Bani europeni, piedici românești

Cum lucrează banii europeni în România? Cine îi accesează și pentru cine se fac proiectele? Unde sunt piedicile în absorbția banilor europeni? Mai există entuziasm pentru folosirea acestor fonduri nerambursabile? RFI România pune în discuție toate aceste probleme alături de Cristina Guseth, directoarea fundației Freedom House România.

Ovidiu Nahoi: Vorbim despre bani. Nu orice fel de bani, ci banii europeni, banii care vin de la contribuabilul european, iar contribuabilul român, pentru a nu exista dubii, face parte din categoria contribuabililor europeni. Sunt și banii noștri acolo. Așadar, banii contribuabilului european pentru dezvoltarea țărilor mai puțin dezvoltate ale Uniunii Europene, printre care, evident, cu onoare, se numără și România. Vorbim despre bani europeni, vorbim despre bugetul european, despre ciclul bugetar care va începe în 2020. Vorbim despre proiectele finanțate cu acești bani europeni. Și vorbim despre un proiect care vine să aducă în atenția publicului ceea ce se întâmplă cu banii europeni, felul în care lucrează banii europeni în diferite regiuni ale României, felul în care presa locală tratează acest subiect, cu bune și rele, cu oportunități și cu probleme.

În studioul RFI se află Cristina Guseth, directoarea fundației Freedom House România și coordonatoarea acestui proiect, care este abia la început. Cristina Guseth, bun venit la RFI! Să vorbim puțin despre acest proiect „PressHub”.

Cristina Guseth: Mulțumesc pentru invitație, Ovidiu Nahoi. Este un proiect pe care eu îl am la suflet pentru că am lucrat de-a lungul anilor cu ziariștii, în ultimii ani, în mai mare măsură cu ziariștii din presa locală. Acest proiect a fost posibil datorită proiectelor anterioare în care am reușit să cunoaștem ziariști din țară și, mai cu seamă, din presa locală.

Ovidiu Nahoi: Și trebuie să spunem că și RFI România este partener în acest proiect. Așa că, dragi ascultători și cititori ai site-ului nostru și ai paginii noastre de Facebook, veți putea auzi și citi în perioada următoare articole și reportaje legate de cheltuirea fondurilor europene în regiunea Bucureștiului, dar nu numai.

Cristina Guseth: Este un proiect în parteneriat cu Radio France Internationale, biroul din România, cu 4 publicații locale, Gazeta de Sud, Transilvania Reporter, Ziarul de Iași și Viața Liberă Galați. Suntem 6 parteneri în acest proiect. În plus, față de aceste publicații pe care le-am numit, sunt și publicații pe care le-am adus în proiect pe baza ziariștilor cu care am lucrat. Am luat publicații locale în măsura în care, de-a lungul anilor am cunoscut ziariști foarte valoroși.

Cred că am făcut o echipă faină în acest proiect, așa încât vom scrie cât mai profesionist și cât mai bine despre banii europeni, despre ce se întâmplă în România cu banii europeni. Vrem să arătam, și am scris asta în proiect, că pentru România este o șansă foarte mare de dezvoltare. Vom arăta proiecte de succes. Ele există, har Domnului. Dar vom arăta și problemele.

Ovidiu Nahoi: Probleme pe care noi le-am trecut în revistă într-o întâlnire recentă cu toți contributorii acestui proiect. Poate ar trebui să vorbim puțin și despre probleme. Aici este o plajă atât de largă și atâtea discuții, încât, uneori, vorba cronicarului, „se sparie gândul”.

Cristina Guseth: Da. Noi am avut un seminar în iulie, la care am adus oameni care să vorbească despre banii europeni, oameni care știu despre ce este vorba și care au lucrat în autorități de gestiune de la bun început, din 2007, de când România a început să gestioneze aceste fonduri europene, de stat membru, care sunt gestionate prin autorități de gestiune din România. Am încercat să familiarizăm ziariștii cu problematica aceasta pentru că este una extrem de stufoasă, de complexă și în general este greu să o aduci pe înțelesul oamenilor.

Ovidiu Nahoi: Este greu să faci o poveste, ca să pun așa.

Cristina Guseth: Este greu să faci o poveste pentru că este foarte tehnic. Eu nu am lucrat cu fonduri europene gestionate prin autorități de gestiune din România, cu acest tip de fonduri europene. Am lucrat doar cu fondurile de la Comisia Europeană. Îmi pare că în România este mult mai complicat, mai stufos, mai laborios, mult mai birocratic.

