La Iași, vinul golește dintr-o sorbire fondurile europene alocate cu podgorii noi și modernizarea celor existente

133

Pasiunea pentru cultura viței-de-vie și răbdarea pentru producerea vinului de calitate sunt răsplătite, după anii grei ce au marcat producția de la noi. Dacă ținem cont de problemele cu care s-au confruntat marii producători de vinuri din România după 1989, se poate spune că programul de finanțare europeană a fost salvatorul acestei industrii. Așa se face că, în fiecare dintre anii 2009-2013 au fost absorbite fonduri europene de 42,1 milioane de euro, suma integrală alocată, motiv pentru care sprijinul financiar anual a crescut la 47,7 milioane de euro în perioada 2014-2018. Toamna aceasta, Guvernul a stabilit că acest nivel va fi menținut și pentru perioada de programare 2019-2023.

Absorbție 100%

Consumul de vin a crescut anul trecut, comparativ cu 2016, de la 18 la 21,8 litri pe cap de locuitor. Procentul de creștere, 21,1%, indicat de Institutul Național de Statistică, este cel mai mare dintre toate categoriile de băuturi alcoolice comercializate în România. 

Programul Național Suport derulat prin Ministerul Agriculturii a asigurat industriei, în fiecare dintre anii 2009-2013, fonduri de 42,1 milioane de euro, bani care, de fiecare dată, au fost absorbiți integral. Acesta a fost motivul pentru care sprijinul financiar anual a crescut la 47,7 milioane de euro în perioada 2014-2018. La sfârșitul lunii octombrie, Guvernul a adoptat o hotărâre prin care acest nivel este menținut și pentru perioada de programare 2019-2023.

La fel ca până acum, banii vor fi direcționați spre cinci tipuri de activități: restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, promovarea vinurilor, asigurarea recoltei, distilarea subproduselor și investiții. De altfel, reconversia – lucrările de înlocuire a butașilor hibrizi sau îmbătrâniți cu viță-de-vie de diferite soiuri – a fost domeniul care a consumat cele mai multe resurse financiare: 183,8 milioane de euro în ultimii cinci ani, adică mai mult de trei sferturi din fondurile alocate prin Programul Național Suport. Pentru promovarea vinurilor pe terțe piețe s-au cheltuit în aceeași perioadă 34,5 milioane de euro, în vreme ce investițiile în întreprinderi au atras 15,5 milioane. Restul fondurilor au fost absorbite de instalațiile de distilare a subproduselor (3 milioane) și de asigurarea recoltei (1,65 milioane).

De menționat că, potrivit datelor Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, suprafața totală cultivată cu viță-de-vie a scăzut ușor în perioada 2007-2017, în vreme ce producția de vin a avut un recul la mijlocul deceniului în curs, pentru ca acum să revină pe creștere, ajungând anul trecut la 4,26 milioane de hectolitri. Tendința se suprapune cu anii de maxim ai activităților de reconversie (replantare), vârful fiind atins în 2013, cu o suprafață de 7406,5 hectare. Anul trecut, aceste lucrări au fost făcute pe 1200 de hectare.

Intrarea viței-de-vie pe rod se face complet în al cincilea an de la plantare.

Cum au dispărut dificultățile în procedura de finanțare

La un asemenea nivel de absorbție a fondurilor, problemele procedurale sunt ca și inexistente. Dar n-a fost așa dintotdeauna. „Din fericire, lucrurile s-au simplificat. Primul proiect care s-a făcut prin 2007-2008 a necesitat un volum mare de documente”, își amintește Ilie Ciomaga, inginer oenolog și director în cadrul Agroindustriala Bucium SA.

Pe de altă parte, și legea era mai permisivă, astfel că au fost cazuri în care unii întreprinzători au aplicat și obținut fonduri, dar s-a descoperit ulterior că suprafețele cultivate au fost mult mai mici decât au fost declarate la semnarea contractului. Acest lucru a dus atunci la instaurarea unui climat de neîncredere între autorități și fermieri. Dar lucrurile s-au schimbat.

Marele avantaj este că cei de la Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură (APIA) sunt foarte bine puși la punct cu toate procedurile de aplicare. Când ajungi la unul dintre inspectorii lor cu dosarul, cu notificările ce trebuie făcute, el vine în întâmpinarea ta. Pe noi ne ajută foarte mult acest lucru.”

Ilie Ciomaga

De altfel, cuvinte de laudă pentru cei de la APIA au avut și alți deținători de plantații viticole.

Din Bucium, în Vaslui

În 1990, Agroindustriala Bucium avea 1050 de hectare de vie, 600 de hectare de pomi fructiferi, două ferme zootehnice. Retrocedarea terenurilor a făcut ca suprafața complexului să se reducă drastic în ultimii ani. Prin urmare, conducerea societății s-a orientat către alte suprafețe. În 2007, prima zonă identificată a fost în județul Vaslui, lângă localitățile Șuletea și Epureni, unde au fost plantate 19 hectare de viță din soiul Muscat Ottonel.

Sala mare a butoaielor Bucium

La Iași, Agroindustriala practic nu mai are podgorie, dar și-a păstrat vechii clienți de la care cumpără struguri pentru procesare. Până la investirea într-o nouă instalație, societatea are în proiect să își facă o cramă la Bohotin. În 2013, a preluat plantațiile fostei Vinia Iași, societate care a dat faliment: 64 de hectare de viță-de-vie la Cozmești și Moșna. Pentru cei de la Bucium, asta a însemnat alte soiuri (roșii) intrate în gamă: Busuioacă de Bohotin, Cabernet Sauvignon, Merlot și Fetească Neagră.

