Cât de puternice vor fi partidele de extremă dreaptă în interiorul UE, după scrutinul din iunie 2024, este una dintre cele mari preocupări în ceea ce privește viitorul democrației europene. În România, ideile politice eurosceptice sunt promovate în special de AUR, un partid cu o ascensiune spectaculoasă potrivit estimărilor sondajelor de opinie.
În acest context, PRESShub l-a invitat la un interviu pe Claudiu Crăciun, lector universitar la Facultatea de Științe Politice de la SNSPA, pentru a discuta despre cât de puternic a devenit acest partid față de acum patru ani, când reușea să intre în Parlament cu un scor de 9%.
Recent, Claudiu Crăciun a publicat un studiu academic împreună cu prof. univ. dr. Andrei Țăranu, în care au încercat să afle de unde a apărut AUR în anul 2020, mergând pe urmele mobilizării locale.
PRESShub: Ați analizat ascensiunea AUR în perioada alegerilor parlamentare de acum patru ani. A devenit acest partid mai puternic în prezent față de acum patru ani?
Claudiu Crăciun: Puterea în știința politică este un concept relativ, pentru că puterea electorală, voturile nu înseamnă neapărat și putere politică, nu presupun intrarea unui partid la guvernare sau influențarea politicilor guvernamentale.
Eu cred că, față de 2020, AUR este un partid mai puternic. Însă la nivel de influență politică efectivă și perspectivă de a guverna, lucrurile nu sunt deloc clare. E posibil să vedem un paradox, un partid care câștigă, de pildă, 20% din voturi să nu facă parte din guvernare, iar acest lucru să îi dezamăgească pe cetățeni și, drept consecință, acel partid să se plafoneze.
Este un scenariu care s-a mai întâmplat în alte părți din Europa. Acest lucru nu ține neapărat de capacitatea de mobilizare internă, ci de felul în care ceilalți actori politici privesc acest partid.
Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze ar fi tentația unor părți din partidele mari de a colabora cu AUR.
AUR este un partid nou, dar subcultura politică naționalist-conservatoare pe care a mobilizat-o nu este nouă, este mai veche în România. Am putea să definim AUR drept partidul care a reușit să capaciteze această subcultură politică.
Am văzut această subcultură politică manifestându-se în anul 2018, la referendumul privind redefinirea familiei. Pandemia a acționat ca factor accelerator, căci dacă nu exista pandemia, eu cred că ar fi fost greu pentru AUR să intre în Parlament.
Un partid, pentru a deveni relevant, trebuie să se plaseze pe un anumit clivaj care împarte societatea și mobilizează.
În timpul pandemiei, AUR a fost singurul partid care s-a plasat împotriva restricțiilor, cu doză de conspiraționism, anti-modernitate, toate la un loc. De aceea și numărul mare de voturi.
În același timp, prezența la vot a fost la un minim istoric. Din acest punct de vedere, pentru AUR nu va fi la fel de ușor în anul 2024 pentru că nu se distinge un clivaj principal în spațiul public.
Nici măcar războiul din Ucraina, unde ei au avut o poziție disonantă, nu se impune ca subiect ce determină clivajul principal. Nici clivajul corupție-anticorupție nu mai este activ.
Nu știm ce fel de clivaj va structura anul 2024, și nici dacă AUR va reuși să fie unul dintre actorii principali în respectivul clivaj.
Citește și: Nicolae Ciucă, acest general fără însușiri care duce în derizoriu PNL
Clivajul ar putea fi inflația, economia, faptul că au crescut prețurile, iar românilor le este greu. Mai exact, consecința economică a războiului din Ucraina.
Situația economică n-a fost niciodată strălucită în România după 1989. Nemulțumirea față de economie este o constantă. De aceea nu cred că în sine este de ajuns pentru a înțelege dinamica politică. Cred că e nevoie și de alte teme…
Clivajul pe care încearcă să îl impună partidele de la guvernare este un clivaj între stabilitate și instabilitate politică, în timp ce AUR nu și-a formulat foarte clar oferta.
Are mai degrabă un mesaj de protest anti-establishment cu riscul de a nu fi considerați competenți din punct de vedere economic. Imaginea de competență și credibilitate în jurul lui George Simion nu poate fi proiectată.
Există vreo asemănăre între fostul partid al lui Dan Diaconescu și AUR?
Doar una electorală, pentru că ambele au luat scoruri surprinzătoare. Dar eu cred că AUR este o construcție mai puternică decât PP-DD.
PP-DD a fost un experiment politico-mediatic de business. AUR este un partid real, susținut atât de membri, cât și de grupuri din afară.
