Arta ne poate ajuta să rezolvăm războaiele din noi, crede artistul vizual Andrei Cozlac, dublu premiat de UNITER pentru video mapping, în 2019 și 2022.
Andrei Cozlac a fost nominalizat și anul acesta la categoria „Cel mai bun video design” pentru „Alice in Wonderland”, în regia Anei Crăciun Lambru, spectacol susținut la Teatrul pentru Copii şi Tineret „Gulliver” din Galaţi.
Specialiștii în New Media sunt din ce în ce mai suprasolicitați
Curatorul secțiunii New Media a Romanian Creative Week (RCW), care va avea loc la Iași în perioada 15 – 26 mai 2024, Andrei Cozlac a vorbit despre interesul tot mai crescut al tinerilor pentru a studia artele vizuale, despre industria New Media aflată în plină expansiune în România, despre ce înseamnă libertatea în artă, dar și despre o parte dintre surprizele pe care le pregătește pentru cea de-a patra ediție a RCW.
De peste 10 ani le predai studenților artele vizuale. Cât de interesați sunt tineri de New Media?
Andrei Cozlac: Trendul este unul ascendent. Anual, avem două grupe de studenți și, la nivel de facultate, ne gândim să extindem acest lucru, tocmai pentru că interesul este tot mai crescut.
Acest interes crescut e unul firesc dacă ne gândim la dinamica online-ului și la cum variază formele de comunicare. Observăm că tipul acesta de comunicare vizuală, digitală, realizată prin diverse instalații video, de lumini, de sunet, transcede frame-ul telefonului sau chiar al ecranului de cinema.
Aceste instalații, combinate între ele, se duc către niște forme mai sculpturale, mai spațiale, mai imersive. Astfel, în ultimii ani, am avut mulți studenți care au tatonat și au explorat acest teren al New Media.
Totodată, și piața este din ce în ce mai interesată de aceste servicii, de astfel de produse artistice.
Ce te-a determinat pe tine, acum vreo două decenii când ai dat la facultate, să mergi pe această cale a New Media? Cu atât mai mult cu cât, pe atunci, nu era nici la modă și nici perspectivele de a practica meseria asta nu erau prea bine conturate.
Îmi doream să fac foarte multe lucruri când eram mic. Când doream să fiu fizician, când filozof, când poet, pictor, matematician, inventator, astronaut etc. În compoziția asta internă a mea, s-au clarificat niște lucruri în timp.
Anume că pasiunile mele pentru artă și pentru știință se pot combina într-un mod extrem de echilibrat și organic.
Am descoperit zona de video, care mi-a oferit o dimensiune nouă de lucru privind percepția timpului, a transformării lui, a evoluției, a unor stări și idei.
Toate acestea au fost mult mai aproape de fluxul meu interior.
Așa am ales această facultate, unde am făcut și fotografie, și video, explorând din ce în ce mai mult acest univers al New Media.
Vorbind despre interesul pieței, unde se regăsește munca ta acum, în afară de cea de la catedră?
Pot să-ți zic unde să regăsea munca mea acum vreo 15 de ani. Când am terminat facultatea, în 2010, m-am trezit într-un spațiu destul de auster ca vitalitate în privința scenei de artă digitală în Iași.
Adică, nu aveam unde să practic craft-ul pentru care mă pregătisem.
M-am trezit într-o realitate în care îmi puneam întrebarea: unde vând eu instalații video în România, mai ales în Iași? Aproape 15 ani mai târziu, nu îmi mai pun problema asta.
Din contră, îmi pun problema cum să mai refuz proiecte și cum să le mai transfer către colegii mei artiști cu care lucrez constant. Cererea este extraordinar de mare acum pe proiectele de New Media.
De unde vin cele mai multe solicitări?
Atât de la instituții de stat, cât și de la cele private. Sunt abordat constant de teatre, de artiști sau de curatori care fac proiecte, de companii care pregătesc diverse evenimente. Iar acest lucru nu mi se întâmplă doar mie, ci și colegilor mei. Sunt artiști muzicali care ne solicită.