Ovidiu Nahoi: Pentru că România adaugă niște trepte birocratice sau de ce? De ce este mai ușor de lucrat cu cei de la centru, de la Bruxelles, decât cu românii?

Cristina Guseth: Ca să sintetizez, după părerea mea, pentru că în România este o problemă de responsabilitate. Ca să te derobezi de responsabilitate te acoperi de hârtii.

Ovidiu Nahoi: Toate astea cad în capul beneficiarului, al aplicantului, până la urmă?

Cristina Guseth: Da, cad în capul beneficiarului, al aplicantului. Și lucrul acesta l-am văzut și într-o conferință OLAF pe care am avut-o la București acum două luni, în care am adus autoritățile de gestiune să discute cu beneficiarii și am realizat că sunt probleme foarte mari. Spre exemplu, sunt 16.000 de dosare pe fonduri europene la Curtea Supremă, care își așteaptă rândul încă doi ani de zile. Sunt beneficiari blocați. Atunci când sunt din mediul privat aproape devin inactivi, le este foarte greu să mai funcționeze. Dar am văzut și din mediul public, UAT de la unitățile administrativ teritoriale.

Ovidiu Nahoi: Cum ajung aceste dosare în justiție? Se produc fraude? Sunt neînțelegeri? Pot fi diverse cauze.

Cristina Guseth: După părerea mea, este o zonă de corecție. Atunci când banii nu sunt acceptați, nu sunt decontați de o serie foarte lungă de controale. În România este o suită de controale. Dacă un control spune că e bine într-o primă fază, mai poate să apară unul care spune că nu e bine și iar te duci și iar te judeci și mai stai și în instanță.

Ovidiu Nahoi: Astea sunt procesele, cele multe?

Cristina Guseth: Da. Astea sunt cele multe. După care există o zonă de fraudă, atunci când intervine OLAF, care face această notă administrativă atunci când constată o fraudă și o duce către parchet, care începe ancheta fraudei respective.

Ovidiu Nahoi: Cum avem o mulțime de anchete cunoscute, mediatizate, unele cu personaje foarte cunoscute. Dar marea majoritate a proceselor sunt în zona civilă și sunt determinate de anumite blocaje birocratice?

Cristina Guseth: Da, noi ajungem cu foarte multe procese din extrem de multe condiții pe care autoritățile din România le solicită în ideea de a se asigura că nu există nici cea mai mică problemă de fraudă. Am să dau un exemplu care m-a uimit. Dacă organizezi un seminar într-un hotel, într-o instituție și dacă atunci când raportezi banii aceia nu ai la raportare, în afară de lista de participanți, în afară de contractul cu ce ai plătit acolo, sală, mese, nu ai și un document care să vină de la paza contra incendiilor, s-ar putea ca toate cheltuielile legate de respectivul seminar să nu îți fie acceptate și să se dea corecție pentru toată suma aceea de bani.

Ovidiu Nahoi: Paza contra incendiilor?

Cristina Guseth: Da, paza contra incendiilor.

Ovidiu Nahoi: Dar hotelul nu are o autorizație?

Cristina Guseth: Așa gândesc și eu. Hotelul ar trebui să aibă o autorizație și nu ar fi problema mea, care organizez un seminar acolo să mă asigur că hotelul are acea autorizație, ba mai mult decât atât, să adaug acea autorizație a hotelului la documentele mele justificative. Mie mi se pare împovărător.

Ovidiu Nahoi: Aici este cumva de noaptea minții. Și acel aviz de la pompieri trebuie să îl ia beneficiarul, să bată la ușă la pompieri?

Cristina Guseth: Nu știu dacă de la pompieri sau de la hotel, dar, în orice caz, colegi de-ai mei de la EFOR au avut această experiență. Organizau un seminar finanțat de către OLAF prin programul Hercule și a venit acolo controlul de la pompieri să îi întrebe dacă au autorizație sau a venit un inspector care le cerea acest document prin care se atesta că locul respectiv este protejat și are autorizațiile necesare contra incendiilor. Mie mi s-a părut de noaptea minții.

Ovidiu Nahoi: Într-adevăr. Se vorbește despre gradul înalt de birocratizare al fondurilor europene, dar, de fapt, mare parte din problemă se află aici, în România.

