virf , mult mai aproape de casa si in acelasi timp „ neascultatorii” vor avea in fata iminenta prezenta a haosului economic si al manifestatiilor cetatenesti aducatoare de haos .Ultima lovitura data de catre NATO Rusiei prin aducerea Finlandei si Suediei in structurile NATO depaseste cu mult efectele razboiului din Ucraina .Nici militar si nici economic Rusia nu mai poate sustine si apara intreaga granita cu NATO .Fie se realiniaza rapid deciziilor Occidentului fie isi asuma riscul haosului generalizat .Istoria este scrisa sub ochii nostri.