Premierul Florin Cîțu și președintele liberalilor Ludovic Orban au pavat deja drumul partidului spre abisul ridicolului, cu mult înainte de Congresul PNL programat pentru 25 septembrie.
Așa au ajuns mulți liberali să-l susțină pe acest autoproclamat Superman, care conduce guvernul, iar alții să spună că „forțe nevăzute s-au speriat că Orban ajunge președintele României”. Cei doi contracandidați pentru funcția supremă în PNL au folosit în lupta lor supradimensionată nu doar toate metodele murdare pe care le-au avut la îndemână, ci și pârghiile statului.
Se dovedește în fiecare zi că nu e o competiție care să arate electoratului cine e cel mai bun, cine are cel mai interesant proiect politic, ci e doar un război intern, care scoate la iveală inapetența principalului partid de guvernare pentru fair-play, incapacitatea PNL de a pune mai presus de jocurile personale interesul național.
În locul unor dezbateri de idei între Cîțu și Orban, țara se afundă într-o criză economică și politică inutilă. Niciunul dintre ei nu explică, nu argumentează, nu demonstrează, ci denunță, condamnă, împroașcă.
Cum au ajuns liberalii să arunce țara în aer? De unde au început greșelile?
1) Ludovic Orban a refuzat să-și dea demisia din fruntea PNL în decembrie 2020, după alegerile parlamentare în care liberalii s-au clasat cu 25% din voturi după social-democrați, care au luat 29%. În schimb, Orban a renunțat brusc la funcția de premier, pare-se la cererea președintelui Klaus Iohannis
2) Această situație a dus la apariția celor doi poli de putere în partid și la urmarea ilogică în care președintele principalului partid de guvernământ, care nu era premier, a negociat fotoliile de miniștri cu USR-PLUS și UDMR. Tratativele duse de Ludovic Orban nu au avut însă ca scop obținerea celor mai bune poziții pentru PNL, ci ca el însuși să-și asigure un status politic compatibil cu funcția sa în partid. În istoria postdecembristă, de câte ori premierul nu a fost și șeful partidului de guvernământ au avut loc crize politice complicate, care s-au terminat dramatic.
3) Implicarea președintelui în viața PNL a fost nesănătoasă, fiindcă a blocat competiția din interiorul partidului, aducându-i în față pe preferații lui Klaus Iohannis, nu pe cei care, eventual, ar fi avut calitățile necesare pentru conducerea liberalilor.
4) Declanșarea luptei pentru șefia PNL cu aproape patru luni înainte de Congresul care va decide cine va fi președintele liberalilor a dus la paralizia guvernului și la un război intern, care decredibilizează partidul înainte să fi apucat să facă vreo reformă.
5) Premierul Cîțu, care îl avea de partea sa pe Klaus Iohannis și majoritatea filialelor, l-a demis fără consultări cu partenerii de guvernare pe ministrul Justiției (USR-PLUS), fără să fi avut un motiv serios, declanșând actuala criză politică.
(…)
Comentariul integral în Deutsche Welle.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