Cristina Guseth: Eu așa cred, chiar dacă, de multe ori, atunci când vorbești cu cei responsabili o să îți spună că nu este așa și că problema vine de la Bruxelles. Eu cred că problema vine de aici din România, din felul în care noi am negociat, din felul în care noi am reușit să îi convingem acolo. Știți că noi am avut blocate fondurile europene în 2012 din cauza achizițiilor publice. Noi am lucrat foarte mult pe subiectul acesta. Am făcut mute seminarii pe adoptarea noii directive în achiziții publice. Mie mi se pare că ceea ce se adaugă se adaugă de la noi și în mod evident, se pare că așa este. Repet, nu am avut decât experiența scrierii unor proiecte prin fonduri europene derulate prin România și mi s-au părut cu mult mai laborioase decât a scrie un proiect la Comisie.

Ovidiu Nahoi: Directoarea fundației Freedom House România, Cristina Guseth, este în studioul nostru. Vorbim despre banii europeni și despre un proiect de comunicare menit a aduce la cunoștința publicului larg felul în care banii europeni lucrează în România și problemele pe care le întâmpină. Pentru a vorbi despre același subiect mergem la Galați. Jurnalistul Ovidiu Amălinei de la Viața Liberă Galați, publicație parteneră a acestui proiect, este împreună cu noi. Ovidiu Amălinei, bun venit la RFI!

Ovidiu Amălinei: Bună ziua și dumneavoastră și ascultătorilor dumneavoastră!

Ovidiu Nahoi: Iată, dăm start acestui proiect. Sperăm ca oamenii să afle cât mai multe și cât mai bune despre fondurile europene. Ce ar afla oamenii despre fondurile europene din Galați și din regiune?

Ovidiu Amălinei: În primul rând, cred că oamenii din Galați ar trebui să afle cât de importante sunt aceste fonduri pentru dezvoltarea locală și cât de importante sunt pentru viitorul acestei comunități, nu neapărat numai la nivelul Galațiului, ci și la nivelul regiunii sud-est. Vorbim despre fonduri de coeziune, fonduri care, în ultimă instanță, înseamnă o reducere a decalajelor între regiuni și comunități la nivel național și european.

Ovidiu Nahoi: Care ar fi proiectul-far în regiune, cu fonduri europene, dacă ar fi să discutăm? Tot suntem într-o zonă de navigație și cred că merge…

Ovidiu Amălinei: În primul rând, sunt aceste proiecte legate de Dunăre, de îmbunătățirea condițiilor de navigație pe Dunăre. Este proiectul care vizează realizarea unui terminal multimodal în portul Galați. Dar, la fel de important pentru comunitatea locală este și acel proiect care se derulează la Brăila, podul peste Dunăre, care, până la urmă, va face legătura între gălățeni și brăileni cu malul tulcean.

Ovidiu Nahoi: Și este cu fonduri europene?

Ovidiu Amălinei: Este și cu fonduri europene, inclusiv acest proiect.

Ovidiu Nahoi: Dar, proiecte problematice există?

Ovidiu Amălinei: Există și proiecte problematice unde s-a pornit de la o intenție bună și s-a ajuns la o finalizare deficitară, precum cel al centurii Tecuciului sau probleme de execuție, cum au apărut la Grădina Publică din Galați.

Ovidiu Nahoi: Probleme de execuție sunt multe. Le vom afla pe parcursul acestui proiect. O întrebare de ordin general, acum, pe finalul scurtei noastre conversații. Dar vor mai fi și altele aici, la noi, la RFI. Există un anumit entuziasm pentru fonduri europene în regiune sau oamenii spun că este prea complicat, că este prea multă birocrație și poate că fondurile naționale sunt mai bune pentru că ne putem descurca aici, noi cu au noștri? Cum e?

Ovidiu Amălinei: Aici ar trebui să facem o diferență între modul în care se abordează proiectul la nivelul autorităților publice și cel la nivelul mediului privat. Autoritățile publice au o capacitate de implementare, de cofinanțare, au resurse umane. Dar, într-adevăr, uneori este, poate, mai ușor de apelat la fondurile bugetare, unde, din păcate sunt criterii ceva mai permisive decât la fondurile europene. În cazul companiilor private, acestea au o serie de probleme legate atât de sistemul concurențial, care impune restricții în ceea ce privește finanțarea, dar și pe partea de birocrație și pe capacitatea de implementare a obiectivelor, inclusiv prin o serie de greșeli făcute în redactarea acelor proiecte, în sensul asumării unor obiective prea ambițioase. Desigur, până la urmă, într-un proiect european, totul e bine când se termină cu bine, atât la nivelul companiilor private cât și la cel al autorităților publice. Nu ne rămâne decât să sperăm că vom avea cât mai multe povești de succes.

