Cu sufletul la gură, aproape, s-a așteptat anunțul conferinței de presă care anunța programului ediției din 2025 a Festivalului Internațional „George Enescu”.
Avem Festival! La București și în alte localități, ce urmează a fi anunțate, în perioada 24 august și 21 septembrie, vor răsuna acordurile a sute de lucrări scrise de compozitori celebri și interpretate de mii de muzicieni de renume. Pentru melomani e un moment de culme existențială. Pentru țară, este momentul, singurul, de fală reală.
Conferința, în sine, a fost o prezentare. Lângă organizatori, directorul artistic, Cristian Măcelaru, directorul interimar, Cristina Uruc, directorul de comunicare, Gilda Lazăr, au fost prezenți ministrul Culturii, Natalia Intotero, consilierul ministrului, Mădălin Voicu, primarul Bucureștiului, Nicușor Dan, și reprezentanții TVR și Radio.
A fost greu să pui întrebări, pentru că programul a devenit accesibil doar la ora la care a început conferința. Așa că totul a rămas pe mărunțișuri. Cea mai veche întrebare, când se va renova Sala Palatului și alte teme pe care Artexim și Ministerul Culturii nu le controlează? Nu, Sala Palatului nu se renovează, nici n-are sens. Scaunele trebuie schimbate pentru că pot provoca accidente. În rest, cei care organizează concerte, altele decât festival, sunt foarte mulțumiți. De ce să strici ceva care merge? Trebuie construită o sală nouă. Exact în aceeași perioadă postrevoluționară, la Budapesta s-au construit două săli noi de concerte.
În rest, întrebările s-au autoblocat din lipsa datelor, mai puțin pentru cine avea vreo temă de-acasă.
N-am să înșirui informațiile cantitative, mai ales că, pentru astfel de evenimente, acestea nu au importanță. Oricum, se găsesc pe site-ul festivalului.
N.B. Sunt două lucruri care trebuie apreciate, eu le apreciez, fără echivoc: schimbarea vizualului, deocamdată doar pe pagina de socializare ?!, și pagina de program-achiziție bilete, mai prietenoasă și cu funcții de filtrare corecte. Așteptăm în continuare să dispară negrul (portret, deschidere pagină site etc). Festivalul e un motiv de bucurie. Uitați-vă la impersonările lui Mozart, i se pun ochelari de soare, e mockuit ca Marilyn Monroe în seria dedicată de Andy Warhol! Scoateți-l pe Enescu din doliu permanent! Enescu a fost un om al momentului, al iubirii, al vieții chiar în condițiile suferințelor proprii și al adversității mediocrei elite culturale locale.
Pentru că s-au pus în vânzare doar abonamentele, voi face recomandări pentru acestea. Iar pe parcurs până pe 15 februarie, și, normal, și după, data lansării pe piață a biletelor individuale, voi reveni cu spicuiri din program.
Programul e aici. Încă nu e afișată seria pentru copii și nici concertele din Piața Festivalului.
Pentru mine a fost și o mică sărbătoare odată cu renunțarea la tombola de abonamente, pe care o declaram inutilă de vreo două ediții. Am mai tot dat sfaturi marketing, care mi-ar plăcea să cred că sunt în așteptare. Prin urmare, de ieri, abonamentele pentru toate seriile de concerte se pot achiziționa la liber, dacă aveți bani. Pentru că, aici, iarăși, intervine eterna discuție filosofică, nu chiar ca în Hamlet, a existenței și a accesului. Altfel, „e (doar) pentru cei mai norocoși”, citând un alt ministru al Culturii. Să sperăm că noul ministru va fi altfel. Deși, ca în fiecare an, se invocă comparația cu prețurile de la evenimente similare de afară, în continuare, spun că abordarea e greșită și duce la decizii greșite. Acolo evenimentele nu au finanțare de la stat, iar prețurile mai mari nici măcar nu rezolvă problemele. Mari, prestigioase, istorice evenimente au fost nevoite să-și restrângă funcționarea din cauza constrângerilor financiare. Ultimul pe listă fiind Festivalul de la Bayreuth!
Ca observație contextuală, din perspectiva invitaților de A-List, la soliști suntem bine acoperiți la capitolul violonceliști, așa și-așa – vioară și pian, iar la mari orchestre lista este foarte străvezie, ba, aș spune că, cu orchestrele de cameră stăm un pic mai bine.
Dacă prețurile de abonamente la seriile principale, Mari Orchestre și Camerale&Recitaluri, redenumite concertele de Sala Palatului și Ateneul Român, pot părea prohibitive, puteți încerca alte două serii.
Vor fi recomandarea mea de astăzi. Particularitățile lor coroborate cu hazardul planificării le fac foarte atractive. Sunt sub 1.000 de lei și au loc doar în weekend: Enescu 70, la Sala Auditorium, de la ora 11.00, și Celebrări, la Sala Radio, de la ora 13.00. Cum am precizat, nu le recomand doar că sunt accesibile, în limbaj marketing, ci și că, conțin nume de A-List, dar și playlisturi de interes, cel puțin în viziunea mea.
Poate că, pentru mulți, să începi ziua, la ora 11.00, cu muzica clasică, nu e chiar ceva ce așteptau de la viață. Însă, vorbim de muzică de cameră și recitaluri. Alt tipar auditiv. Credeți-mă, nu poate fi nimic mai sublim. În comodele fotolii din Sala Auditorium, te scufunzi și începi să visezi că ești pe o verandă, într-un balansoar, mângâiat de soarele dimineții, admirând tufele de trandafiri și sorbind din cana de ceai, sau cafea.
Compoziții cu muzică de cameră semnate de George Enescu și, în principiu, de contemporani ai acestuia. Nici varietatea nu a fost uitată. Și, pe lângă soliștii de recital, avem și ansambluri.
Tușele muzicii moderne sunt completate de muzica contemporană și, încă, mai așteptăm definitivări de programe. Dar chiar și cu ce e anunțat până acum, seria e foarte atrăgătoare.
Inaugurarea va fi asigurată de Cvartetul AD LIBITUM. O oportunitate pentru reîntâlnirea cu maestrul Remus Azoiței, acest vrăjitor al viorii, pe care, din păcate, avem ocazia foarte rar să-l vedem în concerte la București.
Ne așteaptă a doua zi, violoncelistul Valentin Răduțiu cu pianistul Per Rundberg. Și lista continuă, informații și abonamente aici. O serie care oferă exact acele momente de zen dorite înainte de intra în vârtejul treburilor zilnice.
Și, pentru cine vrea să-și prelungească starea, concertele de prânz din seria Celebrări, Sala Radio, vin mânușă. Și aici, fotoliile sunt cele mai adecvate să-ți trăiești experiența, comode și cu interspații generoase, iar acustica de excepție e deja știută.
Paleta coloristică e mult mai largă, firesc. Vin orchestrele, plus, muzicii instrumentale i se adaugă și cea vocală.
Chiar de la primul spectacol, nu trebuie ratată prezența tenorului Benjamin Bernheim. Și numărătoarea continuă, Concertul pentru două piane de Felix Mendelssohn, al Orchestrei naționale simfonice a Danemarcei, cu pianiștii Lucas și Arthur Jussen, sau violoncelistul Marcel Johannes Kits (laureat al Concursului Internațional „George Enescu”).
Bijuteria coroanei în această serie e, indiscutabil, opera Flautul fermecat K. 620 de Wolfgang Amadeus Mozart, prezentată în concert de Filarmonica Germană de Cameră Bremen și Chorwerk Ruhr. Cu abonament sau fără, nu trebuie ratată această lucrare.
Voi reveni cu prezentări din aceste două serii.
Citește și: Cum s-a transformat un castel ruină într-un Castel Viu. Experimentul Posmuș
Programul afișat și prezențele confirmate pentru ambele locații au sigur acoperire în valoarea abonamentului. Hâtrii pot comenta că, în fapt, valoarea o poți estima după ce auzi interpretările. Adevărat, dar asta e valabil pentru orice. Eu o spun, însă, prin prisma faptului că biletele stagionale la Filarmonica „George Enescu” sunt mai scumpe ca aici, deși, la ultimul concert la care am fost, dacă se putea, aș fi cerut jumate din bani înapoi.
Se așteaptă în zilele următoare mult mai multe informații. S-au făcut precizări că vor fi spectacole radiodifuzate, unele transmise de TV, dar nimic concret.
Este o călătorie care de-abia a început. Voi reveni cu informații despre toate spectacolele, indiferent de serie. Sunt destule noutăți, premiere, etc.
Între timp, după ce vă plătiți facturile la utilități, să puneți bani deoparte pentru biletele individuale, dacă unele prețuri de abonamente v-au descurajat.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(FOTO: Andrei Gîndac)
