Armata obligatorie. Hari Bucur Marcu, ofițer în rezervă și expert în probleme de securitate, demonstrat, cu argumente, de ce nu crede în sistemul în care tinerii să devină militari amatori.
„Singura șansă să se treacă din nou la armata de conscripție este ca generalii din fruntea Armatei, politicienii de la ministrul Apărării în sus, membrii Consiliului Suprem de Apărare a Țării și Președintele României să fie cu toții și fiecare în parte imbecili”, declară fostul ofițer.
„M-a întrebat un moderator al unei emisiuni de televiziune ce șanse ar fi pentru ca România să treacă din nou la armata obligatorie? De conscripție, cum ar veni.
I-am răspuns brutal, cum nu obișnuiesc să o fac, în general: Pentru că doar imbecilii nu ar putea înțelege că nu există nicio justificare pentru armata de conscripție.
Citește și: Ziua Mondială a Libertății Presei. Despre jurnaliștii corecți și despre propagandiști
Nici în Rusia nu a mers doar pe militari amatori
Nici măcar rușii lui Putin Vladimir Vladimirovici, care mor pe capete în Ucraina, nu sunt cu toții conscripți, desi sunt trimiși deliberat la moarte (expresia consacrată e ‘carne de tun’), pe frontul ucrainean.
Și rușii aia au apelat la mercenari, pentru agresiunea lor militară asupra Ucrainei. Nu numai cei din gruparea Wagner, ci și alți mercenari, din Asia Centrala, de exemplu.
Armata obligatorie. Nici cinci divizii de conscripți nu pot face cât un batalion de profesioniști
Cum ziceam, nu există nicio justificare, nicio rațiune pentru armata de conscripție. Dar există nenumărate argumente împotriva acestei idei crete.
– Armata de conscripție nu poate realiza o putere militară echivalentă cu cea dată de armata de profesie, indiferent de cât de mulți ar fi conscripții, comparativ cu profesioniștii.
Adică, nici cinci divizii de conscripți nu pot face cât un batalion de profesioniști, pe câmpul de luptă ori în teatrul de război.
– Armata de conscripție a fost introdusă în zorii epocii industriale (începutul secolului al XIX-lea) și a contat foarte mult în trecerea tinerilor de la viață la sat, pe care îl părăseau pentru prima oară ca să meargă la oaste, la cea de oraș.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