În 2015 a fost depus la APIA primul plan de reconversie pe zona Cozmești, pentru 32 de hectare, dintre care jumătate Tămâioasă românească, jumătate Busuioacă de Bohotin. Plantarea s-a terminat un an mai târziu, iar în 2017 a fost depus alt proiect, pentru 43 de hectare, în cea mare parte Busuioacă de Bohotin. Odată finalizat și acesta, la sfârșitul lunii august 2018, alte 33 de hectare au fost incluse într-un proiect de reconversie, tot cu accent pe Busuioacă. Urmează în 2019 încă un proiect, pentru 50 de hectare.

Extindere la Bucium și Cotnari

Toate aceste investiții în zona de sud-est a județului Iași vor atrage construirea unui complex modern de vinificație, pentru că transportarea recoltei de pe 200 de hectare la vechiul complex situat în coasta municipiului Iași, sub dealul care a dat numele societății (Bucium), nu mai este rentabilă. În rapoartele APIA din 2016 și 2017, Agroindustriala Bucium apare cu plăți efectuate în sumă de peste 300.000 de euro.

În aceeași perioadă, Cotnari SA a primit aproximativ 570.000 de euro. Cei de la Cotnari au făcut plantări masive la începutul acestui deceniu, iar în 2011 deja figurau în raportul APIA la capitolul sprijin pentru promovarea vinurilor de calitate pe piața din Rusia cu o sumă de aproximativ 1,3 milioane de euro, din care jumătate fonduri europene, iar o treime, de la bugetul de stat.

Vin de Șorogari

Domeniul Viticol Țibu este o afacere de familie, după cum se prezintă pe pagina proprie de internet. Aproape jumătate din suprafața exploatată, respectiv 37 de hectare, este vie tânără – tot ce s-a plantat în 2015 pe Dealul Șorogari, lângă Iași, plus două hectare lângă satul Vișan (Bârnova).

Plantarea a 40 de hectare de viță-de-vie a reprezentat un efort financiar de sute de mii de euro, pentru care a fost necesar să obțină credit de la bancă”, a precizat oenologul Ilie Ciomaga.

Din acest motiv, dar și pentru că plantația este mai mică, nu s-a recurs încă la acțiuni de promovare a vinurilor cu bani de la APIA. Trebuie spus că finanțarea europeană acoperă jumătate din costul unui proiect. De cele mai multe ori, mai vin 30 de procente de la bugetul statului, iar 20% din fonduri reprezintă contribuția beneficiarului. Anul trecut, societatea figura pe lista de plăți de la APIA/AFIR cu puțin peste 200.000 de euro, pentru restructurarea și reconversia podgoriilor.

Contribuția beneficiarului, greu de împrumutat

La Strunga, deținătorul societății Agrocom a plantat cu cinci ani în urmă 41 de hectare cu viță-de-vie din soiurile Muscat Ottonel, Fetească Albă și Neagră, Chardonnay și Busuioacă de Bohotin. Investiția s-a ridicat la 4 milioane de lei, trei sferturi din sumă fiind fonduri nerambursabile. În 2017, APIA a plătit societății 223.642 de euro pentru restructurarea și reconversia podgoriilor.

Podgoria Strunga – Dealul Pârjolita

Sunt foarte multe lucrări care trebuie executate manual, cu pricepere, până să intre via pe rod”, ne-a explicat Florin Stegariu, deținătorul complexului Agrocom. El a menționat relația instituțională foarte bună cu cei de la APIA, dar și dificultatea de a obține banii ce reprezintă contribuția beneficiarului, respectiv cei 25% din suma necesară proiectului.

Când am început proiectul, am fost refuzat de patru bănci și am obținut până la urmă finanțarea de la un IFN (instituție financiară nebancară – n.red.)”, ne-a spus Florin Stegariu, precizând că nu solvabilitatea, ci chichițele din contractele de împrumut nu au dat undă verde creditării.

În ceea ce privește derularea aplicațiilor finanțate de Comisia Europeană, Stegariu a arătat că s-a întâmplat ca regulile jocului, în speță normele metodologice, să se schimbe spre finalul proiectului. „Mica Toscana”, cum i se spune noii plantații de la Strunga, a intrat pe rod, dar fermierul ne-a precizat că, pentru moment, nu va accesa alte fonduri, preocuparea fiind producerea unei cantități de vin nu atât mare, cât de calitate, aplicând procedura culesului târziu.

Trebuie închis circuitul, nu stăm să vindem struguri

O altă plantație – de această dată foarte tânără – mai are de așteptat puțin. În suprafață de 18 hectare, ea este proprietatea lui Virgil Năstăsescu, care o administrează ca întreprindere individuală. Două treimi din această plantație a fost realizată cu fonduri europene, cu ajutorul unei firme specializate. În lista plăților efectuate de APIA/AFIR pe parcursul anului financiar 2017, I.I. Năstăsescu Virgil-Sorin apare cu un cuantum de 96.881 de euro pentru restructurarea și reconversia podgoriilor. La fel ca și ceilalți producători de vinuri cu care am vorbit, el s-a declarat „mulțumit de colaborarea cu APIA și cu statul român”.

Cei de la APIA te ajută foarte mult să accesezi aceste fonduri, pentru că sunt numeroase proceduri birocratice care trebuie depășite. Îți acordă consultanță, nu doar se uită la tine din spatele ghișeului”, a ținut să sublinieze cel mai „tânăr” viticultor din Iași – în fapt, nou intrat în branșa proprietarilor ieșeni de plantații de viță-de-vie, având experiență în ferme de stat și licența în Horticultură.

Până la intrarea viei pe rod, anul viitor, întreprinzătorul ia în calcul accesarea de fonduri pentru o stație de vinificare, pentru că „trebuie închis circuitul, nu o să stăm să vindem struguri”.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata