Groapa de gunoi din Teleorman care a înghițit peste 21 milioane de euro, bani europeni

2.708

După repetate amânări și scandaluri publice, la circa 20 de kilometri de municipiul Alexandria s-a construit în sfârșit o groapă de gunoi. Depozitul Central de la Mavrodin ar avea rolul de a depozita tot gunoiul de pe raza județului Teleorman, însă până în prezent singurul lucru cert despre groapă este că a înghițit peste 21 milioane de euro. Durata sa de funcționare ar trebui să fie de 30 de ani, însă primele probleme majore au apărut încă din primii cinci ani de funcționare. Chiar autoritățile critică operatorul pentru modul în care gestionează groapa de gunoi, acuzându-l că reciclează doar 5% din deșeuri, în loc de 50%, cât scrie în contract.

Nici pentru populația județului situația nu s-a schimbat în bine, singurele efecte concrete fiind amenzile pe care primăriile din județ le-au tot primit din 2008 până în 2013. În rest, gunoiul e peste tot în Teleorman.

  • În anul 2003, Consiliul Județean Teleorman trimitea documentația pentru accesarea fondurilor ISPA pentru una dintre cele mai importante investiții din județ la vremea aceea: o groapă ecologică de gunoi, care ar fi urmat să depoziteze toate deșeurile din județul Teleorman. Valoarea proiectului: 57.618.045 lei.
  • Consorțiul Ecosoil-Geiger s-a ocupat de construcția obiectivului, după multe scandaluri, căci Consiliul Județean și-a dorit ca lucrarea să fie executată de celebrul Tel Drum. Ulterior, pe motiv că nu a finalizat lucrarea la timp, Consiliul Județean Teleorman a cerut firmei germane penalități de peste 1 milion de euro și a refuzat să mai plătească serviciile prestate. Cazul a ajuns la Curtea Internațională de Arbitraj și la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, consorțiul germano-austriac câștigând prin hotărâre definitivă.
  • Firma ECO SUD SA, cunoscută pentru contractele consistente semnate cu administrații roșii, a devenit din 2013 gestionar al Depozitului Mavrodin, realizat de Comisia Europeană, în colaborare cu Consiliul Județean Teleorman. În primii trei ani de la deschiderea depozitului, cantitatea de deșeuri a fost de aproximativ 220 de ori mai mică decât cea prevăzută, ceea ce indică două disfuncționalități majore: veniturile companiei au fost diminuate în mod artificial, iar activitatea la acest depozit a fost în pierdere. Nu au fost realizate nici țintele stabilite de către Comunitatea Europeană privind reciclarea deșeurilor produse de populație în cadrul proiectului de management integrat al deșeurilor Teleorman.

O datorie-fantomă

Totul a început în anul 2003, când Consiliul Județean Teleorman, condus de Liviu Dragnea, a început să întocmească documentația pentru accesarea de fonduri ISPA pentru proiectul: „Sistem Integrat de Management al Deşeurilor în judeţul Teleorman”. Lucrările au început trei ani mai târziu. Motivul: s-au depus eforturi considerabile pentru ca licitația să fie câștigată de firma Tel Drum SA, potrivit fostului prefect al județului, Teodor Nițulescu. După ani întregi de negocieri, în care Tel Drum SA nu a reușit să câștige licitația, a fost declarat câștigător un consorțiu germano-austriac, și anume Ecosoil-Geiger, care și-a asumat prin contract finalizarea lucrării pentru finalul anului 2008. În consecință, primăriile din tot județul Teleorman au închis în anul 2008 toate gropile de gunoi neconforme, dar pentru că lucrările nu s-au finalizat la termenul anunțat, acestea au început să depoziteze gunoiul în câmp, la marginea localităților, Teleormanul devenind o groapă de gunoi uriașă.

Consiliul Județean a pus întreaga vină asupra executantului, de la care a și cerut în anul 2009 penalități în valoare de 1,3 milioane de euro. Cu o întârziere de un an și jumătate, adică în august 2010, lucrarea a fost terminată și Depozitul de Deșeuri de la Mavrodin a fost inaugurat. Cu mare fast. La deschidere au participat toți oamenii de vază ai județului Teleorman, în frunte cu Liviu Dragnea. În cadrul discursului pe care l-a susținut acolo, el a avut grijă să aducă în atenție constructorul, pe care a aruncat întreaga vină pentru situația în care se zbătea, din 2008, județul.

Cu toate acestea, în ciuda inaugurării din 2010, depozitul tot n-a fost pus în funcțiune. Încă trei ani au mai trecut până când Liviu Dragnea a putut semna contractul cu celebra firmă Eco Sud, responsabilă acum de managementul deșeurilor în județul Teleorman.

Depozitul de Deșeuri de la Mavrodin

Un conflict dus până la Curtea Internațională de Arbitraj

Despre conflictul cu Ecosoil Geiger știe să vorbească cel mai în cunoștință de cauză chiar șeful echipei de implementare a proiectului din cadrul Consiliului Județean Teleorman, Mugur Bățăuș. Om cu vechime în aceste proceduri, mai ales că a prins privatizarea Tel Drum într-o funcție cu responsabilități în sprijinul acestei mutări, Mugur Bățăuș ne-a povestit cum a dat Ecosoil Geiger o lecție de bună purtare Consiliului Județean Teleorman, soldată cu un proces pierdut.

„Pe perioada derulării construcției acestei lucrări au apărut niște lucrări suplimentare, care ar fi trebuit să fie confirmate de inginerul de la vremea aceea. Inginerul însă n-a fost de acord cu sumele propuse de către constructor, Ecosoil Geiger, și bineînțeles că dacă inginerul nu a fost de acord, nici noi nu aveam cum să fim de acord. Inginerul i-a cerut să refacă acele calcule, el nu le-a refăcut, s-a insistat să facem plata. Ulterior s-a schimbat șeful asistenței tehnice și s-a venit cu propunerea ca între cele două părți să se facă o înțelegere, prevăzută în contractul încheiat între Consiliul Județean Teleorman și Ecosoil Geiger. Era vorba de un consiliu de conciliere al relațiilor dintre cei doi. Noi nu am vrut să mergem acolo, atâta vreme cât aveam susținerea inginerului, nu voiam să mergem în continuare. Și atunci, Ecosoil Geiger a mers la Curtea Internațională de Arbitraj și am fost nevoit să dăm curs acestui proces. Într-un fel, se poate spune că noi am pierdut procesul. La Înalta Curte de Arbitraj de la Paris este un singur arbitru austriac, ei au venit cu avocații lor și cu experții lor, la rândul nostru și noi am mers cu o firmă de avocatură.”

Mugur Bățăuș

Consiliul Județean consideră că a pierdut acel proces și pentru că la Curtea Internațională de Arbitraj te aperi în limba engleză. De altfel, juriștii din Consiliul Județean Teleorman nu sunt mari specialiști în limba engleză și asta ar fi pus niște probleme în apărare. Așa că a rămas obligatoriu pentru Consiliul Județean să le plătească celor de la Ecosoil Geiger 60% din 4 milioane de euro, iar Ecosoil Geiger să plătească Consiliului Județean 60% din puțin peste un milion de euro. Într-un final, garanția a fost virată în contul Consiliului Județean și a fost restituită ulterior.

Potrivit legislației, dacă într-un an de zile, garanția nu este folosită în scopul proiectului, ea este restituită pe surse. Lucru care s-a și întâmplat, după un control al Curții de Conturi la Consiliul Județean Teleorman, care nu utilizase banii în scopul proiectului, pentru că asta ar fi însemnat organizarea unei noi licitații. Practic, Curtea de Conturi a fost cea care a obligat autoritatea județeană să restituie banii neutilizați în scopul proiectului.

Licitații descurcate de firme-fantomă

Altfel își amintește situația din acea perioadă cel care ocupa fotoliul de prefect al județului Teleorman, Teodor Nițulescu. El spune că la mijloc e o operațiune „de tip mafiot”.

Teodor Nițulescu
Teodor Nițulescu

„Îmi amintesc că a intervenit Dragnea la administratorul județului, Mircea Dumitrescu, și a regândit proiectul de depozitare a deșeurilor, așa cum era desenat de mine inițial, ca să fure niște bani europeni. Se putea merge pe varianta înființării unui centru de colectare și depozitare în fiecare localitate, care presupunea costuri mai mici pentru populație, dar ei au optat, din motive evidente, pentru îngreunarea situației oamenilor. Mai este un aspect. Finanțarea pe fonduri europene se dorea a fi câștigată tot de firma de casă a lui Dragnea (Tel Drum SA – n.red.), astfel încât banii europeni să intre în buzunarele lui. A fost un aranjament făcut altfel: s-a înființat în Germania o firmă nouă, care s-a asociat cu o firmă mare care îndeplinea condițiile de eligibilitate. De fapt, ei au dat lucrarea firmei nou înființate în Germania de către românii noștri din Teleorman, ca să nu bată Tel Drum la ochi, și apoi ăștia au dat-o în antrepriză la Tel Drum. După terminarea licitației, firma aia a intrat în faliment și a dispărut. Firma asta mare nemțească și-a luat doar un comision, de fapt, pentru că a ajutat firma mică să câștige. Comisionul firmei mari a fost probabil prea mare pentru Consiliul Județean și n-au mai vrut să-l plătească.”

Teodor Nițulescu

Varianta fostului prefect de Teleorman este confirmată involuntar de fostul președinte al Consiliului Județean Teleorman, Adrian Gâdea, care povestea pentru ziarul Adevărul, în 2014, existența și asocierea celor două firme din Germania. Remarcăm spre finalul mărturisirii faptul că Gâdea nu mai spune nimic despre Ecosoil GMBH, ci doar despre Wilhem Geiger, ceea ce indică faptul că Ecosoil a dispărut realmente din ecuație.

„Wilhem Geiger&Co KG este constructorul care a executat, în asociere cu Ecosoil GmbH, Depozitul central de deşeuri de la Mavrodin. Au fost determinări cu care consultantul nostru la vremea respectivă nu a fost de acord, drept pentru care Consiliul Judeţean Teleorman nu putea să deconteze decât ceea ce accepta consultantul. Firma constructoare a intentat acţiunea în 2012. Valoarea iniţială solicitată de Wilhem Geiger&Co KG a fost de peste 4, 7 milioane de euro.”

Adrian Gâdea

Pe parcursul litigiului, Consiliul Județean Teleorman a suportat costuri uriaşe de arbitraj. Numai în 2013, potrivit unei hotărâri de Consiliu Judeţean, din bugetul judeţului a fost suportată suma de 17.000 de euro, cheltuieli de arbitraj.

În 2012, Garda de Mediu începuse să sesizeze faptul că o investiție din fonduri europene nu era gata nici la cinci ani de la începerea lucrărilor, așa că mai mulți comisari ai Gărzii Naționale de Mediu au venit în Teleorman să vadă ce se întâmplă. Nu e clar dacă investigația Gărzii de Mediu s-a soldat cu vreun rezultat formal. În fapt, Depozitul funcționa de aproape trei ani numai pe hârtie.

Apoi, în 2013, Eco Sud, firmă favorizată de administrațiile roșii la nivel național, a preluat frâiele depozitului cu probleme din Teleorman. De principiu, societatea Eco Sud SRL a beneficiat de contracte foarte bănoase cu administrații social-democrate din Craiova (gropa de gunoi de la Mofleni) și din Vidra. Firma în cauză apare pe o listă publicată în presă în 2018 a firmelor care aveau investitori cu acțiuni la purtător, alături de Tel Drum.

Probleme cu groapa

Pentru a sintetiza istoria zbuciumată a gropii de gunoi din Teleorman, amintim că investiția Comisiei Europene trebuia să fie pusă în fapt de Consiliul Județean Teleorman înainte de anul 2008.

Apoi, după începerea lucrărilor, o nouă amânare a pus în dificultate toate primăriile din județul Teleorman, care au luat amenzi considerabile de la Garda de Mediu pentru că efectiv nu aveau unde duce gunoiul.
Mai târziu, după finalizarea lucrării, în 2010, a fost nevoie ca depozitul să mai funcționeze doar pe hârtie trei ani, până la identificarea unei firme care să corespundă nevoilor CJ Teleorman. Ca o coincidență, fostul director al Eco Sud, Gheorghe Tănase, este din luna septembrie 2018 câștigătorul concursului de administrator public al județului Teleorman.

În acest moment, situația este destul de complicată, pentru că efectul banilor europeni pentru comunitate nu e foarte ușor de perceput. Lucru recunoscut, de altfel, chiar de către Mugur Bățăuș, șeful echipei de implementare al proiectului, care a declarant că operatorul reciclează doar 5% în loc de 50% din cantitatea de deșeuri, așa cum scrie în contract.

„E greu de spus dacă acum Eco Sud face treabă bună sau proastă. Spațiu de depozitare este, dar partea cea mai proastă, de care noi suntem nemulțumiți, este că, în contractul pe care noi îl avem cu ei, există o prevedere care îi obligă pe ei să adopte cele mai bune măsuri și tehnologii care apar, astfel încât să utilizeze cât mai eficient deșeurile pe care noi le ducem acolo. Practic, cantitățile de deșeuri pe care noi le colectăm din acest județ n-ar trebui să meagă toate în celula de depozitare. Ar trebui ca măcar o parte din ele să fie reciclate, colectate selectiv etc. Ultima problemă pe care am avut-o cu Eco Sud a fost anul trecut, când au fost duse acolo câteva sute de tone de deșeuri vegetale. În mod normal, deșeul vegetal se transformă într-un compost. N-au binevoit să prelucreze aceste deșeuri vegetale într-un compost. Le-au lăsat să putrezească și apoi le-au luat frumos și le-au pus pe depozit – lucru care n-ar fi trebuit să se întâmple.”

Mugur Bățăuș


Acest articol a fost publicat pe PressHub.ro și Liber în Teleorman în cadrul proiectului “Cohesion Policy: Better Understanding, Reporting, Dissemination”, cofinanțat de UE prin DG Regio.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a UE. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata