Sigur, Orban nu e vreo lumină, are aroganțele și orbirile lui, dar Cîțu îl întrece cu mult. Orban sare masa, Cîțu sare casa. Orban și-a depus candidatura la șefia PNL înconjurat de susținători de rând, iar Cîțu a fost condus de sopranele și de tenorii partidului. Cîțu cu soliștii, Orban cu coriștii. Altă diferență a fost semnalată chiar de Orban: ”susținem valorile românești, biserica, familia, satul, cultura națională și respingem curentele neo-marxiste, progresiste”. Adică Orban are sex, Cîțu are gen. Cîțu e cu muzica rock, Orban cântă romanțe (mândra mea de altă dată). După ce s-a aflat (la momentul oportun) că “viitorul României” (cum îi zice Boc lui Cîțu) are un trecut dubios (condamnare pentru beție, țepuirea unei bănci, studii neisprăvite) și o ascensiune ciudată asigurată (ca de obicei) de serviciile speciale care furnizează statului șefi defecți, Cîțu a fost întrebat dacă s-a drogat.
Din spatele scenei Guran (de Orban) se victimizează (”ni se înscenează ceva la limita penalului”) acuzând “o tâmpenie care se va dovedi că nu e reală”. Aș! Toate tâmpenile sunt reale. Lucian Romașcanu (PSD) e convins însă că “sfârsitul congresului PNL va fi sfârșitul visului lui Iohannis”.
Guvernul a reușit însă includerea Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO salvând astfel zăcămintele de aur cu munți cu tot din mâinile unor aventurieri economici – dar cu prețul unor despăgubiri de miliarde de euro. Cazul Roșia Montană e tipic pentru modul în care se mimează o investiție străină, cu angajări și comisioane grase în scopul unui contract prevăzut cu despăgubiri uriașe.
Dacă Orban își inchipuie că partidul suferă fiindcă este el azvârlit din tren se înșeală amarnic. Partidele se duc și ele ca muștele la miere, la cel care are banii și comandă lăutarii. Alt exemplu tematic s-a petrecut la alegerile PNL București unde primarul sectorului 6 Ciprian Ciucu era “în echipa Orban cu protocol semnat”, dar după o zi Ciucurel “s-a uitat în oglindă” și s-a Cîțâit urgent câștigând astfel președinția PNL pe capitală.