Avocatul general al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în dosarul întrebărilor ridicate de Curtea de Apel Brașov pe marginea prescripției dosarelor penale din România și-a făcut publice concluziile. Astfel, el arată că „Practica naţională privind întreruperea prescripţiei care lasă nesanctionate fapte grave de fraudă a intereselor financiare ale UE violează în principiu art. 325 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Euroepene (TFUE)”.
Mai mult, „instanța națională nu este obligată să lase neaplicată această reglementare și această jurisprudență națională în cazul în care acestea sunt justificate de aplicarea principiului retroactivității legii penale mai favorabile”.
Articolul respectiv arată că „uniunea și statele membre combat frauda și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii prin măsuri luate în conformitate cu prezentul articol, măsuri care descurajează fraudele și oferă o protecție efectivă în statele membre, precum și în instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii”.
Despre răspunderea disciplinară
În plus, avocatul general arată că „Art 19 din TUE se opune unei reglementări sau unei practici naționale care permit angajarea raspunderii disciplinare a unui judecător național motivat de faptul că acesta a aplicat dreptul Uniunii astfel cum a fost interpretat de către Curte îndepărtându-se de jurisprudenta CCR incompatibilă cu principiul priorității dreptului UE.”
Tratatul Uniunii Europene (TUE) arată în art. 19 următoarele: „Curtea de Justiție a Uniunii Europene cuprinde Curtea de Justiție, Tribunalul și tribunale specializate. Aceasta asigură respectarea dreptului în interpretarea și aplicarea tratatelor. Statele membre stabilesc căile de atac necesare pentru a asigura o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii”.
Atribuțiile avocaților generali sunt de a asista Curtea și de a prezenta opinii juridice.
Urmează ca CJUE să se pronunțe pe o serie de întrebări preliminare trimise de judecătorii Curții de Apel Brașov în februarie 2023.
Ce a întrebat CA Brașov
CA Braşov a sesizat CJUE şi întreabă dacă poate să nu ţină cont de deciziile CCR în condiţiile în care acestea conduc la impunitate pentru suspecţii şi condamnaţii pentru fraudă şi evaziune, iar România s-a angajat prin Tratatul de aderare la UE (TUE) să combată frauda şi corupţia.
Iată întrebările transmise CJUE:
1. Articolul (…) din TUE, coroborate cu articolul (…) din TFUE şi cu articolul (…) din Convenţia PIF şi cu articolul (…) din Directiva PIF, precum şi cu Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, cu referire la principiul consacrării unor sancţiuni efective şi disuasive în cazuri de fraudă gravă aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, toate cu aplicarea Deciziei 2006/928/CE a Comisiei, prin raportare la articolul (…) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că se opun unei situaţii juridice precum cea incidentă în litigiul principal, în care contestatorii condamnaţi solicită printr-o cale extraordinară de atac, desfiinţarea unei hotărâri penale definitive de condamnare, invocând aplicarea principiului legii penale mai favorabile, care ar fi fost incidentă în cursul procesului pe fond şi care ar fi prevăzut un termen de prescripţie mai mic şi împlinit anterior soluţionării definitive a cauzei, relevat însă ulterior acestui moment, de o decizie a instanţei constituţionale naţionale care a declarat neconstituţional un text de lege privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (decizia din anul 2022), invocând pasivitatea legiuitorului, care nu a intervenit pentru punerea în acord a textului legal cu o altă decizie a aceleiaşi instanţe constituţionale, pronunţate în urmă cu patru ani faţă de cea din urmă decizie (decizia din anul 2018) – timp în care jurisprudenţa instanţelor de drept comun formată în aplicarea celei dintâi decizii se stabilise deja în sensul subzistenţei textului respectiv, în forma înţeleasă ca urmare a celei dintâi decizii ale instanţei constituţionale – cu consecinţa practică a reducerii la jumătate a termenului de prescripţie pentru toate faptele penale cu privire la care nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare anterior celei dintâi decizii a instanţei constituţionale şi a încetării pe cale de consecinţă a procesului penal faţă de acuzaţii în cauză?
2. Articolul 2 din TUE privind valorile statului de drept şi respectarea drepturilor omului într-o societate caracterizata˘ prin justitţie şi articolul (…) din TUE privind principiului cooperaării loiale dintre Uniune si statele membre, cu aplicarea Deciziei 2006/928 /CE a Comisiei sub aspectul angajamentului de asigurare a caracterului eficient al sistemului judiciar român, prin raportare la articolul (…) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacrând principiul legii penale mai favorabile, trebuie interpretate, cu privire la sistemul judiciar intern în ansamblul său, în sensul că se opun unei situaţii juridice precum cea incidentă în litigiul principal, în care contestatorii condamnaţi solicită printr-o cale extraordinară de atac, desfiinţarea unei hotărâri penale definitive de condamnare, invocând aplicarea principiului legii penale mai favorabile, care ar fi fost incidentă în cursul procesului pe fond şi care ar fi prevăzut un termen de prescripţie mai mic şi împlinit anterior soluţionării definitive a cauzei, relevat însă ulterior acestui moment, de o decizie a instanţei constituţionale naţionale care a declarat neconstituţional un text de lege privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (decizia din anul 2022), invocând pasivitatea legiuitorului, care nu a intervenit pentru punerea în acord a textului legal cu o altă decizie a aceleiaşi instanţe constituţionale, pronunţate în urmă cu patru ani faţă de cea din urmă decizie (decizia din anul 2018) – timp în care jurisprudenţa instanţelor de drept comun formată în aplicarea celei dintâi decizii se stabilise deja în sensul subzistenţei textului respectiv, în forma înţeleasă ca urmare a celei dintâi decizii ale instanţei constituţionale – cu consecinţa practică a reducerii la jumătate a termenului de prescripţie pentru toate faptele penale cu privire la care nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare anterior celei dintâi decizii a instanţei constituţionale şi a încetării pe cale de consecinţă a procesului penal faţă de acuzaţii în cauză?
3. În caz afirmativ şi numai dacă nu se poate da o interpretare conformă cu dreptul Uniunii Europene, principiul supremaţiei dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naţionale potrivit căreia instanţele naţionale de drept comun sunt ţinute de deciziile curţii constituţionale naţionale şi de deciziile obligatorii ale instanţei supreme naţionale şi nu pot, din acest motiv şi cu riscul săvârşirii unei abateri disciplinare, să lase neaplicată din oficiu jurisprudenţa rezultată din deciziile menţionate, chiar dacă ele consideră, în lumina unei hotărâri a Curţii, că această jurisprudenţă este contrară, în principal, cu articolul (…) din TUE (…) precum în situaţia din litigiul principal?