AUR nu avea organizații de partid în 2020, dar a fost susținut de anumiți membri BOR. Dacă nu ai organizații, rețele și structuri care să te susțină, nu reușești asemenea performanță electorală.
Cum vezi AUR în acest an super-electoral?
Vârful de potențial va fi la alegerile europarlamentare. Pentru că este primul scrutin după mai mult timp, pentru că a reușit să se prezinte ca fiind unica opoziție – și aici este o problemă a celeilalte opoziții, parlamentară și neparlamentară, că nu a reușit să nege AUR-ului întâietății în câmpul opoziției.
AUR va obține un scor bun.
Dincolo de asta, la alegerile locale, la alegerile parlamentare și prezidențiale, lucrurile nu mai sunt deloc clare, pentru că sunt scrutinuri cu mobilizări diferențiate. AUR la nivel local nu va avea forța să disloce cele două mari partide.
Putin încurajează în interiorul UE o așa-zisă internațională a extremei drepte. AUR face parte din această internațională?
Da. În situația României, cred că AUR poate să devină un partid de prim rang într-un anumit context internațional. Acest context se construiește încet-încet. Ne putem referi la alegerile americane, George Simion s-a declarat un fan al lui Donald Trump, așa cum s-a declarat și un fan al lui Victor Orban.
Acest context internațional normalizează extrema dreaptă. Suntem în cel mai dificil moment pentru democrația europeană după 1945.
Dacă Donald Trump va câștiga alegerile în Statele Unite și se va retrage din NATO – este posibil și acest scenariu, în acel moment va fi o aprobare tacită a unei Rusii resurgente care va dori în mod evident să submineze Uniunea Europeană.
Și va face acest lucru potențând partidele de extremă dreapta, care în unele țări sunt partide la nivel mediu sau partide la guvernare.
În acel moment, cu o Americă retrasă și o Europă care, datorită principiilor democratice ale pluralismului politic, nu a avut instrumentele să izoleze aceste grupări de extremă dreapta, vom fi în cel mai dificil moment.
Diana Șoșoacă ajută sau incomodează AUR?
Cred că mai degrabă îl ajută, pentru că creează o facțiune mai radicală care face AUR-ul mai frecventabil.
Sunt membrii AUR noii legionari?
Da, putem să îi considerăm noii legionari. În perioada interbelică legionarii erau fasciștii care au reușit. Iar acum, membrii AUR sunt tot fasciștii care au reușit din multitudinea de partide mici extremiste care există în România.
Dacă ne uităm la programul AUR, observăm toate nuanțele fascismului de dreapta, tradus pentru secolul XXI.
AUR nu are organizații serioase de partid. Putem spune că AUR este un partid de social media?
Așa a început. Dar faptul că mesajul AUR a ajuns rapid în unele medii și a fost crezut, tot presupune existența unei subculturi politice și a unei minime infrastructuri.
De pildă, grupurile de simpatizanți de pe Facebook cu tot felul de simpatizanți creștini, naționaliști, ele erau acolo, nu le-au creat ei.
În privința organizațiilor, sunt foarte importante mai ales la alegerile locale. Doar că în cazul AUR nu ele au fost cheia succesului.
AUR cred că va avea scoruri care nu sunt legate de forța organizațională. Este un partid de mesaj, un partid care se pricepe la social media, inclusiv la partea mai întunecată a acesteia.
Dacă George Simion s-ar retrage din politică, ar mai exista acest partid?
Da. PP-DD sau România Mare nu au reușit să supraviețuiască după retragerea fondatorului partidului. Dar sunt alte partide care au supraviețuit ieșirii din scenă a primului lider.
Deși George Simion este foarte prezent, AUR nu e o construcție în jurul lui în mod exclusiv. Cred că există rețele, grupuri de oameni ar merge mai departe.
Nu știm dacă ar exista lideri care se construiesc la fel, nu știm dacă vor exista lideri care vor prelua ștafeta, dar eu cred că AUR există și în absența lui George Simion.
Citește și: Votul profesorilor, mai toxic decât al blamaților „alegători PSD”
Așadar în campanie electorală pentru europarlamentare, războiul din Ucraina nu va fi un subiect general.
Nu. Pentru că războiul din Ucraina nu este un clivaj. Pro sau anti Ucraina nu este un clivaj. Nici AUR nu merge mult pe această temă. Ei vorbesc despre pensii, fac caravane medicale.
Mai degrabă, dacă AUR va încerca să împingă un clivaj specific acestor alegeri, el va fi unul naționalist, defensiv, de pretinsă apărare a României în fața abuzurilor UE. Un exemplu de manipulare politică este că UE ne obligă să mâncăm insecte.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
