În ultimele două luni, din cauza noii orientări a politicii externe americane, România se vede nevoită să își pună problema orientării politicii sale externe.
Aceasta se impune din cauza venirii la putere a lui Donald Trump.
Acest personaj grotesc și megaloman vrea să distrugă sau să reconfigureze alianțele tradiționale ale Statelor Unite.
Prima sa motivație este aceea că admiră dictatorii.
În al doilea rând, ar vrea să instaureze și el un regim autoritar, sau să fie chiar un fel de rege.
De aici vine a treia motivație. Considerându-se rege, el crede în imperii și în împărțirea lumii între acestea, la fel ca acum 200 – 300 de ani.
În ultimul rând el vede totul tranzacțional, ca pe o afacere profitabilă pentru el, familie și prieteni.
La aceasta se adaugă faptul că este incult, cu o gândire înceată, crud și bigot.
El se crede deasupra tuturor și nu trebuie să respecte nicio regulă.
Ca dovadă, avem recentul scandal referitor la folosirea comunicațiilor criptate.
Vrea să controleze totul, iar în acest scop și -a ales colaboratori de calibrul lui.
A învățat lecția din primul mandat, când oamenii de valoare pe care i-a avut pe lângă el nu au stat prea mult.
Ca orice dictator nu suportă să fie contrazis. Oricine îl contrazice, este woke, stângist, progresist, sorosist etc.
Din punct de vedere juridic, statul este persoană juridică.
Șeful statului, fie că este președinte sau rege, reprezintă statul și își asumă obligații sau semnează tratate internaționale în numele statului.
Șeful statului trebuie să respecte obligațiile pe care statul și le-a asumat înainte de venirea sa la putere.
Asta nu înțelege Donald Trump.
El confundă afacerile publice cu afacerile personale, la fel ca regii și împărații din Antichitate și din Evul Mediu.
Probabil, uneori Trump face lucruri bune pentru americani.
Dar cu prețul înjosirii altor țări, ceea ce se poate întoarce împotriva SUA în viitor.
Nu mai poți în secolul 21 să te comporți ca o putere colonială din secolele 18 și 19.
Prin desființarea USAID, Vocea Americii și Europa Liberă, președintele distruge soft power, care a ajutat SUA să câștige Războiul Rece.
Dar nu se poate dezbăra de mentalitatea de bișnițar și rechin imobiliar.
Concedierile arbitrare din sectorul public făcute de Elon Musk aruncă în brațele Europei și Chinei mulți specialiști de înaltă valoare.
Și mai așteaptă, poate, la rând Japonia, India etc.
Citește și: Fost judecător suveranist, cu jalba în proțap la CJUE pentru o pensie specială mai mare
Ceea ce strică tot este prietenia din ce în ce mai strânsă dintre Statele Unite și Rusia.
Aceasta poate avea ca explicație fie admirația lui Trump față de dictatura lui Putin, fie faptul că este șantajat și că a fost ajutat de ruși în trecut.
Un alte aspect îngrijorător este că înalții oficiali americani se amestecă pe față în politica internă a statelor europene, ceea ce nu s-a mai întâmplat până acum.
Este adevărat că Uniunea Europeană poate fi considerată un rival economic pentru SUA.
Este la fel de adevărat și faptul că Europa s-a bazat prea mult pe trupele americane și nu a investit prea mult în apărare.
Unii dintre înalții oficiali americani sunt veterani ai forțelor armate sau ale serviciilor secrete care au fost dezamăgiți de rezultatele intervențiilor în Afganistan și Irak.
Dar de aici și până la colaborarea cu Rusia este deja prea mult.
Statele Unite au fost de cel puțin 200 de ani un exemplu de democrație pentru toată Europa.
Alexis de Tocqueville a publicat cele două volume ale celebrei sale cărți ”Despre Democrație în America” în 1835 și 1840.
Victor Hugo a vorbit despre ”Statele Unite ale Europei” în 1849.
Acum avem emisiunea The Apprentice la nivel planetar.
În cele două războiale mondiale trupele americane au avut un rol decisiv în victoria trupelor aliate britanice și franceze și în eliberarea Europei de tirania nazistă.