De altfel, majoritatea celor care organizează petreceri de muzică electronică nu mai concept evenimentele lor fără suportul vizual, fără instalațiile de video mapping.
Constat, de la un an la altul, că specialiștii în New Media sunt din ce în ce mai suprasolicitați, raportat la solicitările pieței, de aceea suntem și interesați să formăm tot mai mulți studenți.
Unde se poziționează Iașul, la nivelul României, în privința dezvoltării acestei noi industrii de New Media? Putem să-l considerăm un fel de hub național?
Acum câțiva ani, am avut o discuție cu Ștefan Teișanu, iar el spunea foarte onest că Iașul nu are decât niște scântei, nu are un eveniment în zona aceasta, o structură clară, ci doar niște momente, niște episode care se întâmplă când și când.
Atunci, răspunsul meu a fost „da, dar și scânteile astea vin de undeva”. Vin dintr-un circuit care, probabil, nu e asamblat sau nu e optimizat. Există o sursă a scânteii undeva, o resursă umană pe care noi nu o accesasem bine atunci.
Asta putem spune că, de trei ani, face Romanian Creative Week.
Fără îndoială. Din 2021, când a fost prima ediție a RCW, acum urmează cea de-a patra, am organizat New Media Alley, New Media Street, New Media District.
Practic, ce a făcut evenimentul acesta a fost să scoată la suprafață acele scântei și să le pună într-un circuit funcțional. Și, în mare măsură, să încurajeze artiștii locali, să-i facă să prindă încredere că își pot practica meseria în această direcție, fără să trebuiască să mai părăsească Moldova sau chiar România.
Până acum câțiva ani, acest lucru se întâmpla la scară largă, majoritatea artiștilor vizuali plecau în alte orașe, țări unde puteau să-și facă proiectele.
Ce constat în timpul pregătirii pentru ediția din acest an a RCW este că, spre deosebire de anii trecuți, nu-i mai caut eu pe artiștii din Iași pentru a le scoate la suprafață munca. Tot mai mulți dintre ei vin către mine, propun evenimente, parteneriate, vor să expună la RCW. Este o efervescență extraordinară în zona asta.
Andrei Cozlac este absolvent al Universității de Arte „George Enescu” din Iași, specializarea fotografie, video și procesarea computerizată a imaginii, cu studii de master și de doctorat în arte vizuale.
Este lector universitar la Faculuatea de Arte Vizuale și Design din Iași, același department pe care, în 2010, l-a absolvit ca student, și profesor asociat la Facultatea de Arte din Târgu Mureș, secția în limba română.
În paralel, artistul ieșean este implicat în proiecte de amploare care includ artele vizuale, precum expoziții, show-uri New Media, având și o serie de colaborări cu teatre de stat sau independente din țară ori cu diverse instituții private.
Din experiența ta, până unde poate „forța” arta, astfel încât ea să fie înțeleasă de public? Mă gândesc la Hidra, sculptura expusă în aer liber la Iași, care a fost intens mediatizată la nivel național, după un incident mai puțin obișnuit.
După acel scandal cu Hidra, lucrare care mie mi s-a părut foarte smart, am meditat mai mult la cât de important este să iei în calcul spațiul simbolistic al monumentelor lângă și cu care lucrezi. Pentru că și eu, alături de echipa mea, am avut astfel de proiecte.
Când vorbim despre simboluri, lucrurile devin foarte volatile.
Un proiect pe care l-am realizat pentru Romanian Creative Week a implicat statuile voievozilor, din parcul aflat în zona Casei Studenților din Iași. Proiectul avea o notă contemporană, dar respecta, în același timp, statutul și simbolul monumentelor respective.
Statuile voievozilor, așa cum le-am gândit noi, încercau să se materializeze, și chiar ajungeau la asta prin efectele New Media, cât să vină să transmită privitorului un mesaj: anume că noi, voievozii, ne-am imaginat viitorul urmașilor noștri, am creat viitorul acesta pentru voi. Acum, este rândul vostru, al urmașilor, să vă imaginați viitorul urmașilor voștri.
Noi suntem creatorii viitorului.
Fie că vrem sau nu, noi suntem pionierii zilelor de mâine. Indiferent de ce rol avem în societate, că avem o influență pozitivă sau negativă, noi creăm lumea de mâine. Revenind, însă, la cum îmbinăm arta de tip nou cu simbolistica, mă gândesc că, într-un fel, trebuie menținut un echilibru.
Dar arta nu ar trebui să ne și deranjeze puțin? Să ne scoată din zona noastră „călduță”, pe care o cunoaștem, și să ne determine să reflectăm la ceva ce, poate, ni se pare ieșit din comun.
Arta poate și „exagera”, pentru a atrage atenția asupra unui lucru important la nivel social. Arta trebuie să fie și critică în momente când avem foarte mare nevoie de o voce critică.
Și avem suficiente exemple internaționale unde vocea cetățenilor este cenzurată.
Atunci, arta ar trebui să devină o voce și, chiar și prin mesaje, imagini care pot părea deranjante, neobinșuite, să devină un liant al vocii cetățenilor, acolo unde ea lipsește din spațiul public. Să tragă un semnal de alarmă, să provoace un dialog.
Dacă ne gândim la societatea românească, ne putem imagina un dialog sănătos? Chiar și când vorbim despre artă.
Din păcate, nu prea avem acest exercițiu al dialogului. La noi, ori e albă, ori e neagră. Nu există zona din mijloc. Asta apropos și de scandalul public provocat de Hidra, cu cele două doamne care loveau cu picioarele o operă de artă.
Într-un fel, eram revoltat, dar, în același timp, nu puteam să nu fiu și mai revoltat de acel bullying la care au fost supuse doamnele respective.
Au devenit extrem de vulnerabile în acele momente. Cum ele poate îl vedeau pe satana în acea lucrare de artă, la fel, unii oameni din online l-au văzut pe satana în cele două doamne. Categoric, așa ceva nu este în regulă deloc.
Nu e nimeni obligat să rezoneze cu toate formele de exprimare artistică, până la urmă. Și nu e nimic greșit în asta. La fel, arta cred că trebuie să-și păstreze libertatea să fie critică, iar artiștii să aibă libertatea să propună diverse concepte curajoase, provocatoare. Lucrurile astea ar trebui lăsate libere.
În final, arta ar trebui să fie ca viața însăși, nu? Nu e totul doar bine și frumos.
Avem un război chiar la câteva sute de kilometri de noi. Dacă alegem să trăim într-o bulă a noastră unde totul e elegant, unde există doar arta frumosului, nu știu cât ne ajută. Câteodată, trebuie să arătăm și grotescul din jurul nostru.
Este la fel de real ca frumosul din jurul nostru. Ba chiar arta s-ar putea să ne ajute, pentru că, dacă experiențele acestea de tipul războaielor nu sunt trăite într-un fel în mintea noastră, ele vor fi trăite în realitate.
Războaiele astea sunt războaiele noastre interioare, pe care nu știm cum să le purtăm.
Arta s-ar putea să ne ajute, chiar dacă ne revoltă, să le purtăm în noi, cu noi și să nu mai fie nevoie să comitem războaie între state, pentru că niște oameni nu și-au reglat suferințele lor. Arta ne poate elibera în foarte multe feluri.
Andrei, fără a face spoiler, ce ne pregătiți în acest an la Romanian Creative Week?
De la ediția de anul trecut ne-am stabilizat la New Media District, iar asta mă bucură, pentru că am intrat într-un proces de consolidare a poveștii New Media de la Iași. Pentru o lungă perioadă de timp, New Media District va fi mai restrâns, mai concis, dar mult mai inovator.
Anul acesta, nu am mai organizat concursul de burse pentru tineri, am ales acest lucru în urma unui proiect expozițional al secțiunii de foto-video din cadrul Universității de Arte din Iași.
Am ales, astfel, ca singura bursă pe care o dădeam pentru un student în anii trecuți să o împart în cinci burse pentru studenți, pentru că au venit cu propuneri extraordinare de proiecte ce vor fi expuse la RCW.
Tot în acest an, avem un val nou de artiști, preponderant din Iași, de diferite vârste. La ediția din luna mai, avem în echipă aproape 40 de artiști, cu tot cu cei cinci tineri studenți bursieri, care își vor prezenta lucrările.
În afară de New Media, anul acesta mai ești implicat într-un proiect amplu al RCW. Mă refer la Festivalul de Teatru ACT. Ce ne pregătești?
Anul acesta este prima ediție a acestui festival de teatru în cadrul RCW și vorbim despre un festival de teatru de autor. Ce înseamnă asta? Tu, spectator, pentru câteva zile la Iași, poți intra în profunzimile artistice ale autorului respectiv, să-i cunoști, realmente, universul.
Adică, nu trebuie să umbli toată țara, unde s-au mai montat spectacole, ci poți veni la Iași și, în trei zile, vezi o mare parte din această retrospectivă.
Aportul meu la acest eveniment este că, împreună cu scenograful Dragoș Buhagiar, președintele UNITER, suntem primii subiecți din acest proiect-pilot al RCW.
Vom aduce la Iași o serie de spectacole în care am colaborat cu Dragoș, prin care am reușit să inovăm anumite lucruri în zona teatrală, dar și spectacolele la care am lucrat separat.
Dacă ar fi să definești vizual conceptul de creativitate, cum l-ai defini? Cum ne-ai explica tu „creativitatea”, folosindu-te doar de artele vizuale?
Am în minte un lucru la care mă gândesc de mult timp să-l pun în practică. Aș umple Iașul cu foarte multe tunuri de lumină, ca cele pe care le vedem prin cluburi.
Într-o seară, pentru câteva momente, toate aceste lumini să se aprindă concomitent, în toate colțurile orașului. Iar privirile noastre, ale tuturor, să se îndrepte, în același timp, în sus, către cer.
Ca o speranță pe care noi toți ne-o dăm nouă. Și așa, cu capetele ridicate din pământ spre cer, să reflectăm fiecare cum simțim. Ce este cerul? Spiritualitate? Univers? Fizică? Galaxie?
Ideea este să ridicăm toți capul, să privim spre cer și să vedem câte lucruri se schimbă în jurul nostru, în timpul acesta.
Andrei este absolvent al Universității de Arte „George Enescu” din Iași, specializarea fotografie, video și procesarea computerizată a imaginii, cu studii de master și de doctorat în arte vizuale. Este lector universitar la Faculuatea de Arte Vizuale și Design din Iași, același department pe care, în 2010, l-a absolvit ca student, și profesor asociat la Facultatea de Arte din Târgu Mureș, secția în limba română.
În paralel, artistul ieșean este implicat în proiecte de amploare care includ artele vizuale, precum expoziții, show-uri New Media, având și o serie de colaborări cu teatre de stat sau independente din țară ori cu diverse instituții private.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Mai multe detalii despre secțiunea New Media a RCW, susținută de glo și de Vodafone, pe site-ul www.romaniancreativeweek.ro, precum și pe paginile evenimentului de pe Facebook, Instagram și YouTube.
DESPRE ROMANIAN CREATIVE WEEK
Romanian Creative Week, care va avea loc la Iași în perioada 15-26 mai 2024, este organizat de Federaţia Patronatelor din Industriile Creative (FEPIC), singura federaţie patronală reprezentativă la nivel naţional ce activează în sectorul Industriilor Creative din România.
În 2023, RCW a fost desemnat evenimentul care adună la un loc cel mai mare număr de industrii creative, la nivelul Europei, conform Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).
Partenerii anunțați până în prezent de organizatori sunt: Primăria Municipiului Iași, Iulius Group, UniCredit Bank, Banca Transilvania, Raiffeisen Bank, Lancome, Philips, glo, Pepsi, Centric, Vodafone, McDonald’s, Stella Artois, Purcari, BMW APAN Motors Iași, Epson, Quartz Matrix, Dunhill, Freudenberg, Wink, Noir, Greentek, Iași Airport, FILIT, Ministerul Culturii, Consiliul Județean Iași, Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași, Muzeul Național al Literaturii Române Iași, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, UMF „Gr. T. Popa” Iași, Uniunea Artiștilor Plastici din România, Ordinul Arhitecților din România.