Ovidiu Nahoi: Așa să fie, să avem cât mai multe povești de succes. Asta ne dorim și noi cu acest proiect, ceea ce nu înseamnă, absolut deloc, că nu vom privi spre partea goală a paharului. Și vom fi foarte atenți la asta. Mulțumesc Ovidiu Amălinei, de la Galați, ziarul Viața Liberă. Revenim în studioul RFI cu Cristina Guseth, directoarea fundației Freedom House România și coordonatoarea acestui proiect. Într-adevăr, s-a trecut de un ciclu bugetar, până la urmă nu foarte rău, cu un grad de absorbție de peste 80%, scos din greu pe final, cu multă gâfâială. S-au mai și fazat niște proiecte. Au fost trecute pe banii din ciclul următor. Nu este extraordinar, dar, măcar, se finanțează în continuare. Cum facem să ne menținem și să ne creștem entuziasmul pentru fonduri. Privim la Polonia, care a crescut enorm datorită fondurilor europene. Privim la Spania, care a devenit altă țară.

Cristina Guseth: Și noi vom avea în acest proiect niște reportaje făcute de ziariști care vor călători în alte țări care lucrează cu fonduri europene, tocmai pentru a aduce bune practici. Știți că Polonia pune banii naționali împreună cu banii europeni. Ce trece pe bani europeni și este acceptat se duce pe bani europeni. Atunci este o absorbție de peste 100%, spune lumea. Pentru că nu au nicio problemă în absorbție. La noi se preferă să se lucreze cu fondurile românești pentru că nu ai atâtea controale. Până la urmă, nu ai controlul de la Bruxelles. Nu te joci cu banii de la Bruxelles. Chiar nu te joci. Trebuie să fii riguros, corect, să faci lucrurile bine.

Ovidiu Nahoi: Dar se poate. Iată, polonezii pot.

Cristina Guseth: Da, se poate. Vom avea și noi astfel de reportaje. Și ungurii am înțeles că pot. Cred că am putea și noi. Până la urmă, proiectul ăsta vrea să încurajeze lumea să folosească banii aceștia în interesul țării. Ar trebui să depășim mentalitatea că iei niște bani pur și simplu. Iei niște bani ca să faci niște lucruri cu banii aceia, să te poți dezvolta. Am văzut și cazuri de succes. Acum două luni am vizitat salina Turda. Am făcut un calcul estimativ din care rezulta că această salină aduce în comunitate două milioane de euro pe an. Astfel de obiective reabilitate cu fonduri europene fac ca turismul să crească în zonă. Noi de dorim și acest lucru.

Ovidiu Nahoi: Este și o autostradă, o bucățică.

Cristina Guseth: O bucățică, dar este.

Ovidiu Nahoi:  În curând se va lega de Alba Iulia și apoi de Sebeș, ceea ce va fi interesant.

Cristina Guseth: Ne-am dori să arătăm că unii pot. Și dacă unii pot, de ce nu pot și ceilalți. Deja se vede o linie. Ardealul se mișcă foarte bine și se mișcă mult mai bine datorită administrației locale. Atunci când administrația locală deschide ușile, este transparentă, nu încearcă să lucreze doar cu oamenii casei, cu favoriții, se vede. Și mi se pare că se vede foarte bine în Ardeal.

Ovidiu Nahoi: Sunteți la RFI, sunt Ovidiu Nahoi, auziți emisiunea Decriptaj. Astăzi vorbim despre fondurile europene, despre cât de importante sunt fondurile europene și despre un proiect menit să facă cunoscut felul în care banii europeni lucrează sau ar trebui să lucreze în România. Presshub, o platformă online, în care veți găsi numeroase articole despre felul în care lucrează fondurile europene în diferite regiuni din România, articole realizate de presa locală. Este foarte important faptul că presa locală este scoasă în evidență. Cristina Guseth, directoarea fundației Freedom House și coordonatoarea acestui proiect, este împreună cu noi. Într-adevăr, presa locală este un factor foarte important. Ei sunt acolo. Sunt foarte aproape de comunitate și cunosc și multe dedesubturi.

