”2024 va fi anul ghilotinei. Dacă o ținem tot așa, PNL va pierde toate cele patru rânduri de alegeri”. O spune un vechi liberal, care vede cum PNL se apropie cu pași repezi de irelevanță, pe modelul PNȚCD în 2000 sau PDL în 2014. Războiul intern dintre Florin Cîțu și Ludovic Orban, performanța mediocră la guvernare, lipsa unor lideri reali validați prin vot, bilanțul slab al președintelui Iohannis – toate trag partidul în jos cu o viteză amețitoare.
Că partidul pică vertiginos în sondaje recunosc public chiar și liderii săi, vezi ultimele declarații făcute de Ludovic Orban.
Confruntarea la scenă deschisă din PNL amintește de conflictele permanente din Partidul Național Țărănesc și Convenția Democrată din perioada 1996-2000, soldată cu dispariția țărăniștilor din Parlament.
Am văzut atunci, vedem și acum un șir nesfârșit de bălăcăreli publice, lupte intestine pentru putere, boicoturi politice în plină guvernare. Votanții observă acum cum performanța guvernului Cîțu este subminată puternic de lupta din partid. Premierul nu mai are nici o preocupare pentru campania de vaccinare, pentru reformele promise în campanie, pentru atragerea fondurilor europene.
Guvernarea mediocră
Toată energia partidului și a președintelui Klaus Iohannis sunt consumate de jumătate de an de campania internă. Nu mai există nici o ședință la Cotroceni pe tema reformei în justiție, a reformei în administrație, a reformei bugetarilor, a sistemului de pensii, a teritoriului. Nici o ședință serioasă de coaliție cu angajamentele din programul de guvernare pe masă.
Tot actul guvernamental e făcut la alibi. Premierul Cîțu îngână necredibil amenințări la adresa miniștrilor care nu fac reforme, dar le dă cele mai mai mari alocări la rectificarea bugetară. Tot premierul tună și fulgeră împotriva risipei de bani, dar pregătește 50 de miliarde de lei pentru baroni – instrument de atragere a voturilor la congres.
Președintele Iohannis promite și el de vreo 7 ani reformă în educație, dar proiectul e o restaurație în favoarea coteriilor corupte din sistem.
De justiție nu mai vorbim. Stelian Ion, singurul ministru care împinge subiectul, e amenințat cu remanierea de președinte. Klaus Iohannis a abandonat tema justiției imediat după terminarea campaniei electorale. În schimb, UDMR-ul – care a rămas același partid anti-reformist din perioada Liviu Dragnea – e cocoloșit în coaliție și scutit de orice critică.
În ce privește performanța economică, premierul se laudă cu o creștere-record. E reală, dar ea trebuie pusă în context: e o creștere mare raportată la trimestrul doi din 2020 când economia era practic închisă, dar e însoțită de o inflație-record și de împrumuturi-record.
Premierul Cîțu trebuie felicitat pentru faptul că a stopat majorarea cheltuielilor cu pensiile și salariile bugetarilor, adevărate bombe cu ceas lăsate în urmă de PSD. Dar s-a rezumat la atât. Nu a reformat sistemul bugetar clientelar – dimpotrivă, vedem cum politizarea instituțiilor continuă nestingherită, nu a reformat ANF – dimpotrivă, e aceeași instituție care nu supără baronii locali, firmele de partid și firmele acoperite.
Lideri slabi
Confruntarea din Florin Cîțu și Ludovic Orban expune și lipsa resurselor interne. Ambii politicieni au mari probleme de credibilitate și de validare politică, ceea ce se răsfrânge asupra partidului.
Florin Cîțu a intrat de două ori în Parlament pe liste și nu a fost niciodată validat direct prin vot. Are un trecut cu multe pete negre, e necunoscut la baza partidului, are o comunicare rece cu liderii PNL, iar o parte tot mai mare din electorat îl percepe drept arogant.