Planul Marshall inițiat de Statele Unite a facilitat mult procesul de unificare europeană.
Dar să ajungem la oile noastre.
Din cauza aversiunii noilor lideri americani față de Europa, noi suntem puși într-o situație delicată.
Până 1989, pentru români Statele Unite erau un exemplu.
Mulți din generația bunicilor mei au murit așteptând să vină americanii.
Bunica mea asculta Europa Liberă și Vocea Americii în fiecare dimineață.
Iar acum vine un președinte american care vorbește despre prietenul lui Putin, care este un om bun.
Același președinte își îngroapă prima soție pe un teren de golf.
Asta spune multe.
România a devenit membră NATO în 2002 și membră UE în 2007.
Ambele aderări au fost necesare și benefice.
Aderarea la NATO pentru asigurarea securității si cea la UE pentru asigurarea prosperității și dezvoltării economice.
Noul context geopolitic mondial ne pune aparent în situația de a alege între cele două alianțe.
Situația se complică și din cauza retoricii liderului american față de apartenența la NATO
În ultima lună și jumătate Uniunea Europeană și-a revenit din buimăceală și a început să își redefinească rolul atât pe continent, în lume și în rezolvarea conflictului din Ucraina.
Franța și Marea Britanie sunt liderii acestui proces.
Franța își ia o revanșă binemeritată prin reluarea rolului de lider al Europei, pe care l-a cam pierdut după 1945.
Contextul este favorabil și unei reveniri a Marii Britanii în Uniunea Europeană.
La noi, din păcate, unii oameni politici cam joacă dublu, mai ales în contextul campaniei electorale.
Unii spun că se impune schimbarea ministrului de Externe și că avem nevoie de o nouă abordare în politica externă.
Dar politica externă diferă de comerțul cu covrigi.
Un candidat la președinție, care a trăit și a dormit 10 ani pe bani nevestei, reia tezele suveraniste pentru a-și mări scorul electoral.
Ambii menționați mai sus spun că trebuie să ne îmbunătățim relațiile cu Stalele Unite.
Așa este, dar nu în stil Trump. Acesta înțelege, la fel ca și Puțin, că a negocia înseamnă a fi total de acord cu el.
Alții, la fel de deștepți, spun că se retrag americanii de la noi.
Dar s-au anunțat de curând noi investiții în baza de la Mihail Kogălniceanu, investiții aprobate în primul mandat al lui Donald Trump.
Citește și: România, Antanta Balcanică și revizioniștii | Deutsche Welle
Din toată pleiada de lideri, cel mai bine au acționat președintele interimar Ilie Bolojan și ministrul de Externe, Emil Hurezeanu.
Cel puțin până acum diplomația românească a gestionat eficient acest balans între cei doi mari competitori transatlantici.
Competitor este un termen mai potrivit decât cel de inamic.
Până la urmă se va ajunge la unele puncte comune.
Trump nu va mai putea rezista mult după șirul de gafe din politica externă.
Situația pentru noi este complicată mai ales pentru faptul că instabilitatea politică ne face să nu fim un partener credibil pe plan extern, nici pentru SUA, nici pentru UE.
Din păcate, unii înalți oficiali americani au intervenit pe față pentru candidatul pro-rus scos din scursa electorală.
Acesta este un alt aspect al fricțiunilor transatlantice.
Trump susține regimurile autoritare și iliberale.
Lângă noi avem regimul lui Viktor Orban, partizan înfocat al Rusiei.
Ungaria a anunțat o alianță militară cu Serbia, alt regim iliberal și rusofil.
Pentru noi este foarte important pe cine vom alege președinte.
Sper ca românii să voteze cu capul în luna mai.
În trecut ni s-a mai întamplat ca în momente de răscruce să avem lideri capabili.
Dar norocul nu se repetă mereu.
”Ascultă tot, dar nu crede tot” – proverb românesc
”Când de multe te apuci mai pe toate le încurci” – proverb românesc
”Buruienile nu au nevoie să fie semănate” – proverb american
”Un meșteșugar prost dă vina pe unelte” – proverb englez
”Ignoranța este binecuvântare” – proverb englez
Citește și: Campanie de strângere de fonduri și petiție online pentru salvarea Casei Dinu Lipatti
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