Cristina Guseth: Așa este, sunt acolo. Și mă bucur că sunt acolo. Mă bucur că noi am reușit să aducem în acest proiect peste 30 de ziariști buni, ceea ce mi se pare un lucru foarte bun. Multă lume spune că nu mai e presă în local. Câtă vreme sunt ziariști, este și presă.

Ovidiu Nahoi: Câtă vreme au putut fi aduși în acest proiect peste 30 de ziariști. Iată cum, dacă tot vorbim de felul în care lucrează banii europeni, aceștia până la urmă, ajung și la presa locală, prin intermediul acestui proiect.

Cristina Guseth: Să știți că este primul proiect al Comisiei care investește, efectiv, în partea editorială, în jurnaliști. Nu este un proiect în care ei pun publicitate. Investește efectiv în redacție.

Ovidiu Nahoi: Îmi aduc aminte că a fost programul REGIO, au fost niște clipuri, unele chiar drăguțe. Cu Victor Rebengiuc mi-aduc aminte un proiect. Sau au fost mai multe. Au fost bune.

Cristina Guseth: Da, au fost bune, dar ăsta este mai profund pentru că investește în ziarist, care poate să se ducă, să afle, să facă reportaj, să îți aducă argumente. Mi se pare îmbucurător faptul că de la Bruxelles s-a pus problema presei și se investește în presă. Acest proiect ne-a adus împreună.

Ovidiu Nahoi: Se investește în presa locală, care, știm cu toții, prin ce probleme trece. Plus că presiunea politică acolo este imensă, interese locale, baroni locali. Pentru că ne-am întâlnit cu toții acum vreo două luni, i-am cunoscut și am văzut cât de motivați sunt în a ajuta comunitățile.

Cristina Guseth: Asta este foarte fain. Aceia care au rezistat presiunilor, care sunt foarte dure, sunt pasionați. Nu au rezistat decât pasionații. Ceea ce e foarte fain. Acolo mentalitatea este foarte simplă. Câtă vreme nu vei avea resurse financiare, nu vei putea rezista. Îți tai resursele financiare și te-am anihilat.

Ovidiu Nahoi: Pentru că vorbeam despre ziariști care au rezistat, iată un exemplu dintr-o zonă problematică din multe puncte de vedere. Vorbim despre Vrancea, publicația 24 și despre Sebastian Oancea, jurnalistul care este alături de noi. Sebastian Oancea, bun venit la RFI!

Sebastian Oancea: Bun găsit!

Ovidiu Nahoi: Cum lucrează fondurile europene în regiune?

Sebastian Oancea: M-aș hazarda să spun că în majoritatea localităților în care au fost accesate fonduri europene, ca de altfel în aproape toată țara, mai puțin Ardealul, dar în Moldova, în special, în Vrancea, fondurile europene sunt mai mult ]n beneficiul celor care le accesează. Spun asta pentru că am urmărit îndeaproape fenomenul. Există foarte multe lucrări la care nu se vede oportunitatea.

Ovidiu Nahoi: Facem proiecte ca să cheltuim banii.

Sebastian Oancea: Exact. Avem și noi destule exemple pe proiecte din fonduri europene care, efectiv, nu sunt utile comunității. De pildă, sunt parcuri făcute acolo unde pădurea cade pe localnici. E clar că nu se justifică. Sunt mai multe investiții care clar nu servesc comunității.

Ovidiu Nahoi: În afară de parcuri, ce exemple am mai avea?

Sebastian Oancea: Chiar în Focșani avem un centru de informare turistică deschis acum câțiva ani care e mort. Focșaniul nu este un oraș turistic, nu este un oraș care să fie vizitat.

Ovidiu Nahoi: Poate toamna, când iese vinul.

Sebastian Oancea: Exact. Avem și un proiect care este în derulare, cu drumul vinului și care tot nu s-a făcut. E promis în fiecare campanie. Vis-a-vis de acest centru de informare turistică despre care voi scrie în cadrul proiectului, acolo sunt două angajate care, nici măcar nu știu o limbă străină. Centrul este mai mult închis. De fiecare dată când te duci acolo îl găsești închis. El a fost accesat cu fonduri europene. Nu știu acum să vă spun suma. Însă, la discuția pe care o avem, nu e relevantă. Ideea este că el e mai mult închis. Acolo lucrează două angajate care nu știu nicio limbă străină. Este exclus ca turiștii să vină să poată să ceară informații despre ce se poate vizita în orașul Focșani, de exemplu.