În ce privește comunicarea sa cu publicul, subiectul ar merita un capitol de teză de doctorat. Nu în ultimul rând, partidul îl percepe drept un lider slab, păpușat de Klaus Iohannis, Lucian Isar, Alina Gorghiu și de noul ministru de finanțe, Dan Vîlceanu. Pe scurt, un politician fără independență și fără capacitatea de a tracta partidul – cel puțin deocamdată.
La rândul său, Ludovic Orban are resursa de credibilitate sleită. După 30 de ani în politică, el a ajuns în galeria figurilor trecutului, nu mai are nicio idee proaspătă, nicio aderență la noile tendințe globale.
Și-a epuizat anul trecut creditele politice prin promovarea unor personaje precum Costel Alexe, Mihai Chirica ori celebrii șefi de la Apele Române. Și acum în jurul său au rămas politicieni cu numele prinse în diverse scandaluri, precum Costel Barbu ”Bitanu”, Antonel Tănase ori Virgil Guran.
Și chiar dacă a trecut prin multe rânduri de alegeri, Orban are la pasiv pierderea parlamentarelor din 2020 și negocierea strict în interes personal din coaliția cu USR și UDMR, o negociere pe care partidul nu i-o iartă nici acum.
Mai e ceva la Ludovic Orban: 99% din partid e convins că el a scurs în presă detaliile despre dosarele din SUA ale lui Florin Cîțu. Or, asta înseamnă trecerea unei linii roșii: nu l-a destabilizat doar pe adversarul său, ci a tras un obuz direct în piciorul PNL. ”Acesta e comportament de lider de Opoziție, nu de lider PNL”, spune același vechi liberal.
Și Cîțu și Orban fac parte din galeria de lideri nevalidați prin vot, cum a scris Dan Tăpălagă în urmă cu două luni, alături de Cioloș, Ciolacu, Kelemen ori Dan Barna (care a luat 1,4 milioane de voturi la prezidențiale, unde a ieșit însă pe locul 3). Or, mulți liberali știu că greu poți câștiga alegerile fără lideri validați, măcar la nivel local. De aceea, unii din partid se uită cu speranță la alți lideri care au trecut prin proba votului sau care au credibilitate, pentru epoca post – Cîțu sau post – Orban.
Șansele lor de a ajunge la șefia PNL sunt însă mici. Emil Boc e încă greu de digerat pentru o parte însemnată a PNL după ce în 2014 a susținut-o pe Elena Udrea în locul lui Klaus Iohannis și după ce a fost mai degrabă ostil fuziunii PNL – PDL. Ilie Bolojan e pus la index la Cotroceni, unde Iohannis nu a uitat că liderul bihorean s-a opus parașutării favoritului său, Cristian Bușoi, la șefia PNL în 2017.
Pericolul scindării
Pozițiile taberelor Orban și Cîțu sunt ireconciliabile. Ludovic Orban e frustrat că Florin Cîțu a intrat în cursă, deși îi promisese că nu o face. Premierul e supărat că șeful partidului ar fi scurs în presă documentele despre problemele lui din SUA.
Falia din partid va fi greu de reparat. Se va vedea în primă fază la voturile importante din Parlament, unde tabăra perdantă la Congres va începe să absenteze.
Dar nu trebuie eliminată complet varianta unei scindări a partidului. În fond, PNL era obișnuit în anii 90 cu dezertările, plecările și ruperile de membri. A trecut prin această experiență, e posibil să o mai pățească în absența unor lideri puternici, care să țină partidul unit.
Performanța PNL în 2024 depinde de mulți factori, dar trei vor fi decisivi: un lider puternic, creșterea nivelului de trai pentru majoritatea populației și livrarea reformelor cerute de minoritatea reformistă (mai ales în justiție și administrație). Fără ele, PNL riscă o catastrofă electorală pe mâna unui lider ales de președintele Iohannis, exact cum a pățit-o în 2016, pe mâna Alinei Gorghiu.
Articolul a fost publicat mai întâi în G4Media
