România e pe locul doi în Uniunea Europeană la capitolul mortalitate infantilă. Conform statisticilor naționale, aproximativ șase copii români din 1.000 mor înainte să împlinească vârsta de un an. Motivele sunt diverse, începând de la lipsa monitorizării sarcinilor până la anomaliile congenitale.
Însă, cele mai grave afecțiuni de sănătate la nou-născuți nu pot fi tratate în România. Așa că pentru ei începe cursa contracronometru de a ajunge într-un spital performant din Europa.
Pentru ca un copil născut cu probleme grave de sănătate să fie salvat trebuie ca un întreg sistem să funcționeze ceas.
E nevoie ca spitalele, doctorii, părinții, donatorii, asociația, echipa medicală, compania de transport aerian, clinica din străinătate și sistemul de asigurări de sănătate să își coordoneze eforturile aproape la un nivel supraomenesc pentru ca acesta să primească șansa la viață. Și nici așa nu este garantat.
Tot acest resort este coordonat de Adelina Toncea, fondatoarea Asociației Blondie, care se asigură că sunt îndeplinite toate condițiile pentru ca zborul să se întâmple, și de doctorul Cătălin Cîrstoveanu, șeful Secției de Terapie Intensivă Nou-Născuți de la Spitalul „Marie Curie” București, care se asigură, împreună cu echipa sa medicală, că acel copil va supraviețui pe durata zborului.
Carla, Maria și Sofia au primit o șansă la viață
Pe 26 septembrie am plecat cu Asociația Blondie în zborul numărul 160 până la Milano, acolo unde Carla, în vârstă de cinci săptămâni, Maria și Sofia, care au mai puțin de două săptămâni, au primit o șansă la viață.
De la înființare și până acum, peste 400 de copii au fost transportați de Asociația Blondie la spitale din străinătate. 80% dintre cei transportați sunt bebeluși, în primele săptămâni de viață.
„Dacă cineva se întreabă de ce sunt atât de mulți copii bolnavi, sunt pentru că trăiesc. Înainte mureau imediat pentru că nimeni nu se gândea să opereze asemenea cazuri. Până să apară asociația unii mureau, alții forțau zboruri de linie, încercau să plece cu orice”.
Adelina Toncea
Aeronova în care ne-am îmbarcat aparține companiei Tarom, care a acceptat să organizeze aceste zboruri la costul lor minim – cel de operare. La bord erau cele trei fetițe, mamele lor, trei medici rezidenți și doctorul Cătălin Cîrstoveanu.
Doctorul Cătălin Cîrstoveanu: Cum să lași pe cei săraci să moară și doar ăia bogați să trăiască?
Un zbor privat pentru tratament în străinătate poate să coste peste 6.000 de euro, sumă pe care cei mai mulți părinți nu și-o permit. Zborurile Blondie sunt asigurate exclusiv din donații și sponsorizări ca orice copil să aibă șansa să plece.
„Am avut mame care ne-au mulțumit pentru sandvișul ăsta pe care îl dăm în avion. Pentru unele ăsta a fost singurul lucru pe care l-au mâncat pe seara aia”.
dr. Cătălin Cîrstoveanu
Când a avut un copil care a făcut Covid, clinica din Milano a fost de acord să primească alt caz.
„În două ore am luat o mamă cu un copil, săracul, abia trezit din somn, nici nu știa ce i se întâmplă. Îi ieșea jumătate de picior afară din sandale, așa erau de nevoiași. Cum să lași pe cei săraci să moară și doar ăia bogați să trăiască? Până la urmă eu sunt angajat la stat. Trebuie să dau șanse mai ales celor săraci.”
Doctorul are peste 500 de zboruri la activ și, până să se înființeze Asociația Blondie, 10 ani a mers cu câte un copil la zborul normal de linie. Andrei, fiul Adelinei, a fost unul dintre copiii duși de doctor la operație în străinătate.
El consideră că orice boală ar fi, oricât de complicată, merită încercat.
„Noi luăm copii în toate situațiile clinice posibile. Îi luăm cu complicații severe, afecțiuni asociate, infecții, asfixii – medicii din Italia nu ne-au zis niciodată nu. Și tot mai rămân câțiva în urmă. Se încheie trei ani de zile și am avut 100 de copii pe care nu i-am putut ajuta.”
Ruxandra Țurcanu, medic rezident: Fiecare zbor e unic, plin de emoții
Medicii prezenți la zbor fac această muncă voluntar. Unii ies de la program sau din gardă și pleacă să ajute mai departe.
„Noi ne facem datoria și aici și acasă. În timp ce noi suntem aici, acasă avem 13 copii operați în secție și nu sunt cazuri simple nici acolo. Faptul că noi facem asta aici nu înseamnă că România nu poate. Astea sunt cazuri grave și pentru Europa”.
dr. Ruxandra Țurcanu
Ruxandra Țurcanu este medic rezident anul cinci. De curând, a devenit mamă. Se află la al șaselea zbor și vine ca voluntară pentru a-și ajuta colegii de secție.
„Fiecare zbor e unic, plin de emoții. Condițiile din avion nu sunt ca cele din terapie intensivă, dar ne descurăm. Pe parcursul zborului noi facem tot ce fac aparatele în secția de neonatologie.
Dacă avem un copilul care e intubat, preluăm funcția ventilatorie, dăm la balon pe tot parcursul zborului sau preluăm funcția injectomatelor”, a povestit Ruxandra.
Alexandra Fleacă este medic rezident neonatolog, anul doi. Pentru ea e al treilea zbor și o oportunitate enormă de a pune în practică informațiile pe care le-a învățat mai mult teoretic.
„Este ceva care te formează foarte mult, te face să fii atent la toate detaliile. Nu pot să zic că eu am făcut până acum ceva life changing, dar învăț de la ceilalți pentru când voi face asta.”
Nici Alexandra, nici Ruxandra nu își doresc să plece din țară definitiv. Poate doar pentru formare. Vor să rămână în România și să schimbe ceva pentru că au înțeles mai bine ca oricine cât de multă nevoie avem de medici buni și tratamente performante și la noi în țară.
Citește și: România a depășit Ungaria la PIB/locuitor. Mai vreți „modelul Orban”?
Mama Mariei: N-am fost până acum în Italia sau la spital. Nici n-am zburat vreodată. Am 34 de ani
Când am aterizat în Milano, copii au fost urcați în ambulanțe și duși către clinica San Donato. La debarcare, am observat că una din mame avea lucrurile adunate într-o pungă de rafie. Am întrebat-o pentru cât timp este pregătită să stea. O lună sau poate chiar două, mi-a zis.
„Am venit din Covasna. N-am fost până acum în Italia sau la spital. Nici n-am zburat vreodată. Am 34 de ani.”
Fiicei sale îi lipsește artera pulmonară aproape de tot și are toate malformațiile posibile.
„Orice variantă de operație se încurcă de altă malformație a ei. Pentru că e un caz atât de grav, au sugerat să nu mai vină. Dar nouă nu ne plac răspunsurile astea. Am insistat. Este șansa ei. Este la spitalul unde sunt cei mai buni oameni care ar putea să o salveze”, a detaliat Adelina Toncea.
După internare, mamele sunt cazate într-un apartament al spitalul și după operație stau alături de copiii lor. Mâncarea, cazarea, toate sunt asigurate.
„Există un departament întreg pentru români unde sunt persoane care se ocupă numai de mame. Sunt mame care vin după cezariană și încă au nevoie de îngrijire pentru că abia au născut”, a precizat Adelina.
La câteva minute după ce ambulanțele au preluat copiii și mamele lor, ne-am urcat din nou în avion, cu destinația România.
Silviu Faiăr: Este un act comun de solidaritate aproape ireal
Influencerul Silviu Faiăr a fost și el în zborul către Milano. A organizat o campanie de fundraising pentru asociație în care a strâns 27.000 de euro.
„Experiența zborului m-a făcut să fiu foarte optimist, pentru că se poate”, mi-a spus el.
„Este absolut impresionant să vezi atâția oameni care se mobilizează să salveze viața unor copii: medicii și ambulanțierii din România și Italia, eforturile supraomenești ale Adelinei și ale echipei Blondie de-a face să se întâmple fiecare zbor, miile de oameni care donează pentru ca aceste zboruri să se întâmple. Este un act comun de solidaritate aproape ireal”.
Silviu Faiăr
Asociația Blondie a fost înființată cu gândul de a ajuta cât mai mulți copiii singuri care nu mai au pe nimeni. Aceștia sunt lăsați în spitale chiar cu anii, iar dacă doctorii nu anunță din timp asociația că aceștia au nevoie de intervenție nu se mai poate face nimic.
„Iașiul ne-a anunțat de un caz la un an și două luni. Nu ai ce căuta la un an și două luni. De ce dacă noi facem zborurile astea săptămânale, tu mă anunți după un an. De ce nu mi-ai zis? Pentru că e singur”, a spus Adelina.
Adelina Toncea: Blondie a fost băiețelul meu
Băiețelul Adelinei pe care l-a adoptat – Cristi sau Blondie, așa cum îl alinta a fost unul din acei copii singuri care nu au fost ajutați la timp
„Avea trei ani când l-am luat eu. S-a născut cu o malformație cardiacă ca cea a copiilor pe care îi transportăm.
A fost părăsit imediat după naștere în spital și operația nu s-a făcut niciodată. Dacă ești bolnav și singur e greu să găsești o soluție la timp. Un copil ca cei de azi trebuie operați în prima, maximum a doua lună de viață. După aceea nu se mai poate face nimic”, a spus Adelina.
Pe 25 octombrie se împlinesc nouă ani de când Blondie nu mai e.
„A murit efectiv în fața mea, la 13 ani jumate, și am știut că eu nu am să mai permit așa ceva. Dacă cineva e bolnav trebuie să fie tratat, asta e singura normalitate. Indiferent ce trebuie să faci pentru asta sau oricât ar fi de greu”, a adăugat Adelina.
„Blondie, înainte de a muri, a scris o poezie și a zis așa: «Nu poți distruge regata binelui.» Atunci poate n-am înțeles și n-am crezut. Apoi viața mi-a demonstrat că orice e posibil, indiferent cât de greu ar fi”, a conchis Adelina.
Poți dona pentru Asociația Blondie aici.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
