Atenție la Turcia! „Marele Miting Palestinian” – sub acest titlu a avut loc discursul pe care liderul turc Recep Tayip Erdogan l-a ținut în fața unei mari mulțimi, pe pista fostului aeroport internațional Ataturk din Istanbul.
Într-un discurs de o oră, Erdogan și-a repetat afirmația că Hamas nu este o organizație teroristă, ci un reprezentant legitim al palestinienilor, descriind Israelul drept un ocupant. Liderul de la Ankara a fost însoțit de șefii partidelor naționaliste și islamiste aliate – care l-au ajutat să obțină victoria strânsă în alegerile din mai.
„Israelul comite în mod deschis crime de război, dar liderii occidentali nici măcar nu pot cere Israelului o încetare a focului, cu atât mai puțin să reacționeze la aceasta”, a declarat Erdogan mulțimii din Istanbul, care flutura steaguri palestiniene, potrivit relatării Reuters.
Liderul turc a pus confruntarwea din Orientul Mijlociu într-un cadru larg. El i-a acuzat pe cei care ”varsă lacrimi pentru Ucraina” că nu manifestă aceeași simpatie pentru victimele din Gaza.
„Hei, Occidentule, vrei să reraprinzi războiul între Cruce și Semilună?” – a tunat omul forte de la Ankara.
După acest discurs, Israelul și-a retras diplomații din Turcia și a anunțat că va reevalua relațiilr cu această țară.
Citește și: Israel, între război și politică (I)
Dar care sunt semnificațiile acestei ieșiri extrem de dure a președintelui turc?
Analiști politici citați de Reuters spun că Erdogan a urmărit, în realitate, să umbrească sărbătorile de a doua zi care marcau rădăcinile seculare ale Turciei.
La 29 octombrie urma aniversarea a 100 de ani de la fondarea Turciei moderne, iar Erdogan și-a dorit ca titlurile să fie dominate de știrile despre mitingul de sâmbătă, mai degrabă decât de fondatorului republicii, Mustafa Kemal Ataturk.
Erdogan și partidul său AK se îndepărtează pe zi ce trece de moștenirea lui Ataturk, a republicii laice și moderne, orientate spre Occident. Totuși, mitul fondatorului republicii, întreținut decenii de-a rândul, este unul puternic înrădăcinat în societatea turcă. Ataturk este venerat de majoritatea turcilor.
Dar mișcarea lui Erdogan ar putea depăși cu mult cadrul intern
Omul forte de la Ankara este deja numit ”Sultanul” – și nu doar fiindcă și-a construit în mijlocul capitalei, un palat impunător, demn de un monarh din alte timpuri. De fapt, politica autoritară în plan intern a lui Erdogan merge braț la braț cu resuscitarea ideii otomaniste.
Animată de aceasta, Turcia și-a extins în ultimii ani influența în Balcanii de Vest. De asemenea, Grecia a acuzat mai multe acțiuni agresive ale Turciei în Marea Egee. Ciprul rămâne un punct sensibil.
Puternicele minorități turce din Europa de vest sunt puternic atașate politicii lui Erdogan.
Va folosi Erdogan ideea imperială pentru a destabiliza aceste regiuni? Caută el cu adevărat să reinstituie Califatul, în sensul de a se ”încorona” drept lider spiritual al musulmanilor, precum sultanii Imperiului Otoman?
În discursul de pe Aeroportul Ataturk, președintele Erdogan a trecut cu mare ușurință de la un vechi conflict local și regional la un război global al religiilor și civilizațiilor.
Mulți ar spune că temerile sunt exagerate, că mișcarea lui Erdogan vizează doar propria națiune și că este mai mult retorică decât realitate.
Posibil. Doar că așa s-a spus și după Conferința de Securitate de la Munchen, din 2007, când Vladimir Putin a criticat extinderea NATO de după sfârșitul războiului rece. Retorică de uz intern?
Vladimir Putin a arătat că amenințările verbale devin realitate
După Munchen 2007 au urmat: pumnul în masă de la summitul NATO de la București, Georgia, Donbasul și Crimeea, războiul hibrid. În decembrie 2021, Rusia a dat Occidentului celebrul ultimatum privind retragerea NATO pe aliniamentele de dinainte de 1997.
Ultimatumul a fost respins și, în două luni, a venit invadarea pe scară largă a Ucrainei, în fapt, un război îndreptat împotriva democrațiilor și a ordinii globale. Nu, în cazul lui Putin nu a fost retorică. Doar a făcut ceea ce a spus.
Să mai observăm că în marja conflictului din Orientul Mijlociu se conturează un grup al statelor autoritare – de la Rusia și Iran la Turcia, China și până la Coreea de Nord.
Nu neapărat susținerea pentru Hamas este ceea ce le definește ( deși există și aceasta, sub diverse forme și în diverse proporții). Le definește mai curând poziționarea împotriva taberei occidentale, a democrațiilor liberale.
Grupul statelor autoritare încearcă să submineze tabăra liberală oriunde are ocazia. Și profită din plin de idioții utili din cadrul democrațiilor care, instinctiv, se situează de partea Hamas și urcă pe valul de antisemitism, pentru a se opune sistemelor liberale.
Iar puterile autoritare mai au ceva care le unește: spiritul de revanșă. Rusia vrea să răzbune prăbușirea URSS. China vrea să dea replica Occidentului pentru ”Secolul umilinței” – perioada dintre 1839 și 1949, când imperiul decăzut se afla la cheremul puterilor occidentale.
Erdogan își dorește vechea glorie imperială. Alături de acestea, lideri ai unor țări mai mici nutresc la rândul lor visuri de mărire. Orban pentru Ungaria, Vucic pentru Serbia mare și, de ce nu, fosta Iugoslavie.
Citește și: Cine negociază pentru românii din Fâșia Gaza
În sfârșit, vine dorința de revanșă a ceea ce numim „Sudul global”, state din Africa, Asia și Amarica Latină care consideră perioada colonială ca fiind responsabilă pentru rămânerea lor în urmă din punct de vedere economic și social.
Discuția este mai complicată și dintre cauze nu pot fi excluse corupția și ineficiența guvernărilor post-coloniale. Dar în acest moment, marile autocrații și ”Sudul global” sunt unite de ideea revanșei și a schimbării ordinii globale.
Războiul din Orientul Mijlociu se va încheia, Israelul va destructura Hamasul din Fâșia Gaza – fără ca asta să însemne distrugerea întregii rețele, cu ramificații în întreaga lume.
Este posibil ca acest conflict să cunoască o răspândire limitată în regiune, în Liban, Siria, Irak. Dar la sfârșit, într-un fel sau altul, regiunea ar putea cunoaște o nouă perioadă de relativă acalmie înaintea unei noi explozii de violență, așa cum s-a mai întâmplat.
Dar confruntarea dintre puterile autoritar-revanșarde și lumea democrațiilor liberale va rămâne. Nu conflictul arabo-israelian a declanșat-o. Doar a expus-o cu mai multă claritate.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