Ovidiu Nahoi: Dar, iată că proiectul s-a făcut, banii s-au cheltuit, s-au raportat, lucrările s-au dat.

Sebastian Oancea: Firme de casă.

Ovidiu Nahoi: Iată un exemplu. Dar există și exemple de succes?

Sebastian Oancea: Da, chiar am un exemplu de succes, al comunei Cârligele din județul Vrancea. Paradoxal, e un primar PSD care câștigă alegerile de vreo 20 de ani. Omul a identificat rapid această soluție pentru dezvoltarea comunei. Vreau să vă spun că a accesat foarte multe fonduri europene, drumuri, tot ce înseamnă infrastructură este făcută cu fonduri europene. A dezvoltat foarte mult comuna. Are o mână de oameni care lucrează pentru fondurile europene și nu pe bani mulți, dar foarte dedicați. Pot să spun că este un exemplu de bune practici în ceea ce privește accesarea fondurilor europene. O să vedeți pe parcursul acestui proiect că se poate și fără furt, fără combinații, fără lipsa oportunității.

Ovidiu Nahoi: Iată exemple. Să mergem la Cârligele să vedem cum lucrează banii europeni. În linii generale, pentru că suntem într-o emisiune pilot, există un anumit entuziasm pentru fondurile europene, comparabil cu cel al primei perioade, de început sau deja există mentalitatea că este complicat, că sunt prea multe controale, că mai bine luăm fonduri de la noi, că ne înțelegem aici, noi cu ai noștri? Noi vom mai vorbi despre toate aceste proiecte în cadrul emisiunii Decriptaj și nu numai.

Sebastian Oancea: Absolut, este un entuziasm. Eu am vorbit cu foarte mulți primari care au accesat fonduri europene. Și e un entuziasm justificat pentru că și-au dat seama că nu pot sta la mâna guvernului, indiferent care ar fi, că nu pot sta nici la mâna consiliilor județene și nici la mâna banilor pe care îi strâng din taxe și impozite, care, uneori, sunt destul de puțini. Atunci, au început să acceseze din ce în ce mai mult fonduri europene. Problema de care se lovesc este tot birocrația din România. Foarte mulți dintre ei s-au plâns că nu reușesc să deruleze proiectele în timp real, au nevoie de foarte multe autorizații. De multe ori le expiră niște avize și dacă nu reușesc să pornească proiectul trebuie să le reia și să le refacă. Aici mai este foarte mult de lucrat. Însă, este un entuziasm destul de justificat la nivelul edililor, cel puțin din județul Vrancea.

Ovidiu Nahoi: Asta este o veste foarte bună. Este bine să se mențină acest entuziasm. Mulțumesc foarte mult pentru intervenție, Sebastian Oancea, de la Vrancea 24. Revenim în studioul RFI alături de Cristina Guseth, directoarea fundației Freedom House și coordonatoarea acestui proiect, Presshub, care va arăta cum funcționează banii europeni pe teritoriul României. Iată că vorbea Sebastian Oancea și este o idee foarte importantă, despre utilitatea proiectelor. Într-adevăr am văzut această tendință de a cheltui banii, de a asfalta de aici până aici, fără existența unei priviri de ansamblu. La ce folosește? Cum integrez acest proiect într-o strategie de dezvoltare mai mare? E bine că asfaltez un drum județean. Dar dacă acest drum nu duce nicăieri, nu face legătura cu un drum național, cu o autostradă, atunci l-am cam făcut degeaba.

Cristina Guseth: La ce bun? Eu cred că asta este etapa următoare în care noi trebuie să ajungem. Să înțelegem că banii sunt un mijloc cu care putem atinge niște obiective de dezvoltare. Aceste obiective se așează pe un studiu din care ajungi să știi în ce direcție te îndrepți, ce dezvolți. Cred că munca ziariștilor din acest proiect poate contribui să fie depășite problemele despre care vorbea Sebastian Oancea, avizările, faptul că autoritățile nu colaborează între ele. Cred că ziariștii pot contribui la acest lucru prin ceea ce scriu. În acest sens proiectul prevede și niște dezbateri la care să invităm beneficiari, autorități de gestiune, să discutăm deschis care sunt problemele.

Ovidiu Nahoi: E foarte important că punem în discuție lucrurile acestea. Nu o luați ca pe o laudă pentru că suntem și noi, aici, parteneri. Chiar credem în acest proiect. Și pentru că am constat în ultima perioadă că există mesaje politice destul de sceptice cu privire la tot ce vine din spre Uniunea Europeană. „Să ne mai lase. Lasă că știm noi. Lasă că ne descurcăm noi. Până la urmă, economia crește. Avem noi bani să ne descurcăm noi. Nu mai stăm să apelăm la fondurile europene pentru că, până la urmă, vin cu prea multe condiționalități. Lasă că ne descurcăm noi, aici.” Există niște mesaje. De aceea i-am și întrebat pe colegii din teritoriu „Care este gradul de entuziasm?”. Aceste mesaje venite de la centru, de la unii lideri, chiar cu funcții executive înalte, am auzit chiar de la unii membri ai guvernului, pot să demobilizeze foarte ușor.

Cristina Guseth: Da, este adevărat. Dar cred că românii au înțeles că Uniunea Europeană ne ajută la libera circulație, ne ajută să putem studia afară, copiii noștri să poată studia afară, ne ajută să putem lucra oriunde în Europa. Cred că, în mod evident, faptul că suntem țară a Uniunii Europene este un mare avantaj pentru România.

Ovidiu Nahoi: Am ajuns să repunem în discuție această chestiune. Despre avantajele aderării se vorbea atunci când au început negocierile. Iată că ajungem în 2018, la mai bine de zece ani de la aderare, că iar trebuie să discutăm asta. Nu e simptomatic?

Cristina Guseth: Este bine să discutăm. M-a întrebat recent o reprezentantă a OLAF dacă la noi se simte că am aderat la Uniunea Europeană. I-am spus că o invit să mergem pe stradă, să vadă că se vede. Sunt 10 ani. Cred că se simte faptul că România este o țară europeană, chiar dacă noi am mers mai șontâc. În măsura în care noi vom putea promova aceste valori europene, care nu sunt o vorbă în vânt, bună guvernare, transparență, participarea cetățenilor, cred că România se poate dezvolta și că deja s-a dezvoltat.

Ovidiu Nahoi: Aici trebuie să vedem și fața cealaltă. Vorbim despre probleme, dacă nu despre o lipsă de entuziasm, despre un anumit deranj, politic vorbind.

Cristina Guseth: Deranjul vine de la faptul că odată ajunși în Uniunea Europeană trebuie să respectăm niște reguli pe care ni le-am asumat prin semnarea tratatului de aderare. Te-ai văzut înăuntru și acum vrei să nu mai respecţi regulile. Nu este ok. Ești într-un club care are niște reguli. România are datoria să respecte aceste reguli. Este o problemă de responsabilitate față de această țară. Aceste reguli sunt reguli care îți fac ție, României, bine.

Ovidiu Nahoi: Iată că vorbim despre acest entuziasm sau lipsa lui în legătură cu fondurile europene. Mi-aduc aminte de niște rezultate eurobarometru din perioada 2013-2014 spre 2016, când, într-adevăr, așa cum spuneai, începea să se vadă pe stradă. A fost și acea campanie de comunicare cu programul Regio care a fost foarte importantă. Erau sunt panouri peste tot, oamenii nu au cum să nu vadă. „Acest obiectiv e finanțat din fonduri europene.” „Această stradă e asfaltată din fonduri europene.” „Acest liceu este renovat din fonduri europene.”

Cristina Guseth: Te duci în comunitate și simți lucrurile. Asta o vezi.

Ovidiu Nahoi: Am văzut, în ce îi privește pe români, că gradul de acceptare și de susținere a proiectelor europene a crescut și a devenit cel mai ridicat din Uniunea Europeană la un moment dat. Și acum e la cote ridicate, dar parcă lucrurile încep să sufere din acest punct de vedere. Sigur, nici nu au intrat banii din următorul ciclu bugetar. De abia de acum înainte proiectele încep să fi luate la mână de autoritățile respective și să înceapă să fie finanțate pe măsură ce se fac lucrările, dar parcă ceva începe să scârțâie aici.

Cristina Guseth: Noi simțim asta pentru că ne uităm la televizor și citim mainstream media, de ni se pare lucrul acesta. Mesajele sunt, într-adevăr, de natură să te îngrijoreze. Dar, pe de altă parte, oamenii care au beneficiat în mod real de faptul că suntem țară a Uniunii Europene, nu vor mai putea fi amăgiți cu mesaje de tipul acesta.

Ovidiu Nahoi: Vorbim despre peste 20 de miliarde de euro în ciclul bugetar trecut, din care am luat peste 80%, ceea ce nu e tocmai rău.

Cristina Guseth: Pe care i-am folosit uneori ineficient.

Ovidiu Nahoi: Dar banii au intrat în țară.

Cristina Guseth: Banii nu au un scop în sine. Banii sunt un mijloc cu care poți să dezvolți. Dacă am reuși să depășim acest stadiu în care credem că banii ar avea un scop în sine, și nici nu e vorba de maturizare, cred că e de modernizare, cred că România are o șansă foarte mare de a se dezvolta. Și acest lucru se vede la nivel micro. Mă întorc la Turda. Am fost acolo într-o cafenea, am mâncat un brownie. A fost o situație care putea fi oriunde în Europa, în Norvegia. Era o situație foarte bună acolo.

Ovidiu Nahoi: Am fost la Cetatea de Scaun Suceava, renovată cu bani europeni. Același lucru. Începe o activitate turistică acolo. Era un festival.

Cristina Guseth: Am fost la Râșnov, unde au salvat Cetatea Râșnovului exact cum a fost salvat Cartierul Marais din Paris, care, în anii 1950 urma să fie distrus pentru că era o pacoste. L-au salvat prin evenimente culturale. Așa au salvat Cetatea Râșnovului. Se simte deja în oraș, este o altă atmosferă. Au luat iarăși bani europeni ca să lucreze în cetate. Zona de turism cultural este una în care lucrurile se pot schimba foarte repede, dacă reușești să intervii corect.

Ovidiu Nahoi: Iată Sibiul, care a început cu proiectul Capitală culturală europeană. Iată-l pregătindu-se pentru un summit care s-ar putea să intre în istoria Europei.

Cristina Guseth: Da. Sibiul, ca și Clujul, are atât de multe evenimente culturale. Mi s-a întâmplat să mă aflu în Sibiu și să nu îmi găsesc unde să mă cazez. Lucrurile astea aduc bani în comunitate.

Ovidiu Nahoi: Nu vorbim despre lucruri abstracte. Vorbim despre vreo 30 de miliarde de euro care stau să intre în România în următorii ani, numai să fim în stare să îi luăm.

Cristina Guseth: Și să facem cu ei lucruri bune pentru țară.

Ovidiu Nahoi: Lucruri bune și cu o viziune. Aici e problema. Ne apropiem de finalul emisiunii de astăzi, dar ne vom mai întâlni aici, promit. E o chestiune de viziune, până la urmă, ce vrei să dezvolți, pe ce direcții și dacă ai viziunea mare, sigur că toate aceste furnicuțe de la nivel local, de la comuna despre care vorbea Sebastian Oancea, cu primarul PSD care adună bani europeni și îmbunătățește acolo viața oamenilor, vor lucra și vor trage într-o direcție. Ceea ce e important.

Cristina Guseth: Dacă primarii vor avea curajul să aducă  lângă ei oameni capabili să aibă o viziune, vor promova în mod meritocratic oamenii, cum se lucrează la Cluj cu Facultatea de Științe ale Administrației, care face o strategie de dezvoltare, vor putea avea o viziune și vor putea dezvolta. Toată problema este să deschizi ușile și să generezi competență în domeniul respectiv, să ai oameni care știu. Până la urmă, viziunea nu poți să o ai dacă nu ai și știință de carte. Viziunea nu vine așa ușor.

Ovidiu Nahoi: Cu acest mesaj încheiem ediția din această seară a emisiunii Decriptaj, cu Cristina Guseth, directoarea fundației Freedom House, invitată în studioul nostru pentru a vorbi despre proiectul Presshub, care va arăta oamenilor felul în care banii europeni funcționează în România. Vă invităm să urmăriți acest proiect online, cu multe articole din presa locală despre bani europeni. Din când în când, ne vom întâlni și aici, în studioul RFI România, pentrua discuta pe acest subiect, noi cei de aici, din București, cu invitați de peste tot din țară. Cristina Guseth, să ne revedem cu bine!

Cristina Guseth: Mulțumesc, Ovidiu Nahoi.


Acest articol a fost publicat pe PressHub.ro și RFI România în cadrul proiectului “Cohesion Policy: Better Understanding, Reporting, Dissemination”, cofinanțat de UE prin DG Regio.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a UE. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata